NU publicităţii ofensatoare!

Bonux Fairy Activ

2012-03-02T06:05:00.008+02:00

În reclamă vedem mai multe femei. Numai femei.

Grupul de femei din reclamă găteşte. De ce? (aşa-s feministele, îşi pun întrebări inoportune). Ca să câştige concursul „Papanaşul de aur” aflat, înţelegem, în plină desfăşurare. Orice femeie din lumea asta, sau măcar din ţara asta, cunoaşte şi îşi doreşte să câştige concursuri precum „Papanaşul de aur”, „Sarmaua de smarald” , „Friptura de rubin”, „Ţiparul de argint” sau „Plăcinta de aramă” .... Întru atingerea acestui nobil scop, în bucătărie (unde altundeva), muncesc (!) mai multe femei. În tigăi sfârâie...papanaşii de aur!

Bucătăria aparţine Pensiunii Maria (Maria este “Şefa trupei”), pensiune cu nume potrivit-românesc, situată în cadru patriarhalo-tradiţionalo-carpatin cu munţi falnici, brazi verzi, iarba...tot verde, cer albastru şi aer curat. Notă către publicitari: da, aţi reuşit să bifaţi aproape toate clişeele. Aproape. N-am văzut o fântână cu apă limpede de izvor, deşi probabil era şi ea prin preajmă.

Dar să revenim la Pensiunea Maria, acolo unde, aţi reţinut, se desfăşoară concursul „Papanaşul de aur” (cum am putea uita de el?). Ei bine, în acest cadru patriarhalo-tradiţionalo-carpatin există o notă discordantă: femeia „altfel”. Cine este ea? Are o cămaşă mai frumoasă, şirag de perle, cercei de perle, brăţară de perle, broşă, păr coafat...aţi ghicit: este femeia „aranjată şi fiţoasă” dar, vai, nepricepută în bucătărie: o „cucoană”. Nu e ca celelalte femei: femei de nădejde, fete simple, muncitoare, frumuşele, dar nu prea machiate (cunoaşteţi tiparul, nu mai insist).

Ei bine, Cucoana nu ştie să gătească. Ni se sugerează "subtil" asta atunci când miroase nedumerită o misterioasă sticlă cu ulei. Cam aşa miroase un copil o floare nouă. Nu de alta, dar o femeie care nu ştie sau nu vrea să gătească trebuie neapărat acoperită cu ridicol. Atunci când, neinspirată şi cam fără chef, Cucoana răstoarnă deloc graţios (ruşine să-i fie) papanaşii în tigaie, se alege cu mai multe pete uleioase pe cămaşă. Este vina ei, desigur. Ce căuta cu aşa cămaşă la bucătărie? Trebuia să-şi pună un şorţ. Celelalte femei- gospodine şi pricepute- purtau şorţuri.

Petele respective declanşează o reacţie în lanţ pe care eu nu pot să nu o consider ...interesantă. Mai întâi, pe celelalte femei le pufneşte râsul (solidaritatea între femei din reclamă este înduioşătoare). Apoi, cu un aer sfătos, încep să curgă soluţiile. Prima femeie o sfătuieşte să folosească sare, a doua, făină. La al treilea răspuns ieşim din domeniul leacurilor băbeşti şi ajungem pe piaţa liberă: Fairy este răspunsul. Sau poate nu? Ei bine, nu, există ceva şi mai bun: Maria, „pentru că se pricepe”, scoate la iveală Noul Bonux Fairy Activ. Da, apare temuta pungă cu detergent pe care, în publicitate, femeile o au mereu prin preajmă (în bucătărie, în baie, la concerte, în geantă, în pălărie, în bancă, în tramvai etc). Cucoana zâmbeşte încântată în faţa revelaţiei cu „ingredienţi” (sic!) care omoară grăsimea. Niciodată în viaţa ei nu a văzut se pare o pungă cu detergent (păcatele mele, te pomeneşti că nici nu spală).

Sloganul apare spre final „Noul Bonux Fairy Activ: jos grăsimea de pe haine”. Ca să dea lovitura de graţie, Cucoanei şi nouă tuturor, “Maria” rosteşte ultima replică „Păcat că nu scoate (grăsimea) şi de pe şolduri”. Restul femeilor termină de aranjat masa, cu papanaşii de aur care sunt gata şi se arată în toată splendoarea lor de bombe calorice prăjite, cu smântână şi dulceaţă. Să mai înţelegi ceva...

Între tipologia fetele-gospodine-serioase-cuminti şi cea a cucoanei-fiţoase-neîndemanatice-antipatice, nu ştiu ce m-a enervat mai mult. Faptul că odată cu papanaşii de aur mi se serveşte pe ultima sută de metri şi o aluzie fină la grăsimea de pe şolduri nu mă face decât să îmi doresc cu şi mai multă ardoare un detergent miraculos care să scoată stereotipurile din publicitatea românească. Un astfel de detergent aş cumpăra şi eu. I-aş face chiar şi o reclamă.

Alice I.

Bosch-8 Martie

2012-02-29T21:48:00.001+02:00

Bosch se pregăteşte să lanseze o nouă campanie care ne-a cam pus un semn de întrebare. “De 8 Martie, uită de spălatul vaselor şi petrece mai mult timp cu cei dragi”.

Cam aşa sună propunerea pe care Bosch ne-o face în această perioada. Indemnul vine şi cu o serie de explicaţii, “maşina de spălat vase Bosch oferă unei familii de 4 persoane cu până la 45 de minute mai mult timp liber într-o zi. Asta înseamnă 23 de zile libere într-un an.”

Şi aici apare semnul de întrebare. Cui i se adresează de fapt campania? Familiei? Asocierea zilei de 8 martie cu o campanie pentru maşinile de spălat vasele nu face altceva decât să întărească subtil un stereotip. Cele care de 8 martie sunt invitate să uite de spălatul vaselor sunt în mare parte femeile pentru că lor le revine în cele mai multe cazuri sarcina de a se ocupa de spălatul vaselor sau de spălatul hainelor. Poate că în sine Bosch încearcă să confere sub formula “familia” o doză de neutralitate de gen campaniei, însă am vrut să evidenţiem că în spatele unui mesaj la prima vedere simplu se pot ascunde semnificaţii şi legături ceva mai profunde.

Femeile sunt de fapt cele care câştigă cele 45 de minute de timp liber, ele sunt cele care în teorie vor avea 23 de zile libere pe an şi poate că acest aspect ar trebui să fie luat în considerare nu doar atunci când există o ocazie specială, o Zi a Femeii sau o Zi a Mamei pentru că dubla zi de muncă este una continuă, repetitivă pentru majoritatea femeilor, 365/366 de zile pe an.

Oana V.

Fuchs

2012-02-27T16:44:00.004+02:00

Deși poate cele mai bune prăjituri vor fi mereu cele ale bunicii, deși „furnizorii” mesei calde zilnice sunt în majoritate femei, când vine vorba de arta gătitului bărbații au ultimul cuvânt. Ei evaluează, ei apreciază, ei dau note și indicații.

În reclama la mirodenii Fuchs, vedem cum trei femei timorate așteaptă pline de emoții și teamă verdictul maestrului bucătar (a se observa cum gătitul atunci când este făcut de bărbați trece la rang de măiestrie). Cel mai tare m-a surprins privirea temătoare ațintită spre podea a primei femei. Aștepta verdictul

După atâta tensiune, maestrul decide- Bravo fetelor!- huh, au scăpat. Sau nu. Aș fi crezut că emoțiile s-au terminat, dar se pare că nu. Pentru a trece testul final, cel din propria gospodărie și a lua mult doritul 10 la gătit, femeile trebuie să mai folosească mirodeniile minune de la Fuchs.

Tocmai m-am gândit la un nou slogan pentru Fuchs- Gândit și recomandat de către bărbați, pentru a fi folosit de către femei! ( sună tentant, nu?)

Miruna M.

11 Football club

2012-02-25T14:26:00.003+02:00

Cu ocazia deschiderii,acum câteva zile, a unui magazin de echipamente de fotbal în Nantes, 11 Football club lansează pe internet și o reclamă sexistă.

Este vorba despre o scenă în care, o femeie pe care o ghicim dezbrăcată, cu buzele cărnoase abundant rujate, cu părul vopsit roș, cu privire provocatoare, îngenunchind în fața unui bărbat, pare că face o felație. După o primă etapă, așteaptă curioasă evaluarea: “Deci?”. Bărbatul, emoționat, răspunde vrăjit: “Genial!“ și, uitându-se în jos,dar nu totalmente satisfăcut:“Îmi place! Dar…”. “Chipeșul domn” nu apucă să aducă nicio obiecție căci experta noastră știe deja ce îi lipseșteși îl asigură miorlăind, jucându-se îndrăzneț cu o suviță de păr, că înțelege și se apucă numaidecât să îndrepte nemulțimirea.

A doua felație este pe cale de a se produce când realizatorii reclamei ne lămuresc cum că firmei 11 Football club îi place să aibă grijă de clienții săi. Și o face în continuare... Melodia de fundal continuă să ne întrețină imaginația deja bogată.

Abia după ce auzim freamătul de plăcere al bărbatului aflat în pragul orgasmului (bănuim), după ce cadrul se mărește, ne lămurim că suntem de fapt niște minți perverse care și-au imaginat două felații acolo unde nu era vorba decât de o vânzătare care iși ajuta clientul să probeze o pereche de pantofi sport. Da, nu este vorba decât despre o vânzătoare sexy, îmbrăcată cu bustieră, pantaloni și pantofi sport negri, care ajută un domn interesat de fotbal (nu i-aș spune totuși fotbalist), să cumpere o pereche de pantofi sport. Bizar, nici după clarificarea situației, femeia nu pare a se transforma în vânzătoarea din magazine pe care o cunoaștem cu toții. De ce oare? Pentru că încearcă să îl mulțumească propunându-i o altă pereche de pantofi (era să zic felație) cu gesturile unei femei ușoare și pentru că el pare că nu simte clar de unde îi provine durerea din cauza căreia gemuse. “Ce ciudat! ce bizar! şi ce coincidenţă!”, amândoi par că doresc cu totul altceva decât cumpărarea sau vânzarea unui articol sportiv.

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Le Crash, Collectif Radical Anti-Sexisme et Homophobie (Colectivul Radical împotriva Sexismului și Homofobiei), creat în noiembrie 2012, face o plângere împotriva magazinului obiectând faptul că femeia este asociată din nou cu sexul pentru vinderea unui produs. Asociația feministă Osez le féminisme! (Îndrăzniți feminismul!) nu este mai prejos. Ca răspuns, unul dintre reprezentanții societății declară că prin reclamă nu se vrea denigrarea femeii, că aceasta se vrea pur și simplu amuzantă și că este deja prevăzută o nouă reclamă în care un bărbat stă în genunchi în fața unei femei cu picioarele desfăcute. Cu ce ar trebui să ne bucure mai mult o astfel de ipostază? Tot vânzare prin sex se cheamă, nu?

Simona N.

Eugenia- reclama interzisă

2012-02-24T17:44:00.004+02:00

Cum educi nişte copii? Păi, începi de la o vârstă fragedă dacă vrei să te asiguri că vor vedea realitatea aşa cum o percepi tu.

Dacă ai o fetiţă şi vrei să ajungă o gospodină desăvârşită, îi iei de mică o bucătărie în miniatură. Speli tu vasele, spală şi ea nişte vase. Găteşti tu, găteşte şi ea. Şi pentru ea este şi mult mai distractiv, nu e o povară, este o joacă, nici măcar nu îşi dă seama ce abilităţi i se cultivă.

Dacă vrei, dimpotrivă, să fie femeia perfectă pentru un bărbat "cu resurse" şi să o scuteşti de “chinurile” prin care tu însăţi ai trecut (viaţa de menajeră), o educi altfel. Îi iei o păpuşă Barbie, o trusă de machiat şi instrumente pentru crearea unor vestimentaţii pentru cea care va deveni. Îi cultivi statul la televizor cu orele şi îi arăţi ce înseamnă să fie perfectă dându-i ca exemplu vedete impecabile pe sticlă sau în reviste, animatoarele angajate pe post de obiecte sexuale, de decor, de maşini zâmbitoare. Să nu care cumva să îi spui că există photoshop şi că e omenesc să nu fie perfectă. Să nu îi spui că trebuie să se desăvârşească spiritual, ci că trebuie să stea la sală cât mai multe ore pentru a-şi sculpta trupul. De, mintea mai poate aştepta. Trebuie să înveţe că femeile care au succes încep să se machieze de mici, să flirteze cu puştanii din şcoala lor, să poarte minijupă şi să îşi poarte cravata precum o dansatoare la bară, să îi cucerească muşcăndu-le sexos din eugenie. Căci niciun bărbat nu îşi doreşte altceva, nu ? Am spus bărbat ? Bărbat, băiat, se pare că e totuna.

Poţi să i le cultivi pe amândouă, şi gătitul şi cosmetizatul. Nu se ştie cînd e nevoie de ele. Acestea sunt alegerile patriarhale de educaţie a fetelor.

Ştiţi că şi băieţii ar trebui să înveţe de mici cum să cucerească. Dacă vreţi ca băiatul să devină un donjuan perfect, i-l daţi tatălui să îi explice tehnica cuceririi fetelor, femeilor : o eugenie, un parfum apoi... Este uşor cu femeile, ele nu vor altceva, reţeta este sigură.

