Nufăr și Triumf – Împreună facem casa lună

Am fost surprinsă să o văd pe una dintre actriţele pe care le simpatitez, şi anume Maria Buză, într-o reclamă odioasă la un detartrant și la o solutie de curățat. La prima vedere pare amuzantă, dar la o a doua vedere, pare exact opusul. 

Primul cadru al reclamei ne arată cum Maria Buză, persoană publică (actriță, cântăreață și femeie de televiziune) fredonează melodia “Dar-ar naiba-n tine dragoste” și deretică cu pămătuful. E plină de voie bună… pentru curățenie! Dar stai! În secunda următoare intră pe ușă o tânără femeie aranjată (și ea e o persoană de televiziune), care pare ca o zână, fiind înconjurată, ca-n desene/ filme de steluțe și care încearcă rapid să o convingă pe Maria Buză să cumpere niște produse-minune de curățat. Însă nici nu apucă sa își încerce “farmecele”, că protagonista reclamei, care a fost oprită din fredonat o și împinge frumușel afară, continuând să fredoneze. 

Dar, spouf! Tânăra femeie care pare a fi o vânzătoare de produse-minunte apare iar (întocmai ca o zână) în casă, demonstrându-i fățiș că nu poate scăpa de ea, moment în care Maria Buză își folosește pămătuful de praf ca pe o baghetă și o șterge din peisaj pe vânzătoarea agasantă. Dar coșmarul eroinei noastre nu s-a terminat! Supărată foc, ea se oprește din fredonat, se îndreaptă spre bucătărie, vorbind ca pentru sine “Să vină un STRĂIN să-mi zică cum să fac treaba la mine acasă?”, deschide nervoasă ușa dulapului din care apare iar vânzătoarea-zână, care cine știe ce gogoși (a se citi produse) voia să-i mai vândă. Eroina noastră închide ușa la dulap, lasând-o pe „zână” înăuntru. 

Următorul cadru arată un dulap pliiin cu produse Nufăr și Triumf (nu știu ce femeie, fie ea și pasionată de curățenie, ține atatea produse de curățenie… și DOAR de la același producător) din care protagonista selectează două și își încheie maiestos rolul zicând replica de final: „Nufăr și Triumf: Împreună facem casa lună!”

Sincer, când am văzut prima oară reclama la TV (și este difuzată într-una) aveam impresia că recitesc un basm (fata harnică, zâna cea bună/rea, magie, numărul magic 3, precum și momentele acțiunii: punctul culminant și deznodământul poveștii). 

Pe principiul că „vezi dom’le, până și vedetele fac casa lună”, femeile sunt îndemnate să acorde și mai multă atenție curățeniei, să cumpere produse autohtone și să fredoneze fericite în timp ce se spetesc muncind… că deh! E minunat să faci curățenie!

Nu poate apărea o zână feministă și să șteargă reclama asta? 

Simona-Maria C.

Toortitzi: Reclama la călcat…..snacksuri ?!

           Când credeam că le-am vazut pe toate în materie de femei şi activităţi casnice în reclame care vând orice de la detergenţi şi maşini de spălat până la tot felul de preparate şi semipreparate văd într-o zi pe un panou cât toate zilele o nouă găselniţă. Potrivit celor de la Alka imaginea ultra stereotipică a femeilor care calcă poate fi folosită pentru a vinde ...... snacksuri ?!

         V-ati putea intreba, asa cum m-am intrebat si eu, care e legatura dintre călcat şi snacksuri ? Să fie atât de turtiţi « toortitzii » încât să pară călcaţi cu fierul ? Presupunând că acesta ar fi mesajul şi că am găsi o imagine atât de forţată convingătoare, chiar era nevoie să se apeleze încă o dată la rolurile tradiţionale ale femeilor ? Reclama de faţă nu este singura pentru « toortitzi ». Mai apar încă două : un tânăr făcând surf şi un elefant ! Şi din nou întreb : dacă imaginaţia i-a dus atât de departe pe creatorii reclamelor încât să asocieze snacksuri cu surf si elefanţi de ce nu au putut găsi ceva mai original şi mai puţin tradiţionalist decât o femeie cu un fier de călcat ? Personal, cu sau fier de călcat în mână, nu pot spune că împărtăşesc uimirea plină de încântare a femeii din reclamă. Dar recunosc că îmi trece prin minte unul dintre cuvintele folosite în reclamă : incredibil......