Este normal să circule această reclamă ? Care este diferenţa între aceasta şi una în care protagoniştii au peste 18 ani ? Niciuna. Acelaşi mers de felină ca în toate reclamele cu femei sexy, acelaşi machiaj impecabi şi îndrăzneţ, aceeaşi invidie din partea celorlalte femei, aceeaşi înfumurare din certitudinea propriei frumuşeţi, aceeaşi admiraţie din partea bărbaţilor mai puţin arătoşi decât alesul (grăsani sau ochelarişti), aceeaşi stupefacţie a acestuia în faţa păpuşii care îl lasă cu ochii holbaţi de mirare sau plăcere, acelaşi succes cu ajutorul unui simplu produs…

Ce încurajează şi ce descurajează această reclamă ? În primul rând, încurajează dezvoltarea tehnicilor de seducţie la copii şi nu orice fel de tehnici, ci unele superficiale şi patriarhale. Ce descurajează ? Descurajează naturaleţea şi inteligenţa. Descurajează poate nişte copii care nu sunt aidoma modelelor prezentate, nu sunt vedetele şcolii. Li se spune de mici cum trebuie să arate ca să aibă şanse. Aşa devin mulţi dintre ei anorexici, aşa îşi pierd mulţi dintre ei încrederea în sine, încredere care nu trebuie să aibă legătură cu astfel de stereotipii.

Această reclamă a fost interzisă de CNA după multe reclamaţii făcute de părinţi care nu vor să îşi imagineze copiii imitând cei doi protagonişti pe coridoarele şcolilor de la vârsta de 10 ani.

“Originală, pentru emoţii originale.” Oare ce vrea să însemne asta ? Să nu îţi vină să zici că domnii producători copiază ideea centrală a reclamei la un alt produs românesc reabilitat ? “Senzaţii tari”, “emoţii originale”, “autentic”, “originală”, mi-e cam totuna. Ce e original în toată această afacere ? Nimic.

Simona N.

AXE Excite-Şi îngerii vor cădea în ispită

2012-02-22T17:44:00.002+02:00

Este nevoie doar de un “fâs” şi toate femeile vor cădea la picioarele bărbaţilor. Aceasta este ideea pe care reclama pentru AXE Excite ne-o sugereaza. El, pământeanul, nu face altceva decât să folosească produsul, doar că acţiunea lui are o consecinţă divină: îngerii încep să cadă. Bineînţeles, nu orice fel de îngeri, ci personaje perfecte, de tipul 90-60-90, pentru că AXE nu o să atragă decât astfel de modele.

Gestul îngerilor este unul stereotipic pentru imaginea femeilor: totala supunere în faţa bărbatului. Fără cuvinte, modelele îşi aruncă aura cu ochii aţintiţi pe noul lor zeu: el, utilizatorul de AXE. Totul se explică în sloganul reclamei “Şi îngerii vor cădea în ispită.” Nu-i aşa, tot femeile sunt păcătoase, tot ele sunt fiinţele slabe.

Admitem că această reclama este una, să o numim soft, în care femeile nu ajung pe punctul de a-şi scoate sutienul, aşa cum se întâmplă în varianta internaţională AXE Shower Gel (pe care o puteţi vedea mai jos). Totuşi, imaginea de ansamblu, deloc flatantă, este aceeaşi: femeile sunt un fel de marionete pregătite mereu să facă gesturi de renunţare doar pentru că simt mirosul AXE. Ştim că AXE este dedicat în mod special bărbaţilor, însă am vrea să credem că reclamele pentru produsele dedicate lor nu trebuie să aibă adiacent şi tente misogine.

Oana V.

Delaco Revine!

2012-02-20T18:28:00.005+02:00

Doamnelor și domnilor, am neplăcerea de a vă prezenta Delaco- partea a doua (vezi partea întâi aici). Ați ghicit, domn doctor Andrei revine în forță. De astă dată are grijă de un suflet amărât de bărbat terorizat de a sa nevastă. Fiara cuprinsă de gelozie nebună îi umblă săracului om prin telefon. Situația ar fi dramtică dacă nu ar fi bunul doctor Andrei (susținut de pe margine bineînteles de domnișoara care face sandvișuri de zor cu zâmbetul pe buze si părul perfect coafat).

Soluția pentru gelozia nevestii este simplă: cremă de brânză Delaco. Să nu-mi spuneți ca nu înțelegeți legătura. Păi, dacă femeile se ocupă doar cu nimicuri, de ce vi se pare ciudat in viziunea Delaco femeile au nevoie doar de crema de branză pentru a fi fericite. Tz, tz, tz...domn doctor ar fi dezamăgit de voi...

Ce mai conteaza fidelitatea, loialitatea si alte prostioare? Toate pălesc in fața cremei de brânză. Așadar domnilor dacă nevasta proaspăt coafată care v-a făcut sandwichuri cu cașcaval are tupeul să comenteze că veniți târziu acasă, vârâți-i pe gât niște cremă fină de brânză. Rețetă misogină garantată Delaco.

Miruna M.

Carmol

2012-02-18T09:21:00.000+02:00

Această reclamă jigneşte...cam pe toată lumea.

Când văd astfel de reclame mi se aminteşte din nou că bărbaţii sunt fiinţe delicate care se alintă în faţa soţiilor ca nişte copii mici în faţa mamelor şi sunt categoric înspăimântaţi de soacre.

Când văd astfel de reclame îmi aduc aminte că soţiile sunt mereu dispuse să alinte şi dezmierde bărbaţii ca pe un bebeluş în scutece. Pentru a-i consola când ceva îi doare şi/sau sperie, femeile trebuie să folosească diminutive, un ton rezervat de obicei pisoilor găsiţi în ploaie, să ii ţină de mânuţă şi să le pună baveţica „ Mami tocmai a venit de la servici. Să îţi facă ceva de mâncărică? Să îţi spele şosetuţele? Ştiu, e greu cu mama mea în casă, mama mea care şi ea calca, spala si iti face masaj dacă te doare spatele. Of, oare cum rezişti tu, iubiţel, cu toate astea”

Dar mai ales, astfel de reclame îmi reamintesc de faptul că soacrele sunt înfiorătoare şi mereu merită caricaturizate. Nu stiu exact de ce, din moment ce soacrele acestei ţări deseori muncesc şi îngrijesc nepoţi, nepoate şi familie, neplătite şi nevăzute. Dacă au ajuns la vârsta pensiei, soacrele sunt probabil sunt sărace şi bolnave. Nimic mai înspăimântător, nimic mai demn de ridicol pentru Carmol.

Alice I.

Maggi Secretul Gustului si Maggi Borş

2012-02-15T17:30:00.002+02:00

Care este rolul principal al unei femei in familie? Conform brandului Maggi ar fi cel de gospodină, care uită de ea, fiind în majoritatea timpului preocupată să gătească ceva bun pentru cei dragi. Să exemplificăm:

Varianta 1: Tatăl se joacă împreună cu fiica lui (a se observa jocul-micuţa care îşi hrăneşte tatăl ca

într-o pregătire pentru rolul ce îi va reveni mai târziu de gospodină şi îngrijitoare a membrilor familiei) în timp ce fiul se uită supărat pe geam pentru că plouă şi nu poate sa iasă afară să se joace fotbal.

Mama găseşte rapid soluţia pentru a-şi înveseli băiatul, aşa cum face orice mamă bună, gătind ceva bun cu Maggi Secretul Gustului. „Mâncărurile mele sunt mai aromate şi mai gustoase ca oricând,” spune mama fericită.

Varianta 2: Trei amici îşi aduc aminte de copilărie, după 25 de ani de prietenie. În toţi aceşti ani vieţile lor s-au schimbat, s-au căsătorit, au făcut copii, însă două lucruri par să fi rămas la fel, mâncarea şi rolul femeilor din viaţa lor. Ciorba este la fel de bună precum în copilărie, are acelaşi gust ca atunci când era gătită de mama, doar că acum ea este gătită de una dintre neveste, cu puţin ajutor de la Maggi.

În ambele reclame nu putem să nu sesizăm aceeaşi imagine: ea lângă o oală, el/ei relaxându-se în timp ce aşteaptă să le fie servite mâncărurile de către soţii. Ce s-ar întâmpla dacă am inversa puţin rolurile?

Credem ca Maggi are o nevoie de o schimbare, de o modificare a asocierilor femei-oale-polonice, dar mai ales de o stopare a promovării stereotipului conform căruia locui femeilor este la cratiţă.

Puteţi urmări prima variantă a reclamei Maggi Savoarea Gustului mai jos, iar a doua variantă poate fi vizionata aici.

Pentru liniște în casă, fiecare cu aparatul lui!

2012-02-13T19:15:00.005+02:00

Link Reclamă: AICI

Muzică clasică într-un salon burghez. Soțul și soția, elegant îmbrăcați, ascultă concertul. Soțul, pentru că știe să citească și pesemne e cel mai cultivat membru al familiei, citește absorbit ziarul. Se uită faptul că în anii ’40 deja, o treime din femei aveau studii superioare în Franța.
Fiul intră valvârtej în cameră pentru a asculta un meci. Mama îi face semn să tacă, dar nu are curajul de a interveni înaintea soțului și îl privește pe acesta deznădăjduită. De fapt ea nu poate zice nimic, e mută în fața speciei masculine. Tatăl este radical ca orice șef care se respectă: “Te rog frumos să fii politicos, eu și mama ta tocmai ascultam un concert […] Nu, nu și iar nu!”. Fiul nu are sorți de izbandă. În acest moment al disputei, fiica, puțin mai vexată (ca toate femeile de altfel, nu?), intră cu gasca după ea să asculte un post de dans. În acest moment situația devine insuportabilă și șeful familiei îi pune capăt revendicându-și drepturile de altfel legale: “E inimaginabil! Nu mai pot asculta ce vreau in casa mea!?!”. Să mai amintesc ca in 1950 tatăl era cel care deținea autoritatea parentală asupra copiilor și avea drept de gestiune asupra bunurilor sale și ale soției?
Mama, bineinteles, nu zice niciodată nimic, ea doar se sperie de ce poate să devină disputa dintre capul familiei si copiii lui obraznici. Totuși, din mimica ei întelegem sprijinul necondiționat pentru actiunile soțului. Acesta predică, ea îi mimează discursul: “Cum nu avem decât un aparat, nu există prea multe soluții! O să vă cumpăr un al doilea aparat Philips pentru voi!” A se traduce: eu un aparat si voi restul un al doilea, cu condiția să mă lăsați în pace in casa mea!
Idea reclamei: pentru a avea liniște în casă, îți trebuie cel puțin două aparate Philips! Sau mai bine zis: dacă nu vrei să intri în conflict cu marele bos, ai grijă să nu te atingi de lucrurile din patrimoniul lui!
Cam așa se întîmplă în unele case și astăzi și mare o să fie mirarea unora pentru faptul că eu consider această reclamă ofensatoare. Să fiu mulțumită că tatăl nu a trimis pe toată lumea la culcare ca să poată să fie el liniștit în casa lui! Să fiu și mai multumită că nu a aruncat jucăria vorbitoare pe geam! Să fiu fericită, oricum ar fi, că exist și sunt tolerată, așa, ca femeie!

Simona N.

Silicoanele Lays cu 70% grăsimi

2012-02-11T23:49:00.001+02:00

Dacă vreți să aflați cheia succesului relației de cuplu, urmăriți reclama la chipsurile Lays. Ce vor bărbații și ce oferă femeile? În ambele cazuri, același răspuns : silicoane. Ce face Lays? Îi ajută să își îndeplinească visurile.

Reclama la chipsurile Lays este una simplă și deloc jignitoare în aparență căci este destinată unor oameni care se opresc la a vedea relațiile interumane la nivel primar, oameni care nu sunt deranjați de stereotipii și și le însușesc: femeia est o jucărie sexuală manipulatoare, iar bărbatul un obsedat sexual mândru de statutul său.

Dacă o privim și gândim în profunzime însă, atunci ea devine foarte jignitoare, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Cum dozează Lays aceste ofense? Să privim mai îndeaproape.

O femeie cuminte, în timp ce este mângâiată afectuos de prietenul ei, se panichează la gândul că îl va pierde, că o alta femeie, mai bine dotată fizic, i-l va smulge din brațe fără ca ea sau el să mai poată face ceva. Cum ar face femeia sexy acest lucru? Iată scenariul și atmosfera:

Femeia sexy : machiaj impecabil, minijupă, unduire de felină...Ea este femeia după care toți bărbații întorc privirea (îi vedem în producția publicitară). Ea este pericolul care se apropie cu pași repezi de prietenul femeii cuminți și, pentru că îl place, va ajunge să îl cucerească. Pentru moment nu o va face căci îî lipsește ceva din dotare. Abia savurând chipsurile Lays, “pentru că îi era poftă”, va deveni perfectă. Ciudat, cu 70% grăsimi, ai toate șansele să pui kilograme bune pe tine încercând să câștigi un premiu pentru a cumpăra elementele lipsă, mult râvnitele silicoane. Ciudat și că domnișoara vrea silicoane, căci are sânii destul de mari. Cu perechea de silicoane la purtător, se va întâlni “întâmplător” cu victima sa și o va cuceri plimbându-i achizițiile prin fața ochilor. Aici este o contradicție. Deși nu are silicoane la început, toți bărbații o doresc. De ce ar avea nevoie de silicoane pentru prietenul femeii cuminți? Nu este un nonsens, vom înțelege mai târziu.

Bărbatul naiv : pieptănătură îngrijită, vestimentație conservatoare, părând, după zâmbetul cuminte, timid și iubăreț. Deși cuminte, el nu va rezista tentației : o pereche de silicoane. Mintea i se întunecă, creierul se blochează, hormonii urlă. O altă contradicție : interesul femeii sexy pentru un astfel de om. De ce ar vrea o femeie ca ea să îl cucerească? Vom afla.