Daniela C.

Multumim Danei U. pentru sesizare si poza!

Libra DOESN’t get girls

               Să produci o reclamă sexistă sau misogină nu e greu. Deloc. Pur și simplu ignori orice idee critică, inovatoare sau interesantă care ți-ar putea veni în minte și sapi în sacul  cu stereotipuri din strămoși. Atunci când procedezi astfel sunt șanse ca prin sacul cu idei preconcepute să găsești și idei transfobe din plin.  Atunci reiese o reclamă ca cea pe care o analizez aici în care ambele tipuri de prejudecăți își dau voios mână cu mână într-o horă ca-n poveștile patriarhale.

                Reclama este la tampoanele Libra. Sigur, de obicei reclamele la tampoane sunt prostești. Aproape în toate reclamele de genul ăsta femeile sunt iremediabil atrase de pantaloni albi, dans sau țopăit prin casă și în general mai mult ca sigur sunt extraterestre pentru că sângele lor este arătat ca fiind un gel albastru dubios. Pentru că în continuare ne e tare frică de corpul femeilor. Dar...divaghez. Cert este că atunci când mă uit la reclame pentru tampoane n-am deloc așteptări mari. Dar uite că totuși creativii care au promovat tampoanele Libra, sub sloganul „Libra înțelege fetele”, au reușit să mă surprindă. În paranteză fie spus eu ador să văd cum femeile sunt numite „fete” aşa, pentru niscaiva infantilizare.

                Reclama ne prezintă două tinere femei în baia unui local public, în fața oglinzii, unde se machiază și aranjează cu entuziasm. Desigur. Una dintre femei este o femeie trans, cealaltă o femeie cis (Femeie cis: persoană care are sexul biologic din naştere feminin, se identifică cu genul feminin şi cu o personalitate tradiţional înţeleasă drept feminină. Femeie trans: persoană care nu are sexul biologic din naştere feminin, se identifică cu genul feminin şi cu o personalitate tradiţional înţeleasă drept feminină). Apoi, pentru că două femei care se machează neapărat trebuie să se considere rivale, începe un concurs de tipul „oglindă, oglinjoară, cine este cea mai frumoasă din ţară?”. Adică cele două femei, privindu-se printre gene, purced la a aranja ochi, buze și sâni căt mai demonstrativ și ostentativ….muzica este ritmată, gesturile rapide, clar, competiția asta este de-a dreptul palpitantă, cine, oare cine va câștiga???

                Aici apar în scenă tampoanele Libra, cele care “înțeleg fetele”. Pentru că femeia cis, pentru a câștiga concursul, scoate tacticos o cutie de tampoane din geantă, arma identității feminine de pretudindeni. Ca să fie clar. Ea este “femeie adevărată”. Și își flutură triumfătoare tamponul în timp ce femeia trans se retrage….Tamponul Libra: măsura și marca femeilor adevărate de pretutindeni.

                Poftim????

                Să recapitulăm, aşa înţelege Libra femeile: una din preocupările lor centrale este să fie mai aranjate decât celelalte, se dedau la concursuri stupide în băi publice şi, mai ales, femeile sunt definite prin capacitatea lor de a avea menstruaţie şi eventual un vagin. Probabil pentru a ajunge la aşa “înţelepciune” cei de la Libra au băut din lichidul ăla albastru dubios care le bântuie industria.

                Reclama nu a trecut neobservată şi a dat naştere unui val de critici din partea clientelor care n-au trecut cu vederea aşa o transfobie sexistă evidentă. Reclama a fost retrasă iar compania şi-a cerut scuze în mod public. Aviz amatorilor.

Alice I.

PS.  Multumesc Ruxandrei  S. Pentru ca mi-a atras atentia asupra acestei reclame

PPS. Comentariile transfobe si homofobe nu vor fi aprobate. 