Femeia ușor nevrotică, îndrăgostită : timidă, machiată discret, îmbrăcată mai degrabă sport. Ea este cea care are ca scop unic în viață păstrarea iubitului ei. O voce masculină (imaginația, frica ei) o macină cu întrebări și idei care mai de care mai profunde și inteligent formulate, cu sfaturi esențiale : “Îți cam place prietenul tău, nu ? O vezi pe fata aia ? Și ea îl place. […] probabil o să câștige 2000 de euro […] o să-și pună silicoane și […] tu vei rămâne singură. Fii pe fază! Câștigă tu 2000 de euro pe zi și nu-i lăsa să ajungă în buzunarul cui nu trebuie.”

Ce este în mintea acestei femei, ne întrebăm. Ghicim câteva răspunsuri din expresia ei speriată și hotărâtă: bărbații vor ca femeile să aibă silicoane, iar femeile trebuie să facă orice ca să și le procure. Nimic nu mai are importanță. Nici frumusețea interioară, nici inteligența, nici atitudinea, nici povestea de iubire. Totul ține de seducerea prin artificii bombastice. Înțelegem că totul nu este decât în mintea femeii cuminți, de aceea femeia fatală vrea să îl cucerească pe fraierul cumințel, de aceea el ar putea fi interesat de așa o femeie. Paranoia ei îi spune că trebuie să cîștige bani pentru a se face frumoasă, nu muncind, ci mâncând, nu gândind, creând, ci așteptând să cadă norocul pe ea și nu pe potențiale adversare mai sexy și mai norocoase. Doar așa își poate păstra jucăria. Ceilalți devin (dar mai ales celelalte), printr-o expresie nefericită folosită de producători (“cui nu trebuie”), rivali absoluți care ar putea câștiga premiul și folosi banii mai puțin inspirat decât ea. Ea are ideea cea mare si salvatoare, ea trebuie sa castige, logica ei merita răsplătită, merită niște artificii pentru care să fie iubită.

Din păcate, multe dintre femei gândesc așa și mulți bărbați sunt atrași de artificii într-o societate pentru care aspectul exterior al femeilor este foarte important. Din păcate, auzim multe mame care își sfătuiesc fetele să își păzească bine iubiții împotriva femeilor ușoare căci nimic nu este mai rău decât a rămâne singură. Din păcate, unele femei care își pierd iubiții au impresia că o pereche de silicoane i-ar aduce înapoi. “Problema femeilor este propria lor percepţie asupra corpului şi a frumuseţii”, ne spune un chirurg plastic recunoscut. Întîmplător, mass-media și oamenii care își însușesc învățămintele produse de acestea au o mare contribuție și nu putem reduce reprezentările femeii la o problemă personală a acesteia. Mass-media ne-a obișnuit cu niște clișee dezvăluite aici și de Lays: există femeia fatală care te poate deposeda imediat de iubit, există femeia disperată care ar apela la orice artificiu pentru a-și păstra iubitul și există fraierul obsedat al cărui creier este guvernat de sex. Aceasta este problema tuturor.

Lays îngrașă stereotipii printr-un discurs suburban și o filosofie de baltă. Domnilor producători, vă rugăm să vă readaptați discursul, să fiți mai creativi! Nu vi se pare că vindeți aceleași clișee ca mulți alți creatori de publicitate? De ce v-am cumpăra produsele îmbrăcate într-un asfel de discurs? Între ciocolata, sucurile vândute prin conotații sexuale de alți producători și chipsurile dumneavoastră nu este nicio diferență. “Alte măști, aceeași piesă / Alte guri, aceeași gamă” . Noi nu mai avem chef să cumpărăm clișee! Așa-i?

Simona N.

eMAG: Newsletter 10-12 februarie

2012-02-10T16:56:00.004+02:00

Un prieten ne-a trimis newsletter-ul Emag, întru delectare şi observare a stereotipurilor de gen (Multumim: Cristian Vinatoru). Link-ul AICI

O scurtă trecere în revistă a imaginii (imaginilor, de fapt) va ajunge la următorul bilanţ:

Storcătoare şi fierbătoare: „Mama şi copila”- mama fierbe si/sau stoarce fructe zâmbitoare. Copila se joacă.
Blendere şi roboţi de bucătărie: „El şi ea”- într-o incredibilă deraiere de la normă, el apare zâmbitor lângă ea, gătesc împreună. Să se consemneze pentru istorie.
Aspiratoare cu apă şi uscate: „Mama şi copila”- revenim la lucruri serioase. Copila nu se mai joacă. Pune şi ea mâna pe aspirator alături de mama. Amândouă zâmbesc larg, sunt cunoscute efectele binefăcătoare pe care le au aspiratoarele (cu apă şi uscate) asupra bunei dispoziţii.
Fiare de călcat: „Ea”- calcă. Zâmbitoare, cum altfel.

Cum văd eu aceste imagini? Atenţia mea a fost îndreptată spre copilele, fetele, din imagini.
În prima imagine, fata se joacă. Unde altundeva, decât în bucătărie? Se joacă cu două felii de portocale, portocale probabil destinate storcătoarelor folosite de mama. Cu ce altceva să se joace fetele, dacă nu cu mâncarea cu care urmează să lucreze toată viaţa? Pentru fete, totul este încă un joc. Deocamdată...
Scriu „deocamdată” pentru că imaginea a treia, cea cu aspiratorul, ne arată foarte clar unde duce toată joaca asta. Cu altă fată şi altă mamă. Bun, în a treia imagine fetele nu se mai joacă în bucătărie. Au făcut marele pas spre sufragerie. Pas care se plăteşte şi care aduce cu sine învăţatul muncilor casnice. Cu bucurie. Cu zâmbete largi. Pentru că toată lumea ştie, nu-i aşa, că nimic nu este mai interesant şi distractiv pentru o fată decât datul cu aspiratorul. Activitate desfăşurată alături de mama, moştenire pe linie maternă, deh. Mama e şi ea încântată: probabil copila şi-a asumat rolul fără contestări supărătoare. Sau în ciuda lor. Ce contează, fetiţa a pus mâna zâmbitoare pe aspirator până la urmă. La asta visează orice mamă.

Copila lipseşte din a treia imagine: acolo „el” şi „ea” folosesc robotul de bucătărie împreună. Aleluia, domnul nu pare supărat şi poate tăia legume şi apăsa pe buton alături de ea. Să fim recunoscătoare, adânc recunoscătoare, doamnelor! Eu zic să îl încurajăm. Poate data viitoare reuşeşte şi singur iar pe ea vom putea să o admirăm citind o carte pe o canapea. Măcar au lăsat fetiţa în pace. Oare? Eu sunt convinsă că fetiţa, ca orice fetiţă bună şi cuminte, exersează cu un set de jucărie complet (aragaz, farfurii, ceşti, roboţi de bucătărie) pregătirea meselor viitoare.
Copila lipseşte şi din ultima imagine, probabil pentru că fiarele de călcat nu sunt tocmai sigure pentru copii. Femeia din imagine este foarte fericită. De ce? Oare călcatul este o activitate mult visată de toate femeile? Eu cred altceva, din perspectiva acestei reclame. Cred că „Ea” este fericită pentru că are o fetiţă iar fetiţa va creşte şi va putea să îşi asume partea sa în călcatul rufelor. Pe el nu îl mai deranjăm. Deja munceşte şi el alături de ea când e vorba de blendere şi roboţi de bucătărie. De ce să forţăm nota?

Alice I.

Cif Cream

2012-02-08T14:07:00.001+02:00

Cif Cream vine cu un mesaj pozitiv. Îşi doreşte să ne prezinte soluţia pentru un final frumos şi fericit intr-o reclamă cu un scenariu desprins parcă din cărţile de poveşti pentru copii .

Reclama începe cu agitaţia din palat. Cei mai puternici bărbaţi din împărăţie se întrec pentru succesiunea la tron în curăţarea unui cazan extreme de murdar, dar proba se dovedeşte a fi prea dificilă pentru ei.
Noroc că, din senin, apare un cavaler misterios înarmat cu Cif Cream gata să rezolve cu mult curaj cazul cazanului murdar.

Împărăţia este acum a lui…de fapt a ei. Cavalerul se dovedeşte a fi o Ea, desemnată Regină a Curăţeniei. Finalul reclamei este menit sa ne facă, probabil, să ne simţim speciale: “iată cum înţelepciunea femeii triumfă încă o dată.”

Nu am avea o problemă cu atmosfera de basm ingenios construita, doar că marele final fericit şi frumos pe care Cif il promite in reclama nu ascunde decât un mare stereotip: spălatul, curăţatul sunt activităţi ce le revin doar femeilor.

Muţumim Cif Cream pentru că ne-ai facut stăpâne supreme ale curaţeniei. Cu sinceritate spunem, insa, ca nu ne-am supara daca din când în când am fi detronate din astfel de roluri. Avem toată încrederea că şi bărbaţii se descurcă la fel de bine în lumea dereticării.

Multumim Corina pentru sugestie.

*Reclama este difuzată pe posturile noastre de televiziune, însă, online, momentan, poate fi găsită varianta internaţională (click aici pentru a o vedea)

Oana V.

Margarina Unirea

2012-02-06T11:35:00.005+02:00

Nu credeam că o reclamă mă poate duce la un process de introspectie asa de profund. La recomandarea unei cititoare a blogului am vizionat reclama la margarina Unirea. Privirea mustrătoare a copiilor mă bântuie și acum. Eu ca eu, că încă nu am copii, dar mă gândesc ce o fi fost în sufletul bietelor mame care crezând că trăiesc în sec XXI, după mișcări de emancipare, au îndrăznit să iasă din bucătarie, mai mult, chiar din casă, să aibă o slujbă, carieră și să nu mai facă în fiecare zi copiilor o prăjitura cu propria lor trudă. Parcă aud vocea Unirea: Rea Mamă! Rea!

După ce teama de privirea micuților a trecut, a începutul procesul de introspecție din perspectivă culinară și așa am început interogatoriul cu mine însămi. Prima întrebare: Când am făcut ultima oară o prăjitură? Răspuns: Tăcere A doua întrebare: Ai făcut vreodată vreo prăjitură? Răspuns: Tăcere. A treia întrebare: Și de ce contează? Întrebarea a fost retorică, nu am mai așteptat răspunsul. Așadar m-am trezit si fără mustrări de conștiință si fără prăjituri- comenta Alice I. aici pe blog „nu știu cum ne mai rabdă pământul”, ființe neproducătoare de prăjituri ce suntem.

Închei in stilul Unirea: Draga Unirea, ai făcut tu reclama asta pentru noi femeile? Ia zi, ai făcut? Fă-ți timp, cunoaște-ți și nu îți certa consumatoarele!

Miruna M.

P.S Mulțumim Femei din România pentru recomandare! Găsiți reclama comentată de Femei din România aici

Dedeman

2012-02-05T04:15:00.002+02:00

El se uită la meci în timp ce tu dai cu aspiratorul și se plange că îl enervează zgomotul? Nicio problemă, te duci la Dedeman, vopsești pereții verzi și-ai rezolvat problema. Dacă pe el nu poți să-l schimbi, schimbă măcar culoarea! Cam aceasta ar fi ideea de bază a reclamei de față. Asta invață femeile de cand lumea – bărbatu-i bărbat și-i șefu’ casei și-al familiei. Femeia spală, gătește, sterge praful, aspiră covorul; bărbatul bea bere, se uită la meci și țipă că nu-i șters praful bine, că-i friptura prea-n sânge și că nu aude meciul de zgomotul aspiratorului. N-ai ce-i face, “bărbatu-i bărbat” și l-ai luat “pe viață”. Doar ai jurat că “la bine și la greu”. Ai jurat în fața părinților tăi care au facut la fel, în fața părinților lui care-au făcut la fel, în fața tuturor femeilor care în loc să schimbe ticălosul au schimbat culoarea pereților. Acum, cu ajutorul Dedeman, e mult mai ușor – nici nu mai e nevoie să zugrăvească el, culoarea pereților se schimbă singură.

Ne-am obișnuit deja, din păcate, ca publicitatea să vândă prin stereotipuri, accentuându-le și perpetuându-le. Probabil este cea mai simplă formă de publicitate posibilă, care necesită extrem de puțină imaginație, bazându-se pe faptul că amuză prin clișee. Altfel nu îmi dau seama de ce o companie precum Dedeman nu ar fi putut face reclamă calității serviciilor sau produselor oferite ci a trebuit să apeleze la stereotipuri pentru a da “strigarea” la “schimbare”. Nu imi dau seama nici de ce, desi apelează la stereotipuri, încearcă să inducă ideea că femeile trebuie să accepte toanele “bărbatului-porc” și să schimbe alte lucruri din jur, care pot fi schimbate, fiindcă pe el nu il pot schimba. De ce?

Alice C.

Click! Lupta

2012-02-03T09:02:00.006+02:00

Recunosc, acest afiş m-a cam descumpănit...asta pentru că, din punctul meu de vedere, nimeni nu primeşte un compliment atunci când este arătat citind atât de atent şi concentrat Click!. Sunt elitistă şi sceptică, probabil. Bărbatul din reclamă mie mi se pare suspect: ori citeşte foarte greu şi de aceea silabiseşte absorbit textele de înaltă inspiraţie literară din Click!, ori nu are preocupări mai interesante decât „poveştile cu adevărat extraordinare” din respectivul ziar, ori stă prost cu vederea şi este ocupat cu mijitul ochilor. Oricum ar fi, nu prea cred că personajul este flatat de ipostază. Dar asta e doar interpretarea mea.