UPC- Romeo

    De ce nu ar plăcea această reclamă?!? Este foarte simplă: un băiat frumos cu păr rebel, numai bun să-ţi treci mâna prin el + una bucată fată atrăgătoare, surprinzător: îmbrăcată…Domnişoara este în pericol, dar băiatul, bineînţeles, o salvează, iar, conform studiilor (probabil britanice), urmează o mare poveste de dragoste traită în faţa televizorului, la propriu, urmărind comedii romantice sau orice altceva pentru că în pachetul UPC cu dragoste era inclus, evident la ofertă, 116 canale, plus net şi să nu mai zic de minute...

        Totdeauna o femeie trebuie salvată, toată lumea ştie asta! Şi ce dacă bărbatul a riscat să îi dea cu dulapul în cap? Serios acum, ce putea să facă dacă fata, printr-o minune a naturii, nu avea nevoie de ajutor? Studiile sunt de vină…de ce nu au spus ce se poate face când întâlneşti o fată care îşi poartă singură de grijă şi poate uneori, chiar să poarte de grijă şi băiatului de lângă ea?! În ziua de azi e greu să găseşti o fată neajutorată, aşa că te descurci cum poţi! Bine măcar că nu a citit decât titlul studiului, altfel “un pod în flăcări, un cutremur sau chiar o bombă”???

     Dacă cineva nu a înţeles ironia, insist să nu ştiu!!!!!!

Alina S.

Quilmes – Savoarea regăsirii

În marea ei majoritate, publicitatea pentru diverse mărci de bere se adresează bărbaţilor, existând chiar un segment separat de piaţă a berii pentru femei, cu publicitatea aferentă, ambele, de cele mai multe ori excluzându-se reciproc. Indiferent de protagoniştii materialelor publicitare, un produs care are ca target un anumit sex va implica în promovare imagini stereotipale ale sexului opus, fie că vorbim despre cum nu ştiu bărbaţii să facă cumpărături sau stau toată ziua în faţa televizorului cu o bere în faţă, fie  despre femeile care nu ştiu să conducă sau sunt foarte atrăgătoare şi atât. 

Sincer, totuşi, publicitate ofensatoare la adresa bărbaţilor nu am prea văzut, ce-i drept poate şi dintr-o atitudine părtinitoare, de femeie. În schimb, în ceea ce priveşte publicitatea ofensatoare la adresa femeilor, chiar şi numai în ceea ce priveşte diversele mărci de bere, am putut găsi nenumărate astfel de materiale, fie că este vorba de raportarea bărbaţilor la femei (Spotul Nr. 1, în acest caz trebuind să recunosc meritul interzicerii reclamei la tv, ea circulând totuşi pe internet), sau chiar fără nicio poveste semi-gândită în spate, prezenţa unei femei foarte atrăgătoare fiind de ajuns (Spotul Nr. 2). 

Spotul 1

Spotul 2

Spotul Nr. 3 în schimb, propune atât o poveste inteligent plănuită, cât şi o raportare la nivel de idee corectă faţă de ambele sexe. Sub sloganul „Când machismul şi feminismul se întâlnesc, se naşte egalitatea/ egalitalitarismul”, reclama pare să propună, prin imagini amuzante, o soluţie la „lupta” perpetuă între sexe, soluţie adusă de consumul de bere argentiniană. Deznodământul reclamei oferă însă o foarte sugestivă imagine a bâtei şi a bălţii aferente. 

Începutul este promiţător, discursul motivant al liderei femeilor aflate pe un câmp de bătălie – „Ne-a costat mult să ajungem aici. Vrem să ne întoarcem de unde am pornit? Vrem să ne întoarcem la a nu vota?” – pare o conştientizare admirabilă, şi foarte rar prezentă în discursul publicitar, a realizărilor feminismului pe direcţia egalităţii de gen. Chiar şi modul de ridicare a problemelor uzuale de cuplu, care mobilizează ambele tabere, este unul amuzant şi echitabil.

Spotul 3

Toate acestea contribuie şi mai mult la direcţia total greşită a mesajului final. Pentru producătorii acestui spot, egalitatea între femei şi bărbaţi se traduce prin acceptarea de către femei a exclusivităţii în treburile casnice (Ea: „Adu-mi toată lenjeria ta intimă şi o voi spăla manual”) sau prin promovarea stereotipurilor legate de femei (El: „Am făcut o extensie la cardul de credit. Distruge-l!” sau, tot El, întinzându-i Ei telefonul: „Verifică-mi toate mesajele şi calcă peste intimitatea mea!”). Practic, din această reclamă învăţăm că toate eforturile feminismelor şi feministelor de-a lungul timpului pentru egalitatea de gen ar fi putut foarte bine fi evitate sau minimizate dacă femeile şi-ar vedea de treburile casei, cumpărături şi crize de isterie, iar bărbaţii ar aduce banii în casă şi ar continua să-şi sub-aprecieze partenera prin proiectarea asupra ei a imaginii materne. Totuşi, ambii parteneri se pot răsplăti pentru aceste realizări cu câte o bere rece.