Cred că mai aproape de intenţia artistică a minţilor creative care au gândit afişul este scenariul următor: el este un bărbat adevărat- pentru că se bat două femei, pentru el. Este un bărbat adevărat- pentru că femeile sunt frumoase şi semi-dezbrăcate. Este un bărbat adevărat- pentru că nu-i pasă de femeile atrăgătoare care şterg podeaua una cu cealaltă. E un bărbat adevărat-pentru că citeşte Click! (Hahahaha)

Afişul a fost creat probabil cu intenţia de a mângâia orgoliul bărbaţilor, cum altfel, prezentând femeile într-un mod cât se poate de umilitor. Femeile din reclamă nu numai că se bat pentru un bărbat- ştie toată lumea că bărbaţii sunt o mană cerească pentru care femeile se păruiesc între ele oricând şi oriunde. Dar femeile se bat prost şi caraghios- cu pantofi şi tras de păr...măcar un stereotip să fi fost spart .... (nu încurajez violenţa, dar dacă tot o arătăm, să nu o ridiculizăm, doar pentru că e...violenţă feminină). Cireaşa de pe tort, femeile se bat îmbrăcate (e un fel de a spune) în fustă scurtă şi sutien sau într-o rochie decoltată ca un costum de baie. Asta pentru că în publicitatea românească unei femei, orice rol ar avea ea într-o reclamă, trebuie să îi vedem cât mai des şi mai bine corpul.

Corpul lor, dorinţa agresivă de a avea un bărbat şi lupta cu celelalte femei: caracteristici ale femeilor, conform Click!

Nici de reclama "simetrica", pentru "ele", nu sunt mulţumită. Pentru noi, femeile, nu au dezbrăcat doi bărbaţi frumoşi pe care să îi ignorăm regeşte. În primul rând, în reclama pentru "noi" e un singur bărbat. Pe care îl ignoră femeia din reclamă...dar...bărbatul este acoperit de albine ....Femeia din reclama aceasta, pe lângă faptul că este cu totul absorbită de Click!, nu are nici instinct de conservare... Intreb şi eu, inocent desigur, unde este simetria? Nu e corect!

Alice I.

http://www.iqads.ro/ad_7099

Altex - Chibzuitu

2012-02-01T14:12:00.002+02:00

“Pierzi cam mult timp la spălat”, ne spune personajul din reclama Altex, supranumit in mod sugestiv-Chibzuitu'.

Într-un cadru rural, Chibzuitu' îşi spune vorbele de duh, stând frumos la soare pe un şezlog, aşa cum îi stă bine oricărui cap de familie adevărat, în timp ce soţia lui freacă de zor la rufe. “Apa e dură, trebuie să insişti”, îşi învaţă înţeleptul personaj nevasta. Chibzuitu' continuă explicaţiile despre cum şi-ar fi dorit să fi putut trage apă în casă pentru a putea folosi o maşină de spălat, citând "să ne fie şi nouă mai uşor”, ca şi cum el ar depune vreun efort în ceea ce priveşte curăţarea hainelor şi simte nevoia să se elibereze de o astfel de sarcină.

Soţia nu are niciun cuvânt de spus, ea doar dă din cap aprobatoare şi urmează directivele date de Chibzuitu', acest ganditor de la Hamangia, despre cum se desfăşoară spălatul în mediul rural şi cât de greu este să aştepţi după nevasta să se facă hainele curate…deh, durează când ai doar două mâini.

Serios, Altex? Aşa încerci să ne convingi să cumpărăm o maşină de spălat? Cu imaginea femeii pe post de maşină de spălat care aşteaptă preţurile tale mici pentru a fi ”înlocuită” cu ceva mai rapid? Cu mesajul că maşina de spălat “ne-ar” uşura viaţa?

Este nevoie de o definire a acelui noi. Da, recunoaştem că o maşină de spălat ar uşura viaţa, dar cel mai mult femeilor, în marea lor majoritate responsabile pentru spălat şi împovărate de dubla zi de muncă.

Oana V.

Măgura Ușoară

2012-01-30T18:49:00.005+02:00

Femeile greu de mulțumit reprezintă „rochia neagra” a stereotipurilor- este clasic si este folosit mereu (apropo, ați încercat cumva să ne „mulțumiți” cu respect, tratament egal etc..?).

În povestea Măgura femeile sunt în căutarea pufosului perfect. Așadar..

Scena I.

Un grup de fete se plimbă liniștite pe stradă

(aparent după o tură de cumpăraturi). Dintr-o dată isterie totală- încep să țipe când văd un cățel „pufos” Una din fete, mai greu de mulțumit- Pretențioasa , distruge entuziasmul apărut spunând că ei nu i se pare așa de pufos.

Scena II.

Petrecere în pijamale, bătaie cu perne, una din fete apare cu o pereche de papuci supradimensionați și ghiciți ce? Pufoși(!!) Nici de data Pretențioasa nu este mulțumită (zău că aproape devine antipatică).

Scena III.

Deja scenariul devine previzibil. De data asta sunt doar două dintre ele: Pretențiosa și Isterica nr 3. Cea din urme izbucenște în țipete când vede un telefon pufos, Pretențioasa o trage deoparte dând ochii peste cap.

Scena IV. Liniștite la cafea, Pretențioasa ia o gura din prăjitura Măgura. Dintr-o dată ca prin magie se transformă si devine Isterică, urlă cât o țin plămânii într-un delir total. Și-a găsit pufosul perfect. Citez „Pentru femeile pretențioase, greu de mulțumit am creat pufosul perfect” Final

Măgura pare a da naștere unor reacții isterice pe care recunosc că nu le am avut si nici nu am reușit vreodată să le întâlnesc la femeile din jurul meu... Oare nu om fi găsit noi „pufosu perfect”?

Miruna M.

Delikat - Lectia

2012-01-28T17:11:00.003+02:00

Link reclama: aici

Nu știu din ce motiv, reclama (sau poate cantecelul-slogan de la finalul ei “Dacă delikat nu e, atunci nu-i nici dragoste”) mi-a amintit de o poveste scrisă de Petre Ispirescu, numită “Sarea în bucate”, pe care mi-o citea mama când eram mică sau mi-o proiecta pe perete, deasupra patului, cu aparatul de proiectat diapozitive. Da, în mod incredibil mama mea, în loc să mă învețe cum să prăjesc ceapa și cât delikat să pun în ciorbă, chiar imi citea povesti și îmi punea diapozitive.

Astfel, trecând peste ideea că gătitul este un fel de meserie transmisă din generație în generație pe linie maternă, trebuie să recunosc eu nu știu nici o femeie care gătește cu poza mamei sale lângă aragaz. Trecând și peste asta, de ce i s-ar face unei femei dor de mama sa când citește o carte sau vede un film bun din moment ce ceea ce le definește pe femei și relația dintre acestea este calitatea de bucătărese?

Tare mi-aș dori să văd o reclamă în care ni se arată cum delikat dă mâncării un gust atât de bun încât aceasta poate fi preparată chiar și de către un bărbat.

Alice Călin

Perwoll Black Magic si Perwoll Color Magic

2012-01-25T13:50:00.004+02:00

Puteti urmari reclamele aici ( Perwoll Black Magic - "Spectacolul") si aici (Perwoll Color Magic - Sex and the City).

Perwoll, un detergent special, cu o formulă inovatoare, dedicată ţesăturilor delicate. Până aici suna bine. Cum functioneaza el? Ei bine, ajută la menţinerea negrului intens în cămăşile dansatorilor, aşa cum ni se explică in reclama denumită sugestiv Perwoll Black Magic - “Spectacolul” sau la păstrarea unui roşu la fel de viu ca la prima purtare în rochia perfectă precum in versiunea Perwoll Color Magic - "Sex and the City".

Există, însă, câteva detalii suplimentare care ies în evidenţă în reclamele dedicate produsului:

- Perwoll apare mereu cand nu te aştepţi, din locuri surprinzătoare. Eşti la un spectacol şi admiri dansatorii. La un moment dat, însă, observi că una dintre cămăşile purtate de talentaţii dansatori este mult mai neagră decât celelalte, lucru care te face curioasă să afli cum a fost ea spălată pentru că, nu-i aşa, gândurile tale sunt mereu îndreptate către spălat, detergenţi şi ţesături, chiar şi atunci când asişti la un spectacol de dans.

Ai mare noroc cu prietena care te acompaniază, dispusă să îţi dea câteva explicaţii. Ea are şi un Perwoll pregătit sub scaun, căci, dacă tu te gândeşti la spălat, amica ta e deja cu un pas înainte şi are deja un detergent la purtător. Putem înţelege de ce. Ea se ocupă de spălatul cămăşilor dansatorilor, ba chiar te invită şi pe tine să încerci să speli una dintre cămăşi, doar o astfel de activitate este, până la urma, exclusiv dedicată sexului feminin, conform Perwoll.

- O a doua variantă te duce cu gândul la celebrul serial “Sex and the City”. Patru femei îşi dau întâlnire pentru a ajunge să discute despre… spălat şi despre cum poţi face o rochie să pară mereu ca nouă. Perwoll este, evident, prezent, de această dată fiind scos dintr-o poşetă. Natural, nu? Orice femeie are la ea un Perwoll-ul în poşetă pregatită să îl scoată atunci când se iveşte vreo întrebare legată de spălat. Din nou, observăm şi discuţia ca “între fete” despre spălat.

Reclamele pentru Perwoll ar putea să încerce, în condiţiile date, să evite negarea realităţii: spălatul nu poartă după el semnul “Rezervat femeilor” şi nu aduce scutiri pentru bărbaţi.

Oana V.

Café la Créole - Quand le torchon brûle...(Când disputa devine violentă...)

2012-01-23T14:07:00.004+02:00

Link Reclamă AICI

Publicitatea ofensatoare deranjează încă de la apariția ei. În anii ʾ50, în Franța, reclamele care expuneau femeia în lenjerie intimă atrageau un număr masiv de cereri de interzicere. În schimb, cele care promovau violența în familie treceau neobservate. De ce se întîmpla acest lucru? Pentru că în Franța anilor ʾ50, litera de lege în ce privea femeia era următoarea: femeia trebuie să fie morală, supusă, mamă și gospodină bună. Ea avea puține drepturi. Abia în ʾ44 a obținut dreptul de a vota, abia în ʾ45 s-a abrogat legea care nu permitea divorțul în primii trei ani de căsătorie. Bărbatul era declarat prin lege șeful familiei, având destul de multe drepturi printre care: deținea autoritatea parentală asupra copiilor, gestiona singur bunurile sale și ale soției, putea împiedica femeia să aibă o profesie, trebuia să își dea acordul în scris pentru ca soția să poată deschide un cont în bancă etc. Nu este puțin, nu? Condiția juridică a femeii măritate nu a

cunoscut nicio schimbare până în anii ʾ60.

În acest context social, în anul 1950, a apărut o reclamă care astăzi ne lasă cu gura căscată de-a binelea. Este vorba despre un mic dejun în familie, înainte de plecarea soțului la birou. Soția, echipată cu șorțul de bucătărie frumos călcat, își servește soțul elegant cu o ceașcă de cafea La créole începând o discuție pe un ton acid în care își acuză soțul că îi dă prea multă importanță secretarei lui. Soțul dorește să aplaneze conflictul pe cale de a izbucni: “Draga mea, dar știi foarte bine că...”. Soția în schimb, întrerupându-l, își continuă discursul ce se transformă într-unul jignitor la adresa soțului printr-o generalizare la adresa tuturor bărbaților: “Știu foarte bine că toți bărbații sunt la fel, niște ipocriți”. Implicit la început, explicit după aceea, soțul declarat ipocrit se enervează atât de tare pe soție încât îi sparge farfuria cu mâncare în cap. Drept răspuns, soția care își califică soțul drept brută, pentru a nu fi cumva mai prejos decât el, ia de pe masă recipientul cu cafea și se pregatește să-l lovească. Soțul, fiind mai puternic decat soția, o oprește din actul incipient de violență pentru un motiv extrem de important. Nu, nu este vorba despre faptul că vrea să își ceară iertare sau să o convingă pe soție de inocența lui și de tonul neadecvat al acesteia, ci de prețioasa comoară din mâinile ei: “Nefericito, nu îți dai seama? E plină de cafea La créole!”. Și-atunci, cerul se luminează, pacea se coboară ușor din neant, zâmbetul se instalează pe buzele soției lovite, privirea soțului redevine înțeleaptă, ordinea se restabilește printr-o concluzie comună a celor doi soți luminați: “Iar noi nu risipim buna cafea La créole!”.

Totul e normal în această reclamă: ca femeia să fie gospodină, iar bărbatul să meargă la birou, ca cei doi soți să se jignească și să se lovească. Această reclamă, șocantă astăzi pentru noi, încuraja violența în familie odinioară! Stereotipiile de genul bărbatul ipocrit sau femeia isterică nu erau nelalocul lor. Astăzi nu mai vedem pe ecrane o astfel de reclamă. Dar dacă am vedea, care ar fi reacția în România? Cred că aceea care îi face pe unii oameni să declare, atunci când aud de o femeie lovită, că sigur a făcut ceva de și-a luat-o, că așa merită dacă nu a tăcut, că e numai vina ei, că ea a început...Pe alții, în schimb, i-ar face să ceară interzicerea ei și să își dorească legi pentru protejarea victimelor violenței în familie. Ce frumos ar fi dacă dorința și cerința ar deveni literă de lege!

Simona N.

Veștile proaste se anunță în lenjerie intimă – Hope Ensina

2012-01-14T21:27:00.001+02:00

Modelul Gisele Bündchen face reclamă la o lenjerie intimă explicând femeilor obiect sexual cum pot fi prostiți bărbații fără creier, sau mai exact, soțiilor, cum pot fi duși de nas soții care sunt sursă sigură de venit. Pentru demonstrație, în trei spoturi diferite, aceasta apare în două costumații pentru a anunța aceeași veste proastă: a lovit mașina soțului, a depășit limita cărții de credit, mama sa va locui cu ei. Când soția anunță vestea îmbracată normal, rezultatul este catastrofic. În treacăt fie spus, nu vrem să ne imaginăm cum continuă această scenă. Brrrr! În schimb, când vestea este anunțată în lenjerie intimă, este acceptată fără nicio problemă. Eventual, continuarea ar fi o scenă fierbinte de amor. Concluzia: “Sunteți brazilience, folosiți-vă șarmul!” Aveți un corp de braziliancă (implicit foarte frumos), învățați să îl folosiți punându-l în valoare cu lenjeria Hope Ensina. Chiar denumirea produsului transmite această idee: învață să te folosești de produs.

Ce s-a întâmplat în Brazilia când a apărut această reclamă sexistă? Ea a atras oprobiul feministelor și Ministerul politicilor pentru femei care au denunțat, prin vocea secretarei Iriny Lopes, că această reclamă: “demonstrează că senzualitatea poate face orice bărbat să se topească și încurajează femeile braziliene să își folosească șarmul pentru a îmblânzi reacțiile soților lor.” În plus, “întărește stereotipul femeii ca obiect sexual al soțului ei și anulează progresele făcute în abolirea practicilor și gândirii sexiste”. Ce decide Consiliul național al publicității? Reclama poate fi difuzată în continuare, sub explicația că “stereotipurile din reclamă sunt curente în societate, ușor de identificat și nu depreciază condiția femeii”. Așa, și? Dacă sunt ușor de recunoscut, atunci pot fi folosite? Măcar nu le ironizăm!?! Și, care va să zică, nu jignește femeia? Dar pe bărbat? Măcar așa...puțin. Ce ziceți?

Simona N.

Crama Murfatlar

2012-01-13T21:22:00.002+02:00

Recunoaşteţi povestea, desigur. Ea este tânără, frumoasă dar....cam proastă. El, expertul, este plin de cunoştinţe pe care trebuie să i le împărtăşească ei, pe un ton galant şi indulgent. Ea, femeia, nu înţelege nimic despre vinuri. Compară vinul cu ce îi e la îndemână minţii ei de femeie, aşa cum o văd publicitarii: cu o geantă. Discursul ei e undeva la nivel de liceană care nu a prea fost prezentă la orele de limba română: vinul e „marfă” şi „fresh”.

Mai mult ca sigur eu nu am ce căuta în Crama Murfatlar, în primul rând pentru că, ce revelaţie, nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi aleg vinul după asemănarea sa cu geanta, fardurile, parfumul sau pantofii mei (repere fundamentale de comparaţie pentru femei, se pare). În al doilea rând, sfaturile domnului răbdător, „singurul specialist din cramă”, care crede că vinul trebuie să îmi sugereze fân cosit, nu mă conving. Dacă experienţa lui în vinuri este arătată prin posibilitatea de a recurge la comparaţii nostalgico-pastorale multumesc, dar refuz, m-am lovit destul de tipul acesta de discurs în culegerile de comentarii demodate, la BAC.

Dar, doamnelor, nu disperaţi! Dacă aveţi un nivel al discursului demn de corijenţe la limba română şi sunteţi iremediabil rătăcite în faţa rafturilor cu vin, asta nu înseamnă că bărbaţilor le pasă. Pentru că ceilalţi doi domni din reclamă o urmăresc pe ea zâmbind. Nu disperaţi vă spun, observaţi cum intră în acţiune un al doilea domn care, nederanjat de lipsa de cunoştinţe şi gramatică- bărbaţilor nu le pasă deloc de cestiunile acestea- se va oferi galant să vă care plasa conţinând sticla de 750ml de vin. Şi cu asta, fir-ar să fie de treabă, avem nevoie de ajutor!

Aviz deci amatoarelor: în Cramele Murfatlar nu au ce căuta femei care se pricep la vinuri (nu are loc acolo decât un singur specialist pe care trebuie să îl ascultăm), nici femei care nu sunt frumoase sau care nu poartă fuste scurte, nici femei care pot vorbi o limbă română corectă, nici femei capabile să îşi care singure sticla de vin....hmm, cred ca sunt destul de multe femei excluse, nu? Găsim noi vin prin alte părţi.

Alice I.

Nutline

2012-01-09T10:04:00.005+02:00

Prima reclamă începe cu imaginea clasică pe care nu ai cum să nu o adori: el în canapea mâncând seminţe iar ea calcând şi visând la o maşină de spălat din posibilele câştiguri de la Nutline. Visul îi este curând spulberat de raționamentul practic al sprijinitorului de canapea… mai bine îşi ia o plasmă, că de spălat, poate să spele şi singură - chiar o convinge cu promisiunea ca îşi va putea vedea telenovelele mai bine pe plasmă...Câtă logică şi raţiune…aproape m-a convins…

Renunţând la mașina de spălat, femeia apare în a doua reclamă cu chef de distracţie. Sprijinitorul de canapea- nu vreau să-l jignesc, departe de mine, dar nu am văzut că ar avea alt rol în aceste reclame- vine iar cu o soluție salvatoare. Păi în loc să dea bani pe distracţie în oraș cu fetele, nu mai bine vin ele acasă, le cumpără din marea lui generozitate un suc la 2l în timp ce fetele se distrează spălând haine călcând şi făcând o mazăre ca lumea- distracţie la care bineînţeles visăm cu toate, căci ce poate fi mai relaxant decât treburile casnice...

Şi, da știu…e amuzant, s-a vrut o ironie, caricaturizarea unor personaje etc. M-am prins de ideea sclipitoare, inovatoare şi săraca de ea neapreciată de o „feministă rigidă”ca mine, dar dragi minți luminate şi creative din publicitate misoginismul este amuzant doar pentru misogini, în rest este jignitor şi revoltător.

Miruna M.

Money Channel

2012-01-06T16:31:00.000+02:00

Din ciclul "am găsit şi eu o reclamă care m-a scos din minţi şi am simţit nevoia să îmi spun of-ul", vă prezint modul în care a găsit de cuviinţă canalul TV Money Channel să se promoveze. Recunosc, profunzimea conceptului şi modul în care ea îmbracă straiele umorului în această reclamă m-au blocat o clipă şi a trebuit să beau o cafea pentru a chema inspiraţia.

Inspiraţia mea a venit, dar a fost la rândul ei uimită de geniul creator care a stat în spatele acestui scenariu şi a decis că ea nu îi poate face faţă. Aşa că ma vad nevoită să îmi fac mea culpa de la început, precizând că eu nicicând printr-un comentariu nu am cum să onorez o asemenea capodoperă desprinsa direct din conexiuni neuronale sexiste şi adusă pe ecranele noastre.

Precum spuneam, lipsită de inspiraţie divină, nu îmi rămâne decât să spun verde în faţă umila mea părere feminista legată de acest clip. Ceea ce mi se pare evident în primă fază este caracterul ieftin, de duzină, al reclamei. Onest vorbind, mă îndoiesc că asta mi se arată doar mie. Apoi, să ai doi bărbaţi (nici măcar frumoşi, dar mă gândesc că poate şi acest lucru este cu substrat şi actorii au fost aleşi pentru că trebuia ca targetul bărbaţilor afacerişti să rezoneze cu ei) care discută în faţa unui ziar şi învârt în conversaţie trei englezisme în maniera în care Guguliţă manevra franţuzisme cu mamiţele, ca să pară deştepţi şi două fetiţe care nu ştiu ce înseamnă feedback chiar nu starneşte haha-ul. Chiar nu.

În plus nu prea înţeleg "morala". Că Money Channel nu e pentru dame de companie (de! ele cred ca feedback-ul e vers pornografic de manea) asta mă chinui să înţeleg, dar ce nu pricep nici biciuită cu toate argumentele sexiste din lume este de ce doar acei doi domni cu englezisme pe limbă ar fi ăia deştepţi care ar savura emisiunile cu teme economice. Eu mă gândesc în capu' meu (cu sarcasmul de rigoare) că acele "fetiţe" ştiu ceva mai multe despre piaţă, economie, cerere şi ofertă decât le-ar plăcea haioşilor de la Money Channel să creadă. Apoi, ca o observaţie de final: cam cât de redus ar trebui să îţi fie spiritul creator pentru a face o reclamă în care să îţi pui personajele să aibă o meserie care nu este legală şi să încerci să faci din ea un subiect şi funny şi (cică) “smart”?

Andreea M.

PS: Apropo, dragilor care v-aţi stors creierele pentru a ne uimi cu această reclamă, pentru noi "misogineza" chiar nu e o limbă straină.

Bebicina Ser Fiziologic

2011-12-28T19:16:00.004+02:00

Link Reclama: AICI

Transcrierea reclamei de la radio: O voce de femeie ne povesteşte “Bună, hai să vă povestesc despre ultima noastră achiziţie: Domnul Ham-Ham, aşa cum l-a botezat băieţelul meu, Matei. Cred că aţi ghicit că este vorba de un căţeluş, dar adevărat, nu de jucărie. Soţul meu nu a fost de acord la început şi uite aşa ne-am tot contrazis. El îmi spunea că o să fie numai păr prin casă, eu îi ziceam că o să am grijă să aspir cât mai des. Lui îi era teamă că o să-l muşte pe micuţul nostru, dar eu l-am convins că animăluţele se înţeleg foarte bine cu copiii şi chiar îi protejează. Soţul meu era stresat că o să fie numai mâncare şi mizerie în toată casa. Pentru că aşa sunt căţeii, dezordonaţi. Însă eu am avut grijă să îl învăţ pe animăluţ să mănânce într-un loc special amenajat pentru el, să doarmă pe podea sau în cutiuţa lui şi să ieşim destul de des afară pentru a rezolva şi problema nevoilor fizice. Încet-încet soţul meu a început să îl îndrăgească, ce să mai zic de Matei, ele este super- încântat de prietenul lui de joacă. Şi-a dezvoltat vocabularul vorbind într-una cu animăluţul lui, are grijă de el, îi dă să mănânce şi îl spălăm împreună. Eu mai am doar o responsabilitate: să-l spăl pe mânuţe pe cel mic după ce se joacă cu căţeluşul. Să vă mai spun că plănuim să-I luăm o surioară lui Ham Ham? Acum tati este cel care încearcă să mă convingă. Şi nu vă mai spun că știm cât de importantă este curăţenia trupului, mai ales când ai animale. De aceea folosim ser fiziologic pentru a asigura igiena oculară şi nazală a familiei.”

Propun ca reclama să sune astfel: Aşa suntem noi femeile, manipulatoare. Uite, soţul nu dorea căţel, dar m-am oferit să am eu grijă de el, să îl hrănesc eu, să îl plimb eu, să îl spăl eu, iar domnul şi stăpânul meu a fost mărinimos şi într-un final a acceptat stresul la care îl supune Ham-ham. Știți cum este. Acum soțul meu chiar vrea o surioară pentru câine dar, nu ştiu de ce, eu mă simt cam obosită şi cred că e suficient. Şi de Matei, băieţelul nostru, eu am grijă, eu mă asigur că se spală pe mânuţe şi că îşi dezvoltă vocabularul şi de asemenea eu mă asigur că toată familia este bine dezinfectată. Este responsabilitatea tuturor mămicilor și numai a mămicilor să se asigure că soțul și copiii sunt dezinfectați, sănătoși și curați. Poate cine ştie, îi vom face o surioară şi lui Matei, dar asta numai după ce îi promit domnului meu că eu voi avea grijă de ea, eu o voi spăla, eu o voi hrăni, eu o voi scoate la plimbare. Soţul meu este, v-am mai spus, un om generos, cred ca va fi în cele din urmă de acord. Aşa e el, mă iubeşte şi face compromisuri.

Cumpărați Bebicina, în cinstea muncilor de îngrijire asumate unilateral și voios!

Alice I.

Savana

2011-12-23T11:17:00.001+02:00

Link Reclama: AICI

Se ia obiectul soacră, se întoarce pe toate părţile şi se descrie în vocabular autentic românesc. Ea este cea care te face să plăteşti pe viaţă că i-ai furat odorul. Ea decide ce să faci, când şi cum să faci. Poţi s-o dispreţuieşti fără să te jenezi. Oricum, toată lumea o cunoaşte. Stereotipul soacrei acre, pe care ţi-o imaginezi mai degrabă moartă, abundă în basmele, în bancurile româneşti (Întrebare: Când te uiţi cu un singur ochi la soacra ta? Răspuns: Când apeşi pe tragaci.), iar mai nou şi în publicitatea românească.

În lupta cu soacra maşteră avem nevoie de complici şi de un scenariu bine pus la punct. Cam care ar fi acest scenariu? Să vedem!

Soacra îşi anunţă vizita pentru inspectarea apartamentului proaspăt văruit al fiului ei şi pentru a da ok-ul meşterilor pentru folosirea culorilor. Nora îşi prezintă soacra ca şi cum ar fi uitat să o anunţe, simţim asta din tonul vocii ei: “Aaa, soacra mea!”. Soacra, elegantă, destul de sobră în vestimentaţie, manierată şi cu un limbaj care se vrea elegant, după ce inspectează culoarea evident aleasă de noră, indignată, cu un aer de superioritate, dar cu un ton destul de moderat, dă verdictul: “Domnilor, este deosebit de urât!”. Nici nu putea fi altfel căci gusturile nurorii sunt altele. Ne dăm seama din vestimentaţie că îi plac culorile mai vesele (a se vedea pantofii).