Ruxandra S. 

Kinder Bueno - Ciocolata și gențile

 
    Ce au în comun ciocolata şi genţile (mai ales când poartă semnătura unui designer)? Potrivit noii campanii publicitare Kinder Bueno, se pare că ambele sucesc minţile femeilor. „O tentaţie nu vine niciodată singură” este ideea pe care se bazează advertiserii Kinder Bueno pentru a îndemna femeile înnebunite după Versace sau Christian Louboutin să cumpere ciocolata sus-numită. 

Sursa: Cityinads

    Mitul femeilor îndrăgostite de shopping a fost deja exploatat în publicitate. Deci, Kinder Bueno, să ştii că nu eşti prea original. În al doilea rând, ceea ce fac noile reclame la ciocolată nu este decât să perpetueze un clişeu misogin vechi de când lumea: femeile îşi pierd minţile şi nu se pot controla în prezenţa unor genţi.
    Dragi advertiseri Kinder Bueno, lăsaţi-mă să vă spun ceva. Sunt o tânără femeie căreia îi plac rochiile şi genţile şi care se simte frumoasă purtând pantofi cu câţiva centimetri în toc. Am, în acelaşi timp, activităţi intelectuale, depun eforturi pentru o carieră care să îmi ofere satisfacţii profesionale, îmi place să ascult muzică, să citesc, să ies cu prietenii mei şi să mă plimb cu bicicleta. A, şi îmi place şi ciocolata Kinder Bueno, e delicioasă. DAR, credeţi-mă când vă spun că femeile, în diversitatea lor (mulţumită lui Dumnezeu), nu reacţionează isteric atunci când văd o geantă. Şi cu siguranţă nu se vor îndopa cu Kinder Bueno cu gândul la Yves Saint Laurent. Nu vor ţipa „OMG!!!!”, nu se vor pisici, nu vor plânge. Nu se vor suna spunându-şi „Fată, să vezi!”, nu îşi vor pierde minţile, nu vor lua cu asalt rafturile de ciocolată. Pentru că, WOW, femeile chiar nu fac asta. Niciodată nu fac asta. Doar voi, reprezentanţi ai mass-media, încercaţi să ne faceţi să credem asta, dar nu este aşa. Nu există niciun „lanţ al slăbiciunilor”.

    Şi, încă o dată, ţineţi cont de faptul că publicitatea nu doar vinde un produs, ea livrează în acelaşi timp prejudecăţi, comportamente, identităţi. În cazul de faţă, dragi advertiseri, doar perpetuaţi nişte prejudecăţi misogine.

Eliza B.

Printează pe ce vrei tu- Pacomedia

În ultimul timp am tot fost enervată de panoul ăsta, fiindcă a apărut, într-un timp scurt, în foarte multe zone aglomerate, însă mereu în acelaşi loc: pe spaţiile amenajate de pe mijlocul străzilor, dintre cele două benzi de circulaţie, special pentru a fi observat rapid şi eficient de către şoferi. Dacă mergi pe trotuar nu poţi ,,admira” la fel de bine panoul, acesta fiind orientat spre stradă, pentru a capta uşor atenţia celor care conduc.

Referitor la imaginea panoului, aş caracteriza-o într-un cuvânt: PENIBILĂ. Adică, sincer acum… toţi şi toate ştim că se presupune că trupul unei femei are capacitatea fantastică de a vinde ORICE, dar să ajungi să te gândeşti că El (bănuiesc, deloc vag, că reclama se adresează doar bărbaţilor)  e atât de ,,creativ’’ şi dispune la liber de trupul Ei aşa încât, dacă EL doreşte poate să printeze ce are chef pe corpul Ei.....