Aşteptare, nelinişte... Bănuim că soacra este cea care a finanţat renovarea odată ce se aşteaptă verdictul ei cu atâta înfrigurare. Acum intră în acţiune tânărul meşter care, ca şi cum nu ar înţelege spusele femeii, se arată uimit: “Este chiar aşa frumos?”. Nedumerire peste nedumerire,meşterul nostru reia ideea femeii şi o redefineşte, ne uimeşte astfel prin logica lui: “Dacă este deosebit de urât, e frumos, nu?” La ce să ne gîndim mai întâi? Că el este de fapt un expert în estetica urâtului sau în lingvistică deghizat în meşter (luând în calcul superlativul “deosebit” care ne face să ne aşteptăm la o continuare în acelaşi registru, pozitivă şi care ne loveşte cu una negativă, “urât”)? Nu, pentru că noi, consumatorii, suntem oameni simpli, meşteri, soacre sau nurori...

Mai bine căutăm o explicaţie mai simplă. Logica femeii este slabă şi o putem răsturna oricând. Femeia poate fi convinsă oricât de repede, dacă nu prin persuasiune şi acordul celorlalţi, atunci prin seducere. Meşterul nostru este un donjuan sigur pe el, deştept şi spiritual. Soacra încearcă să spună că verdele ales îi scoate ochii, adică este prea ţipător după gustul ei, iar el o întrerupe şi continuă cuceritor deturnând sensul expresiei: “în evidenţă doamnă...Vedeţi cum pică lumina aşa...pe ochişori?”. Diminutivul “ochişori” ne înmoaie sufletele nouă, doamnelor, noi ne pisicim şi ne alintăm şi iubim dulcegăriile (îmi pare rău că nu vă pot transmite tonul pe care o spun, sper că vi-l imaginaţi totuşi). Convinsă, mîndră, satisfăcută, dar puţin jenată de situaţie, soacra acceptă sugestiile bărbatului celui tînăr şi se evaporă. Nora fuge după ea, nu înainte de a-i face un semn de mulţumire acestuia. Aceasta este povestea care ne relevă lupta dintre noră şi soacră şi complotul împotriva celei din urmă. În plus,încearcă să ne convingă şi de nivelul intelectual al bărbatului în raport cu cel al femeii, clar inferior.

Dar mai există o mică poveste. Cum, nu aţi observat încă? În încăpere se află mai multe personaje. În afară de nora şi soacra naive, îl întrezărim şi pe Dorel (modelul Dorel, al muncitorului fraier) care este luat în băşcălie: “Ți-a rămas soacra pe retină, ăăă?”. Asta pesemne pentru a se crea un echilibru şi a ni se spune că totuşi există egalitate între sexe şi că aici nu trebuie să ne gândim decât la nevoia de superioritate a şmecherului zidar, la tânăra generaţie care, prin definiţie e mai îndrăzneaţă. Tânărul îşi permite să se tragă de şireturi cu muncitorul mai în vârstă şi să seducă soacra pe care tocmai o văzuse pentru prima dată în viaţă.

Voi ce credeţi?

Simona N.

Lemarco Alb

2011-12-21T14:18:00.002+02:00

Avem această reclamă din 2008 care nu încetează să uimească prin tratamentul extrem de ofensator la adresa femeilor. În ea apar două personaje: un bărbat şi o femeie. Rolurile pe care ei le interpretează sunt stereotipizate la maxim.

Personajul masculin, interpretat de actorul Florin Piersic, este în centrul atenţiei. Spotul publicitar este gândit să pară înregistrarea video a unui amator care ne face o mărturisire.

Personajul feminin este o tânără fată care rămâne mută pe tot parcursul reclamei. Este tânără,tăcută, aproape dezbrăcată, docilă şi…în loc de cap are o mare prăjitură!

Bărbatul ne face următoarea mărturisire: nimic nu i-au plăcut mai mult în viaţă decât femeile şi prăjiturile. Şi tocmai a cunoscut-o pe Veronica,
femeia – prăjitură. Creatorii reuşesc să îmbine în acest spot publicitar două ipostaze stereotipe ale femeilor din reclame: femeia ca obiect sexual şi femeia gospodină. La începutul reclamei tânăra se plimbă în bucătărie prin spatele lui Florin Piersic bătând de zor un aluat (probabil un aluat de prăjitură).

Când Florin Piersic o cheamă, ea vine şi se aşează alături de el pe canapea. În acel moment reclama ne provoacă dubla oroare: vedem că fata are un tort în loc de cap şi îl vedem pe Florin Piersic cum se năpusteşte asupra ei şi o strânge pofticios la pieptul lui. Fata nu se zbate, nu se apără, face doar un gest involuntar cu mâinile în semn de respingere şi repulsie.

Stereotipurile de gen sunt duse la extrem în această reclamă. Bărbatul este matur, un om în toată firea şi mai ales foarte viril. Masculinitatea lui se manifestă printr-o hiper-activitate sexuală şi o impulsivitate care îl face să se năpustească asupra femeilor atractive. Bineînţeles, nu atacă orice femeie, ci pe cele tinere, slabe şi aproape dezbrăcate. Diferenţa de vârstă dintre el şi „prăzile” sale nu este decât dovada atractivităţii sale sexuale de invidiat. Apetitul său sexual se îmbină cu apetitul pentru dulciuri, raţiunea pentru care spectatorul se presupune că va cumpăra de la magazin zahărul Lemarco Alb, produsul pe care reclama încearcă să-l promoveze.

Dezumanizarea şi depersonalizarea femeii care apare în acest spot publicitar sunt evidente. Corpul şi capul femeii servesc satisfacerii celor două plăceri ale bărbatului: satisfacerea lui sexuală şi plăcerea lui de a consuma dulciuri. Femeia este un obiect, un instrument, un mijloc pentru ca bărbatul să-şi împlinească plăcerile cele mai elementare. Ea nu este cineva, o persoană, ea este ceva, un trup cu un mare tort pe umeri.

Reclama este grotescă. Paradoxal, ea se adresează publicului feminin de vârsta a doua şi a treia, cel care găteşte în mod obişnuit prăjituri în casă. Ar fi trebuit ca reclama să le provoace râsul consumatoarelor? Sau invidia că nu se află în locul fetei atacate de potentul Florin Piersic? Orice şi-ar fi propus, la o analiză mai atentă puteam vedea că reclama este profund jignitoare pentru femei.

Tudorina M.

iForex

2011-12-19T18:56:00.004+02:00

De când mă știu am auzit ca sunt enigmatică, de neînțeles, de neghicit..ca deh sunt femeie şi noi femeile suntem “imposibil de înţeles”- de unde să știe ei, săracii bărbaţi, ce vrem când noi nu știm exact, spunem da când vrem sa spunem nu şi invers, orice cuvânt are multiple înţelesuri şi vrea sa spună cu totul altceva decât ce îi este atribuit în sfântul DEX. Doamnelor, gata s-a terminat. Misterul a fost spulberat. Lumea cum o știam nu va mai fi la fel… Bărbaţii au aflat ce vrem cu adevărat ( să nu îi contraziceți că ei știu mai bine). Cred că au primit toți email cu enigma rezolvată. Așadar, toți bărbaţii au aflat ce vrem, mai exact toți bărbaţii au aflat ce vor toate femeile ( bine ca nu generalizam, zic)- BANI.

Aaah, cred ca am fost păcălită. Am crezut ca IFOREX inovează şi transformă lumea, când colo ei doar apelează la un vechi stereotip: femeia materialista. Off, atâta entuziasm pentru un alt stereotip ieftin…

Sau poate ei vroiau sa spună ca femeile îşi doresc de fapt independenţă financiara iar obtuzitatea mea intelectuală de sorginte feminista nu mă lasă sa vad mesajul inovator şi emancipator ascuns în spatele zâmbetului doamnei, ascuns la rândul lui de bancnotele mult dorite.

Miruna M.

Reclame Vintage

2011-12-18T20:56:00.000+02:00

Vremuri de mult timp apuse (?)

Ah, vremurile de aur....când femeile erau femei şi bărbaţii erau bărbaţi...vremuri glorioase când mai întâlneam în relatiile dintre femei şi bărbaţi această complementaritate divină, această apreciere reciprocă, acest respect.... Unde este timpul acela al femeilor feminine, fragile şi tăcute, pe care noi atât le-am respectat? Vremurile bune când noi, publicitarii vestici, zburdam băieţeşte liberi pe câmpiile misoginismului, cu pletele fluturând în vântul inspiraţiei creative şi ne puteam exprima adevăratele sentimente...of, bine că pe internet, în est şi prin alte părţi mai bântuie puţină libertate...

Vremurile bune....când femeile nu visau decât munci casnice...iar bărbaţii, mărinimoşi, le cumpărau cele necesare muncii...uneori chiar şi câte o maşină de spălat vase, pentru ca femeile să poată ieşi din bucătărie...asta dacă nu leneveau şi îşi neglijau ciorapii

Vremurile bune...când puteam fi cu toţii de acord că femeile nu pot face decât munci neplătite pentru noi în casă...iar câteodată nici pe alea nu le puteau face bine...bărbaţii în acest caz consolându-se cu berea sau cu bătaia

Vremurile bune......când nimic nu stătea în calea muncii femeilor: dacă oboseau sau erau însărcinate aveau la dispozitie medicamente şi vitamine...sarcina nu este doar motiv de leneveală şi de lăsat bărbatul fără micul dejun

Vremurile bune când puteam să afirmăm galant că femeile sunt proaste iar noi, bărbaţii, le suntem net superiori şi suntem meniţi să le conducem..Vremurile bune când ne puteam exprima frustrarea faţă de femeile care, în loc să rămână servitoarele noastre casnice tăcute, aveau un loc de muncă (care trebuie să rămână numai al nostru, la naiba!) şi îşi urmau propriile vise

În sfârşit....vremurile bune când puteam să ne aducem cu drag aminte de vremurile şi mai bune când femeile nu puteau vota iar confraţii noştri ne avertizau că dreptul de vot pentru femei era o ameninţare la adresa casei, slujbelor bărbaţilor, afacerilor şi democraţiei responsabile în general...of, poate dacă publicitatea era mai dezvoltată pe atunci reuşeam să oprim acest pericol

Inter Active Toy Concepts

2011-12-17T20:33:00.001+02:00

Consider că această reclamă poate fi caracterizată ca fiind ofensatoare pentru ambele sexe. Atât bărbatul cât și femeia sunt stereotipizați la maxim, prezentați în cele mai “clasice” ipostaze sexiste.

La început ne este prezentat “bărbatul-porc”, care stă întins pe canapea în izmene, cu burta la vedere și se uită la televizor. Are lângă el mâncare și un “frigider” cu bere. Este atât de leneș (sau atât de obișnuit să i se aducă de către femeie?) încât nici măcar nu întinde mâna să își ia singur sticla de bere. Aici incepe umilirea femeii: aceasta stă în genunchi în bucătărie și freacă podeaua. Bărbatul ghidează, cu ajutorul unei telecomenzi, “frigiderul” plin cu sticle către ea și țipă din canapea să i se aducă o bere. Morala reclamei este de-a dreptul misogină: “dacă prietena ta nu poate ajunge la frigider, du frigiderul la ea.”

Deși așa s-ar putea crede la prima vedere, aceasta nici măcar nu este o reclamă la bere, ci la “jucării inteligente”. Cu alte cuvinte, jucăriile “inteligente” sunt acelea care te ajută să umilești femeile. Sau poate ar trebui să considerăm că, dimpotrivă, aceste jucării fac o favoare și femeii, care nu mai este nevoită să se ducă până la frigider și să îl deschidă, pentru că i-a fost adusă berea “la nas”. Ce parere aveți, doamnelor? Vă simțiți recunoscătoare? Nu-i așa că de Crăciun îi veți cumpăra partenerului o asemenea jucărie?

Alice C.

Din aventurile frăției Bergenbier. Episodul 1 - “O bere bună se bea cu măsură”

2011-12-14T16:00:00.002+02:00

O bere bună se bea cu măsură, altfel poate duce la experiențe coșmărești. Unul dintre prietenii ”care știu de ce” se află în această situație fără scăpare. Să aflăm, dar, ce i s-a întâmplat.

Bărbatul se trezește dis-de-dimineață, ca într-un vis erotic de neuitat, într-o cameră aparținând unei femei probabil superbe. Decorul este revelator: lenjeria de pat din saten, corpurile de iluminat, rama de pe noptieră, panglica de la perdea și papucii de la baza patului sunt toate roz. Aceasta nu poate fi decât camera unei păpuși Barbie sau unei femei sexy, oricum frumoase.

Bărbatul, despre care ne dăm seama repede că nu știe unde se află, este la început speriat și uimit de cătușele din blăniță roz cu care este prins de patul din fier, apoi teribil de satisfăcut de ceea ce pesemne că i s-a întâmplat. Este de ajuns să îi privim zâmbetul lung și larg ca să înțelegem acest lucru. El se întinde răsfățat și proiectează cu un gest șmecheresc pantalonii care se aflau încă pe pat.

În zgomotul apei de la duș, eroul nostru caută indicii despre femeia cu care și-a petrecut noaptea și care va ieși dintr-un moment în altul din baie. Mare îi este satisfacția când întrezărește ceea ce ar putea fi o pereche de chiloți roșii din dantelă sub cearșaf și, foarte mulțimit de descoperire, se gândește să îi analizeze mai bine. Totul începe să se desfășoare foarte rapid, ca într-un film de groază. Uimire totală! Chiloții au măsura XXL.

Ușa se deschide și eroul nostru este înspăimântat de arătarea ce i se înfățișează. Nu o vedem, dar ne-o putem imagina din disperarea cu care bărbatul vrea să rupă cătușele și să evadeze. Să fie gorilă, să fie vrăjitoare, să fie vreo lighioană? Nu știm. Singurele indicii care ne rămân sunt cele ghicite din mărimea chiloților.