Imaginea înfăţişează o tânără femeie care aparent e dezbrăcată şi printată cu un model ,,drăguţ’’, colorat. Poziţia corpului femeii este cea a unui model ce pozează relaxat şi e disponibil, îşi susţine capul şi părul la spate cu mâinile, gura e întredeschisă iar privirea e una lascivă. Mesajul subliminal al reclamei, care ,,erodează’’ imaginea femeilor în societate, transmis de panoul acesta este că: da, femeia e disponibilă pentru bărbat, ea poate fi DOAR senzuală şi nu e necesar să o tratezi ca pe un subiect autonom şi demn de respectul masculin.

       În viziunea publicitarilor, ca şi a scriitorilor romantici, femeia este o adevarată muză, un univers înstelat, dar şi o sursă de viaţă (pântecul alb pare să fie pântecul unei viitoare mame gata pregatită să dea naştere - să creeze o reclamă minunată, în cazul de faţă).

    ,,PRINTEAZĂ PE CE VREI TU.  Creativitate fără limite.’’ – un mesaj fratern, foarte sugestiv: ,,femeia: bunul, proprietatea bărbatului, ea e un obiect şi îi poţi găsi multe utilităţi ,,fermecătoare’’. Pentru ce îţi mai trebuie materiale (hârtie, carton, lemn etc.), când ai trupul femeii?  Deşi pe panou sunt precizate tipurile de materiale pe care poţi imprima, trebuie să troneze imaginea unei femei senzuale, că altfel, sigur firma respectivă nu atrage clienţi!   Reclama promite creativitate posibililor clienţilor dar ea însăşi e profund necreativă şi sexistă!

Simona-Maria C.

Povești din tărâmul überfemeii

„Strategia este mama comerțului!” spun unii. Iar inventivitatea și inteligența sunt două dintre trăsăturile de caracter ale publicitarilor de succes. Sper că sunteți de acord. Dar sunteți de acord și că, din teama de eșec sau poate din dorința de reușită imediată, este posibil ca publicitarii să își repete, de câte ori imaginează „inteligent” o reclamă: „Sexul vinde, sexul vinde, sexul vinde!”? Poate chiar au un post-it pe ușă care le aduce aminte în fiecare dimineață cheia succesului. De ce spun asta? Pentru că foarte des, când e vorba de produse cosmetice, unelte de grădinărit, materiale de construcții, mâncare etc., cheia reclamei la astfel de produse este o femeie obiect-sexual. Exemple cu duiumul puteți găsi pe blogul nostru dacă nu aveți unul grăitor chiar dumneavoastră.

În urmă cu ceva timp, un prieten mi-a arătat o reclamă pe YouTube. Am rămas mască. I-am spus că sigur circulă pe internet, nu și la TV. Mi-a infirmat părerea. I-am spus ce cred și apoi l-am întrebat ce efect a avut asupra lui, dacă ar cumpăra produsul, dacă crede că are efect asupra bărbaților, dacă dacă dacă. Am fost uimită să aflu că, până nu a văzut videoclipul a treia oară, nu a știut la ce este reclama. Produsul l-a lăsat indiferent, putea să fie buldozer, castel, insulă sau orice altceva. Vedeta reclamei a fost femeia și atât.

Iată reclama cu pricina:

Să revenim puțin la strategia publicitarilor. Ce faci când vrei să testezi un produs sau o reclamă la un produs? Un cont de Facebook, apoi unul de YouTube și abia apoi plătești o difuzare a reclamei la TV. Pe 2 octombrie 2012, Übernuts se înscrie pe facebook. Pe 8 și 9 aprilie postează poze cu produsele comercializate, iar pe 10 apare videoclipul pe care vi l-am arătat. 231 de distribuiri ale videoclipului pe facebook, 42 de comentarii și 71.313 de vizualizări până în prezent pe YouTube. Nu-i rău, nu? În aceeași zi se anunță difuzarea la TV a calupului publicitar și un concurs cu premii: tricouri bărbătești. Cel puțin așa vedem în albumul în care sunt expuse tricouri cu mesaje diferite (gen: „Când mă apuc de ele termin greu” sau „Însământare naturală”, tricou pe care este desenată o sămânță de dovleac spermatozoid). De ce oare numai bărbătești? Poate nu era nevoie de o întrebare retorică de pe acum.