Povestea nu are deznodământ, dar acesta este conținut în morala “O bere bună se bea cu măsură” care revelează un sfârșit terifiant.

Această reclamă, ca multe altele din seria Bergenbier, ne vorbește în primul rând despre imaginea caricaturală a femeii supraponderale cu care este exclus să vrei vreodată să faci sex, treaz fiind. Numai beat mort ai putea comite o astfel de eroare. Spre deosebire de femeia 90/60/90 (femeia etalon), pe care îți imaginezi că o dezbraci din prima secundă și o faci fericită din noapte până-n zori de zi, femeia supraponderală este dizgrațioasă și periculoasă, opusul idealului feminin.

În al doilea rând, mai putem învăța din reclama aceasta că bărbatul, dragul de el, ar fi un responsabil dacă nu ar bea peste măsură berea îmbietoare, spre deosebire de femeie care nu se poate lăuda cu uzul rațiunii. Ea nu este decât o o ușuratică gata să pângărească bărbatul după ce l-a ademenit în cuibușorul ei de nebunii.

În al treilea rând, și cred că nu ultimul, bărbatul poate arăta oricum. Poate fi neras, neepilat (în alte reclame din frăție burtos)... Prietenii lui, cu care se aseamănă, știu de ce. El are alte calități care trebuie puse în valoare și acestea nu au nicio legătură cu trăsăturile fizice. Bărbăția este de ajuns, voința și caracterul spun totul.

Este o excepție această reclamă la Bergenbier? Nu! Reclamele ofensatoare sunt regulă. Nu este prima dată când femeia este fie ușor de prostit, cu intelect îndoielnic (îi putem duce de Crăciun un câine vagabond cadou când uităm numărul berilor cu prietenii și o facem să creadă ca era o surpiză pregătită din timp), fie urâtă, grasă și bătrînă (femeia care, printr-o încurcătură, ajunge în camera celui care este luat în bășcălie de prieteni pentru că ar putea face sex cu așa ceva), fie obiect de asortat cu unul dintre “cei mai bărbați dintre bărbații români”. Nici soacra nu scapă, este unul dintre motivele de bășcălie invocat la bere.

Cam ce-am mai putea înțelege din aceste reclame?

Simona N.

Dulcolax

2011-12-12T17:29:00.007+02:00

Ce ar putea avea în comun femeile? Ca masterandă în Științe Politice, mergând pe dimensiunea de gen răspunsul meu ar putea avea legatură cu interese politice, nevoie de reprezentare etc.

Dar nu, problema este mult mai simplă. Dulcolax recunoaște diversitatea femeilor, dar găsește și liantul între ele: chiar însuși Dulcolax. Astfel aflăm că „ femeile sunt diferite dar un singur lucru în comun”- respectivul purgativ. Pentru a sublinia acest lucru, sunt prezentate diferite femei- care fie strâng prin casă, fie sunt femei de afaceri- toate fac însă același lucru- se duc la toaletă. Sunt curioasă de ce nu au arătat și bărbați. Sunt convinsă că și ei folosesc toaleta pe parcursul unei zile. Apropo, de când au intrat constipația și balonarea sub monopol feminin?

Măcar acum am aflat singurul lucru pe care îl am în comun cu alte femei. Așadar, dacă o să vad vrun zâmbet complice la doctor sau în parc voi ști că se referă la Dulcolax, sau mai bine spus la ridicolul acestei reclame, pentru ca singurul mod în care Dulcolax poate uni femeile este prin nemulțumirea față de modul de promovare a produsului.

Miruna M.

Mercator Asigurari

2011-12-10T22:25:00.002+02:00

Trebuie să recunosc ca reclama aceasta m-a lasat fara cuvinte. Dupa ce am vazut-o, minute întregi am stat și m-am gândit care este ideea din spatele ei si care este mesajul pe care dorește să îl transmită, de fapt. Hm. Avem o femeie care sparge jumătate de perete cu bormașina pentru a agăța un tablou, după care ni se spune – pardon! – li se spune bărbaților să își asigure mașina pentru că și nevestele lor o folosesc. Oare doar mie mi se pare fără sens? În aceeași idee mă întreb – domnilor, câți dintre voi știți să mergeți pe tocuri? Doamnelor, asigurați-vă locuința! Pentru că și bărbații folosesc aragazul!

Alice C.

Guinness Fake

2011-12-09T13:22:00.003+02:00

Această reclamă se poate intitula foarte bine Vis Misogin.

Pentru că asta arată această reclamă- visul oricărui misogin: Femeia-Obiect, sau mai bine spus FemeiaObiectSexual+O bere. Femeia nici nu merită plin-planul, ei nu trebuie să îi vedem chipul. Prim-planul aparține corpului ei și berii. Actorii principali din reclamă sunt berea şi mâinile bărbaţilor care se bucură de bere şi femeie deopotrivă, împreună şi frăţeşte. Corpul ei nu este decât suport de bere şi obiect pentru cei trei (sugeraţi) bărbaţi care îl folosesc. FemeiaObiectSexual: masă cu beneficii suplimentare.

FemeiaObiectSexual+O bere: ambele le poţi împărţi cu prietenii. Guinness...visul misoginilor de pretutindeni. Coșmarul femeilor.

Alice I.

PS. Nici nu ne interesează faptul că a fost cenzurată. Ar trebui să fim recunoscătoare?

Disclaimer Guiness: AICI

Vin spumant Rose Mary

2011-12-07T10:55:00.005+02:00

Obiectificarea în întreaga ei splendoare. Sub aplauze si priviri încantate de ceea ce li se arată, femeia-suport de pahare îşi face intrarea “fermecător” în încăpere.

Mulţimea adunată este pregătită să deguste spumantul frumos turnat din capul modelului pentru că, nu-i aşa, spectacolul denigrator trebuie să aibă un final glorios. Paradoxal suntem invitaţi/invitate să bem un “spumant de colecţie”, un aparent produs de calitate într-o reclamă de o calitate indoielnica care reuşeşte în câteva secunde să ne reducă la simple purtătoare de pahare.

Suntem mai mult decât un trup. Publicitatea românească, din păcate, nu şi-a dat seama încă de asta.

Oana V.

Sano Blue

2011-12-05T16:03:00.007+02:00

Dragelor și dragilor, suntem în fața unei ”partituri clasice ” în domeniul misoginismului. Unii i-ar zice predarea ștafetei, alții mai simplu moștenire, poate aceia îndreptați spre contabilitate proces de predare primire. Eu nu mă pot hotărî- stupiditate, inepție, mai bine mă opresc aici.

Mama pare să-i predea fetei sale o lecție foarte importantă- cheia unui vas de toaletă curat, doar de acum înainte întreținerea acestuia va reprezenta una din prioritățile fetei. Ce contează că ea nu are mai mult de 10 ani, că poate își dorește să devină ingineră, astronaută, scriitoare sau alte „nimicuri de astea”. Din privirea ei fascinate că toate acestea pălesc in fața secretului unui WC curat- Sano Blu. Dacă râmai neînduioșat/a la bucuria fetiței, e imposibil să nu fii mișcat de privirea mândra a mamei, bucuroasă că a putut să-i ofere ceva fetei ei. Ce contează că mama îi poate recomanda romane pe care să le citească, documentare pe care să le vadă? Cum ziceam „nimicuri” .

Așadar, fetelor câte dintre voi ați trăit astfel de experiențe împreună cu mamele voastre? Cineva? Chiar așa nimeni?! Zău ca nu mă așteptam la asta…..

Miruna M.

Legume Dujardin

2011-12-03T19:02:00.003+02:00

Această reclamă se află la antipodul celor care promovează băuturile alcoolice, cele în care tot bei şi femeia din faţa ta se transformă într-o Jennifer Lopez. Este, dacă doriţi, o distopie a amorului.

Bărbatul, simpatic şi galant, stă la o cină romantică alături de o domniţă blondă, bună şi...tunată, după cum ne sugerează reclama. Ideea centrală este că în momentul în care acest domn simpatic începe să guste din legumele Dujardin, îl lovesc peste ochi revelaţii după revelaţii: fata îşi pierde rând pe rând coafura, siliconul stâng şi dintele din faţă, iar el realizează în plin amuzament că nimic nu se compară cu naturaleţea legumelor din farfurie. Pentru că, aşa-s femeile, false!

Bineinţeles, el este cel care controlează povestea şi înfăţişarea femeii prin mâncat (dacă nu aş fi o delicată aş spune prin "halit"). Adică tot ia o gură de mazăre din asta magică care deschide ochii spre cea mai reală dintre realităţi şi hop-ţop femeia din faţa lui se desfigurează, arătându-şi adevărata faţă. Plăcerea cu care el face acest lucru m-ar determina să încerc o tentativă de psihanaliză pe bietul mâncăcios de Dujardin, dar având în vedere manierele lui (faptul că scuipă când îl pufneşte râsul e pur şi simplu….), cred că nu are sens să îmi folosesc resursele neuronale cu el.

Apoi, eu nu înţeleg un lucru: dacă femeia aia era atât de falsă şi tunată, de ce a scos-o la o cină romantică? Oricum, această reclamă este odioasă din punct de vedere estetic: femeia aceea care săraca tot pierde chestii de pe ea, el care scuipă şi înfulecă doar pentru a o vedea pe ea cât mai distrusă... este pur şi simplu o idee de reclamă idioată pe care eu ca vegetariană şi consumatoare de legume o detest. Motto-ul brandului este: "Atât de natural. Dujardin, legume netunate", dar eu aş completa: "Atât de natural. Dujardin, legume promovate prin denigrarea imaginii femeilor".

Andreea M.

RCA Asirom

2011-12-01T19:47:00.002+02:00

Link Reclama: AICI

Uau! Cineva a luat sintagma “sexul vinde” mult, mult prea în serios. Într-adevăr, nimic nu m-ar putea convinge mai tare să închei o poliță RCA (obligatorie!!!) decât doua femei îmbrăcate sumar care se ciocnesc cu mingiuțele medicinale. Pentru că – nu-i așa ?- se poate întâmpla ca în timp ce mă deplasez boing–boing pe mingiuța mea albastră, îmbrăcată în lenjerie sexi si cu ciorapei plasă, să fac poc-poc, cu o altă fetiță așaa... ca mine. Mare noroc cu cei de la Asirom că mi-au explicat așaa... pe înțelesul tuturor, cum trebuie să scot polița de asigurare din ciorăpel sau chiloțel și să încerc să mă înțeleg cu ea așaa... ca între fetițe. Iar dacă nu reușim vine tanti polițista din fanteziile tuturor – femei și bărbati, că nu facem discriminare de gen aicea - și ne... rezolvă ea. Ce bine tu, fată, că am înțeles și noi, în sfârșit, ce-i cu RCA-ul ăsta!

Alice C.

Ductil

2011-11-24T20:35:00.007+02:00

Link Reclama: AICI

Of, există reclame ofensatoare și există astfel de reclame...Pe care nu mi-e clar cum ar trebui să le înțelegem. Nici nu stiu exact cum aş putea scrie ceva simpatic-amuzant :” Jack Spintecătorul, ştiţi, domnul acela care tăia organele genitale femeieşti și omora femei, ar fi mândru de unealta noastră, aşa că, băieţi, cumpăraţi!”. Eventual pe fundal roşu, ca să vizualizăm sângele mai bine. Suntem cu mândrie asigurate că uneltele produc ”Tăiere perfectă cu deformare minimă de material”. Sinistru. Pot să mă acuze creatorii reclamei că n-am simţul umorului. Pot să îi acuz că nu au simțul măsurii. Aştept o reclamă la un cuţit de bucătărie care să afirme „Doctorul Ciomu ar fi fost mândru, aşa că, dragi femei, luaţi şi tăiaţi”. Reclama asta m-a făcut să mă simt fizic inconfortabil. Dar na, probabil că nu făceam parte din publicul ţintă, sunt deci irelevantă.

Alice I.

Poiana Dulce

2011-11-21T16:56:00.002+02:00

Când vine vorba de mâncare, neuronii femeilor parcă cedează. Cel puţin aşa susţine Poiana care ne arată clar că dacă te incluzi în categoria sexului feminin nu vei şti să faci diferenţa între ciocolată şi prăjitură. Pentru a-ţi acoperi minusurile în cunoştinţe va trebui să zâmbeşti fermecător, iar dacă prin absurd nimereşti să spui cuvântul corect vei stârni uimire în rândul bărbaţilor cărora le-ai dat atât de multe bătăi de cap cu lipsa ta de inteligenţă.
Să concluzionăm: femeile sunt atât de defavorizate intelectual încât nu reuşesc să spună ceea ce trebuie. Rostirea corectă a mesajului devine, în schimb, un moment de rătăcire provocat poate de prea multă prajitură sau ciocolată sau de prăjitură din ciocolată. Noroc că barbaţii ştiu tot despre toate.

Oana V.

Vodafone Internet

2011-11-17T05:46:00.014+02:00

Ah, fotbalul! Această culme a realizărilor sportive româneşti! Cum ne-au umplut inimile de mândrie în ultimii ani echipele româneşti de fotbal calificându-se în toate marile competiţii şi câştigând medalii peste medalii...pardon! Am încurcat filmul, genul şi sportul...mă gândeam probabil la medalia de aur pentru echipajul feminin de 8 plus 1 la Campionatele Europene de canotaj, la medalia de aur a echipei feminine de spadă a României la Campionatul Mondial sau la medalia de bronz obţinută la Campionatele Europenede de box feminin..asta ca să numesc câteva din trofeele sportului feminin românesc câştigate în 2011.