Pe data de 11 aprilie, tristețe mare. Übernuts ne anunță că: „Un mare post de televiziune a refuzat sa difuzeze reclama noastra. Au zis ca e indecenta si ii pune pe oameni sa cumpere buldozere. Noi zicem ca e ipocrizie. Poate n-au gustat alunele, poate n-au prins poanta. Voi ce parere aveti?” Așadar, reclama a fost refuzată de diverse posturi (unii spun în comentarii că e vorba de PRO TV). Cert e că alții au vazut reclama necenzurată la Paprika TV și alte posturi. Ce să facă, ce să facă? Publicitarii decid că e nevoie de o variantă mai cuminte pentru televiziunile pudice. Pe 12 aprilie anunță („Pentru ca uber reclama noastra nu e pe placul unor televiziuni, vom intra pe teve cu un spot educativ, o inocenta lectie de germana.”) și difuzează videoclipul „Lecția de germană” care ne duce parcă înapoi în timp la melodia celor de la Voltaj. Aceasta are 119 distribuiri, are 71 de comentarii și 23.033 de vizualizări pe YouTube. Nu-i deloc rău un astfel de trafic în mai puțin de două luni, nu? PRO TV difuzează această a doua reclamă neuitând însă a ne vinde pontul: „Varianta necenzurată pe Facebook și YouTube”. Iată cel de-al doilea clip:

Și-acum să vorbim puțin despre conținut. În prima reclamă, o domnișoară în salopetă de muncitoare și maiou mulat care scoate în evidență un sfârc și un bust generos, ne prezintă produsul pe care îl considerăm de vânzare la început: un überbuldozer auriu pe care orice übermann l-ar dori. De ce „über”? Ioana Mihai ne lămurește pe IQads: „Numele Ubernuts a fost compus din nemtescul "uber" — care a intrat in jargonul englezesc, cat si in cel romanesc, cu sensul de "super, cel mai" — cu englezescul "nuts". A rezultat o identitate verbala cu un twist, care isi propune sa transmita calitate exceptionala si o atitudine cool.” De calitatea buldozerului nu ne putem îndoi, domnișoara din reclamă ne dă detaliile tehnice („überlamă de oțel de 4 metri și 46 de tone de forță brută, motorizare diesel de 375 de cai, 2700 presiune în pistoane”), dar de atitudinea cool a acesteia da. Se mișcă lasciv, privește și mângâie la fel überutilajul prezentat. Începi să te întrebi deja: e vorba de o reclamă la buldozer sau la un club de striptis căci mularea de piston pare una și aceeași cu dansul la bară. Să nu vorbim de acțiunea de mângâiere a schimbătoarelor căci ajungem la scena clasică de film porno prost. Numărul de telefon oferit de fată pare în primă fază al acesteia, apoi ne lămurim: „La fiecare comandă fermă ești cu un pas mai aproape de marele premiu”. Ok, dacă faci comandă de buldozer poți câștiga...câștiga...surpriză...o pungă mare de alune.

Mama mia! Cât de interesantă ideea! Câtă transgresiune, câtă ingeniozitate. Reclame la alune printr-o falsă promoție. Ca să primești o pungă de alune trebuie să faci eforturi masive. Întâi să îți dai seama la ce este reclama, apoi să plătești scump să primești o pungă de alune și nu în ultimul rând să te prinzi că e o poantă. Dar cine vorbește de vreun efort de orice fel? Nu zisesem la început că bustul fetei întunecă mințile bărbaților care nu mai sunt interesați de sensul reclamei atâta timp cât o mai pot vedea o dată și încă o dată pe domnișoara blondă? Oare care a fost logica publicitarilor? Și-au imaginat ei oare că bărbații ar da năvală în magazine pentru a cumpăra aceste alune și pentru a le savura cu gândul la nurii femeii? Oare s-a făcut vreun studiu în urma căruia s-a constatat că bărbații care lucrează în construcții sunt cei mai mari consumatori de alune? Mă îndoiesc.

Deși publicitarii se adresează exclusiv bărbaților în reclamă, pe site se schimbă destinația: „Übernuts [..] este un brand de împărțit cu prietenii și cu familia, este un brand pentru cei tineri, și pentru cei tineri în suflet.” Serios? Tânăr în suflet înseamnă încântat de femeia obiect-sexual, de stereotipul blondei lascive și de cel al propriei identități masculine care se oprește la salivatul în fața frumuseții fizice a femeii? Nu prea cred.

CAP, care a realizat pentru Übernuts campania de promovare, ne lămurește pe IQads cu privire la falsa promoție distrusă de televiziuni, nu și a motivului pentru care au ales imaginea blondei obiect-sexual pentru efect: „Ubernuts sunt atat de bune incat merita sa faci orice pentru ele, inclusiv sa cumperi un buldozer, 300 de saci de ciment sau 1278 de tomberoane. Lucrurile cu adevarat bune sunt valoroase si tot ce e valoros se obtine greu. Cam asta e pozitionarea din care decurg conceptul creativ si mesajul campaniei. Practic am inventat o falsa promotie. Tre’ sa cumperi un buldozer ca sa primesti o punga de alune. Si daca nu s-ar fi pus de-a-ndoarselea unele televizuni ar fi ramas o falsa promotie pana la capat.” Televiziunile au refuzat să difuzeze reclama pentru că au considerat-o indecentă, nu din cauza „conceptului creativ”. Când o să înțelegeți că suprasexualizarea împachetată în concepte creative nu schimbă nimic din intenția dumneavoastră, domnilor publicitari? Când văd femeia aceea făcând striptis pe buldozer văd negru, nu văd concepte, nu văd inteligență, nu văd mesaje, nu văd nimic. Decât o lipsă profundă de respect pentru cei care o privesc, femei și bărbați deopotrivă. Mai mult lipsă de respect pentru bărbați pentru că lor se adresează. Pe ei îi consideră niște hipopotami care leșină (sau fac altceva) la vederea reclamei mâncănd alunele Übernuts. Domnilor sau doamnelor din publicitate, omul este o ființă dotată cu creier printre altele.

În concluzie nu pot să spun decât atât: Felicitări televiziunilor în cauză. Sper că nu vor accepta nici a doua reclamă care este la fel de ofensatoare. Dacă doriți, o putem comenta împreună! Publicitarilor le spun încă o dată: Trezirea! Nu mai suntem în evul mediu, iar suprasexualizarea folosită în reclame dăunează și cred că ați învățat asta în ultima lună în care v-ați tot chinuit să aveți succes, dar a rămas un succes de Facebook și YouTube.

Simona N

Disponibile Online: Catalogul Reclamelor Ofensatoare si volumul Femeile spun Nu publicitatii ofensatoare

Va anunţăm că au fost publicate si online două materiale- Catalogul Reclamelor Ofensatoare si volumul Femeile spun Nu publicitatii ofensatoare!

Catalogul Reclamelor Ofensatoare- In “Catalogul reclamelor ofensatoare” am analizat dimensiunea de gen a reclamelor romanesti cu umor si sarcasm. Catalogul cuprinde mai multe sectiuni.

O prima sectiune este dedicata reclamelor care, feminist vorbind, nu ne plac, reclame impartite pe categorii: Ingrijire, Lucrari in casa, Mass-media, Alimente si bauturi, Frumusete si ingrijire, Produse de curatenie, Campanii sociale, Produse bancare si financiare, Comunicatii.  Din aceste multe reclame am decis sa facem un top, pe care va invitam sa il descoperiti in volum.
O a doua sectiune este rezervata reclamelor care ne plac. Este o sectiune mult mai ....saraca in exemple.
La finalul Catalogului puteti citi sectiunea „Din „intelepciunea” reclamelor sau invataturi catre ori despre femei” unde veti gasi „lectiile de viata” extrase de noi odata vizionate reclamele analizate.

Catalogul Reclamelor Ofensatoare

Catalogul reclamelor ofensatoare by Centrul Filia

Femeile spun Nu Publicitatii Ofensatoare: Volumul porneste de la teorii relevante in domeniul metodologiei feministe, al reprezentarii femeilor in industria publicitara, al constructiei relatiilor de putere dintre cele doua mari grupuri sociale (al femeilor si al barbatilor) si al mitului frumusetii pentru a analiza opiniile femeilor in calitate de consumatoare si cetatene cu privire la reprezentarile din industria publicitatii.