Apelând la sensibilităţile româneşti şi iubirea de fotbal mioritică Vodafone ne-a delectat cu o reclamă anunţată pe mai toate panourile publicitare pentru promovarea serviciului său de internet. Domnul Chivu a fost invitat să antreneze online o echipă de fotbal de băieţi, iniţiativă lăudabilă de altfel.

Nu am înţeles însă de ce îi întreabă Chivu pe copii atunci când, se pare, nu este tocmai mulţumit de ei „Nu văd bine? Este o echipă de fete pe teren?”. Poate a dorit sa îi laude şi nu mi-am dat eu seama, altfel nu-i înţeleg logica.

Alice I.

Activia

2011-11-17T01:23:00.005+02:00

Link Reclame: Aici

Aproape în fiecare zi sunt invitată să descopăr femeia Activia din mine. Recunosc că până acum nu am fost in stare. Am căutat şi am tot căutat şi zău că nu este nicăieri. Mărturisesc sincer că nici nu ştiu unde să o mai caut. Sunt disperată. Se pare, am văzut eu la televizor că fără ea voi fi frustrată în permanenţă, nu voi putea desfăşura nici o activitate, voi fi morocănoasă şi fără chef de viaţă. Am mai văzut eu la televizor că noi femeile suntem tare afectate de problemă, sincer vă spun că dacă nu mi-ar fi spus nici că aş fi observat.

Mă întreb oare ce or face bărbaţii- ei se pare nu sunt balonaţi, ce tranzit domne au bărbaţii ăştia, mai că nu au probleme în viaţă. Ooofff mă duc să mai caut

Miruna M.

Joe - Compromisuri

2011-11-17T00:51:00.009+02:00

Mică lecţie de istorie. Profesorul de azi: dl Goe, mă scuzaţi, Joe. Rog să-mi fie iertată confuzia, dar tare mai seamană cei doi în ceea ce priveşte cunoştinţele de istorie. Altfel nu înţeleg cum se poate nu numai ignora contribuţia femeilor la evoluţia umanităţii, ci şi acuza că progresul a fost amânat pentru câteva secole din cauza lor (pentru că, bineînţeles, gentili ca întotdeauna, bărbaţii au cedat în faţa capriciilor femeilor, eh, nu-i vorba, au opus şi ei săracii ceva rezistenţă timp de sute de ani pe probleme minore cum ar fi dreptul la educaţie, vot, acces la putere...)

Putem vorbi totuşi de o vină a femeilor în ceea ce priveşte amânarea progresului: vina de a fi femei. Păi, dacă Hypathia nu ar fi fost femeie, atunci progresul în matematică şi astronomie nu ar mai fi fost întârziat sute de ani, poate dacă Ada Lovelac nu ar fi fost femeie, progresul în domeniul informaticii ar fi fost mai rapid, ea a fiind cea care a descoperit sistemul binar şi prima programatoare (într-adevar, o mare surpriză pentru industria IT- primul programator a fost o femeie). Aşadar, ce credeţi că a întârziat evoluţia umanităţii? Femeile sau sexismul?

Miruna M.

Nestle Fitness

2011-11-17T00:23:00.006+02:00

Link Reclama: aici.

Fata din reclamă pleacă la mare cu gaşca de prieteni. Însă, ajunsă pe plajă, îşi dă seama că abdomenul său nu este suficient de plat pentru a îşi putea scoate cămaşa, astfel încât rămâne îmbrăcată pe şezlong, ţine cura nestlé timp de 14 zile după care, în sfârşit, poate intra fericită în apă, alături de restul grupului.

Nici o femeie nu îşi poate permite să plece la mare fără un abdomen suficient de plat încât să îl poată expune în public fără să pună în pericol armonia din peisajul admiratorilor. Nu de alta, dar femeile sunt atracţie turistică pe litoralul românesc.

Aşadar, fetelor, să nu cumva să plecaţi la mare înainte să ţineţi cura Nestlé de 14 zile, sau veţi fi nevoite să aşteptaţi îmbrăcate sub umbrelă, mâncând cereale Fitness Nestlé timp de două săptămâni, până când abdomenul vostru va fi destul de plat pentru a putea fi arătat şi altora. Nu riscaţi ca vara să va ia pe neaşteptate, cu 0,3 centimetri în plus pe abdomen faţă de standardul ideal al privitorilor masculi. Pregătiţi-vă din timp silueta!

Alice C.

Europa FM

2011-11-14T06:56:00.001+02:00

Link Reclama: Aici

Nu ştiu altele cum sunt, dar eu când citesc cum port „zdrăngănele” şi machiaje care îmi ocupă mintea mea femeiască prea complicată si confuză, dar simpatică, mă gândesc la căţeluşul meu. Ştiţi, poate îngropa un os şi patrula curtea după tipare numai de el ştiute. Iar când dă din coadă în faţa unei muşte e adorabil. E cam prostuţ, dar eu îl iubesc. El cu săpatul după oase, eu cu responsabilităţile şi deciziile. Dar îl iubesc, serios, este aşa de drăgălaş. Eh, oare, de ce mă gândesc eu la asta când văd astfel de reclame? Mă simt şi vinovată, of, pentru că mă aştept ca de 8 martie să discutăm despre drepturi şi alte cestiuni abstracte şi plictisitoare.

Ia spuneţi, voi de ce iubiţi căţeluşii din viaţa voastră?

Alice I.

Delaco

2011-11-14T06:47:00.006+02:00

Dacă la începutul reclamei te enervezi din cauza distribuţiei personajelor- el în costum la laptop, ea în şorţ pregătind mâncare- descoperi pe parcursul reclamei că asta este cea mai mică problemă.

Distinsul domn doctor Andrei primeşte în direct telefonul unei telespectatoare- Mariana- disperată pentru că nu mai ştie ce să facă să capete şi ea atenţia prietenului ei- pentru că, nu-i aşa, universul femeilor se învârte inevitabi în jurul satisfacerii, fie ea şi culinară, a bărbaţilor. După câteva ironii fine la adresa telespectatoarei – ca de, cum altfel să-şi afirme superioritatea intelectuală- domn doctor îi dă reţeta garantată pentru păstrarea (şi conservarea) prietenului: să renunţe la gătitul de trei ore, să foloseasca respectivul caşcaval şi să-şi dedice timpul unor activitati tipic femeieşti- coafor şi "ce altceva mai facem noi femeile". Din tonul plin de dispreţ mă pot îndoi, pe bună dreptate, că se referea la absolvirea vreunui curs de formare sau la conducerea vreunei companii. Un exemplu de „bună practică” conformă cu reclama ar fi chiar asistenta domnului doctor- care zâmbeste aprobator, făcând sandwchiuri şi etalându-şi părul proaspăt coafat.

Zău că nu o sa înţeleg niciodată de ce se încăpăţânează unele firme să-şi dispreţuiască atât de tare aducătoarele de venituri şi de ce sunt atât de nesigure de calitatea produselor comercializate încât simt nevoia să apeleze la stereotipuri ieftine.

Miruna M.

Misiunea Blogului Nostru

2011-11-14T05:58:00.013+02:00

Blogul acesta este dezvoltat ca un spaţiu unde femeile să răspundă publicităţii ofensatoare de care sunt înconjurate. Ne-am săturat de modul în care femeile sunt prezentate în publicitatea românească. Nu credem că suntem singure. De aceea am pornit acest blog: pentru ca vocea femeilor să fie auzită. Misoginismul, sexismul şi stereotipurile de gen din publicitatea româneasca trebuie să primească un răspuns din partea noastră, a femeilor!

Femeile sunt consumatoare pe piaţa românească. Femeile fac deseori cumpărăturile în casă. Lor li se răspunde prin jigniri de către cei care doresc să le vândă produse, prin intermediul publicităţii. Refuzăm să acceptăm postura de consumatoare fără voce!

Acest blog este în aceeaşi măsură al nostru, al celor care l-am pornit şi al vostru, al celor care îl citesc. Puteţi comenta o reclamă deja prezentată pe blog sau puteţi propune o postare proprie. Ne puteţi semnala reclame care nu sunt încă prezente pe blog. Puteţi scrie editoriale pe care să ni le propuneţi. Ne dorim ca acest blog să fie un spaţiu prietenos pentru femei, un loc unde să îşi poată exprima liber părerile şi un manifest virtual pe care să îl popularizăm împreună.

Blogul va conţine pentru început mai multe categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi să ne propuneţi noi categorii sau teme.

Primele două categorii sunt rezervate reclamelor care ne ofensează: reclamelor misogine, reclamelor sexiste, reclamelor care în mod "creativ” reproduc papagaliceşte stereotipurile de gen. Acestea sunt reclame în care femeile sunt jignite. Acestea sunt reclame în care femeile nu fac şi/sau nu pot face altceva decât să gătească, să facă curat, să dezvolte obsesii legate de detergenţi, să aibă grijă de copii (de cele mai multe ori singure). În care sunt fie obiecte decorative atractive după standarde nesănătoase, fie fiinţe prea pierdute pentru a îndeplini bine sarcini singure sau fără îndrumare din partea unui bărbat.

Ultimele categorii de Bune Practici sunt rezervate acelor reclame, rare şi preţioase, care nu se conformează stereotipurilor de gen tradiţionale. Reclame care sunt cu adevărat "creative”, pentru că prezintă femeile şi rolurile de gen în mod pozitiv şi inovator, adică lipsit de prejudecăţi sexiste.

Citiţi, comentaţi, trimiteţi-ne mailuri, propuneri şi sugestii!

Bine aţi venit!

www.centrulfilia.ro

centrul_filia@yahoo.com

centrul.filia.romania@gmail.com

Echipa Blogului

Alice Iancu

În anul 2005 am absolvit Facultatea de Știinte Politice din cadrul SNSPA, în 2006 am absolvit Masteratul de Gen și Politici Publice din SNSPA, iar în 2010 am obtinut titlul de Doctor în Știinte Politice, de asemenea în cadrul SNSPA. Domenile mele de interes sunt: excluziune socială, sărăcie, sănătate, pensii, violența împotriva femeilor, politici publice, mobilizare si emancipare socială.

Miruna Matei

Am absolvit Facultatea de Științe Politice iar în prezent urmez cursurile Masteratului de Politici, Gen si Minorități din cadrul SNSPA. Sunt membră a Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIA. Domeniile mele de interes sunt: etică politică, studii de gen și analiza politicilor publice.

Alice Călin

Am absolvit Facultatea de Știinte politice din cadrul SNSPA în anul 2010. În prezent sunt masterandă în programul Politici, Gen si Minoritati din cadrul aceleiași universități. Domenile mele de interes sunt: feminismul, minoritățile sexuale, comportamentul de cooperare al indivizilor si drepturile omului.

Oana Voncick

Am terminat în 2010 Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, în cadrul Univerisităţii Bucureşti. În prezent urmez cursurile masterului de Politici, Gen şi Minorităţi din SNSPA. Domeniile mele de interes sunt: jurnalismul, studiile de gen, reprezentarea politică şi drepturile omului.

Blog dezvoltat în cadrul proiectului Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare

2011-11-13T21:54:00.001+02:00

Acest Blog este dezvoltat în cadrul proiectului Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare. În perioada iulie-decembrie 2011, Centrul FILIA implementează proiectul Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare (Women Say NO to Disrespectful Advertising!), finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos. Considerăm că misoginismul, sexismul şi stereotipurile de gen prezente în publicitatea românească, ipostazele deseori degradante în care sunt prezentate femeile, precum şi dispreţul exprimat faţă de ele şi de experienţele lor de viaţă trebuie să primească un răspuns; un răspuns nu numai din partea noastră, a celor de la Centrul FILIA, ci şi din partea femeilor consumatoare.

Astfel, proiectul se va desfăşura pe mai multe planuri. Un prim plan îl constituie editarea şi publicarea, în format electronic şi în variantă tipărită, a două volume: A. Un volum de analize asupra imaginii femeilor în publicitatea românească actuală şi recentă. B Un al doilea volum care va cuprinde un Catalog al Publicităţii din România. Catalogul va conţine o evidenţă a reclamelor vizate, a produselor promovate şi a agenţiilor de publicitate, precum şi scurte reacţii şi opinii. Prin acest volum nu ne propunem să realizăm o evidenţă completă a reclamelor ofensatoare la adresa femeilor; de altfel, credem că pentru un astfel de demers ar fi nevoie de mai multe volume.

Însă, ne dorim să pornim un dialog şi să deschidem o punte de comunicare între femeile consumatoare şi industria de publicitate. Astfel, Catalogul va fi postat pe un blog pe care îl vom deschide tocmai pentru a le oferi o platformă femeilor (şi nu numai) să îşi exprime în mod direct reacţiile faţă de maniera în care publicitatea românească le prezintă. Tot în cadrul proiectului va fi realizată o cercetare calitativă, prin interviuri şi focus grupuri cu femei între 18 şi 55 ani privind, modul în care acestea percep şi răspund reclamelor prezentate (pe baza selecţiei realizate de echipa proiectului).

În fazele ulterioare ale proiectului, vor fi trimise scrisori deschise reprezentanţilor agenţiilor de publicitate, precum şi reprezentanţilor firmelor care comercializează produse promovate prin reclame ofensatoare la adresa femeilor. De asemenea, va fi organizată o masă rotundă în cadrul căreia reprezentanţi ai agenţiilor de publicitate, ai firmelor, ONG-urilor, instituţiilor relevante în domeniu, alături de femeile consumatoare ale acelor produse vor identifica posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei actuale şi principii de bună practică. Noi dorim să facilităm acest dialog!

Vă vom ţine la curent cu noutăţile din cadrul proiectului, cu activităţile desfăşurate, produsele şi rezultatele obţinute!

Denumire Proiect: Women Say NO to Disrespectful Advertising!
Finanţator: Ambasada Regatului Ţărilor de Jos