Volumul isi are radacinile in cercetarea calitativa desfasurata in cadrul proiectului “Femeile spun NU publicitatii ofensatoare”, prin interviuri semi-structurate si focus-grupuri cu femei cu vârste intre 18 si 55 de ani privind modul in care acestea percep si raspund reclamelor prezentate (in baza unei selectii realizate de echipa proiectului). In cadrul celor 21 de interviuri individuale si 3 focus grupuri ne-am propus sa aflam: daca femeile se uita la reclame, motivele pentru care le vizioneaza, raportul si corespondenta dintre distributia rolurilor in cadrul propriilor familii ori cupluri si cea din reclame, daca ar schimba ceva in reclame, masura in care se identifica femeile cu reprezentarile din reclame, masura in care observa stereotipurile de gen si relatii de putere din reclame etc.

Femeile spun Nu Publicitatii Ofensatoare

Femeile Spun Nu Publicitatii Ofensatoare by Centrul Filia

Lectura placuta!

Campania Românii Frumoşi- sport şi sportive

   Probabil cunoaşteţi campania, poate aţi văzut afişele prin oraş. Proiectul Românii Frumoşi „propune publicului larg personalităţi contemporane din diverse domenii. Pentru că nu învăţăm despre ei în şcoală. Pentru că media promovează pseudo-valori, prea puţin elita. Pentru că nu există o galerie de texte şi imagini cu personalităţi contemporane marcante.” Campania are un site, afise si bannere, expozitii foto care vor fi expuse în mai multe oraşe.

   Ca feministă cârcotaşă ce sunt, am mai multe probleme cu acest tip de abordări concentrate pe „elite” şi referitor la cum sunt înţelese „elitele” astea. Nu vreau să scriu aici despre toate problemele pe care eu le văd în campania asta, doar despre cum sunt prezentate în cadrul proiectului „Româncele frumoase”, mai ales una dintre ele şi despre cât ne spune asta despre stereotipurile de gen de care parcă nu mai scăpăm.

    De Crina Coco Popescu probabil aţi auzit. Pe site-ul proiectului este prezentată astfel: „are 18 ani… și este sportiva Anului 2009, 2010 şi 2011, la categoria alpinism de altitudine. Are în palmares 7 recorduri mondiale de vârstă şi două europene. Este Maestră a Sportului de la vârsta de 14 ani. Este prima alpinistă din lume care încheie Circuitul Seven Volcanoes al celor mai înalţi vulcani de pe fiecare continent şi singura alpinistă din lume în echipă, care a făcut premieră pe Mt. Sidley – Antarctica. Este iniţiatoarea proiectului 7 Munti din Grădina Carpaţilor.”

   Este vorba astfel de o tânără femeie cu o impresionantă carieră sportivă. Care iubeşte alpinismul şi munţii. Care are mai multe iniţiative şi proiecte proprii, care a stabilit propriile recorduri, care are o pasiune şi care munceşte mult.  Ei, cum credeţi că au înţeles cei de la Românii Frumoşi să o prezinte... Eu am vazut afisul tronând imens pe un bloc, fratele meu este cel care mi-a atras atentia asupra lui, amândoi am pufnit in ras-plâns. Poza-afiş a campaniei pentru Coco Popescu este aceasta:

 

   O femeie, oricât ar fi ea de sportivă, puternică şi cu reuşite, nu poate fi prezentată în aşa campanie mainstream respectabilă decât....în rochie de seară, vaporoasă şi subţire. Las la o parte gândurile sarcastice care mi-au venit în minte cu privire la probabil nenumăratele ocazii în care Crina Coco Popescu s-a plimbat pe munte în rochie de seara. Eventual sus de tot pe munte, în vânt, frig şi zăpadă. Important aici este că reprezentarea acestei tinere femei nu s-a putut face decât lăsând la propriu în urmă toate caracteristicile activităţii ei. Mesajul genizat al acestei poze, pentru noi, pentru ea, pentru toată lumea, este că după ce lasă în urmă echipamentul, rucsacul şi geaca de munte, Coco este şi ea, totuşi „feminină”. Ca să nu se sperie lumea, nu de alta! 

     Acest tip de reprezentare este caracteristic majorităţii campaniilor publicitare sau campanii de media în general care prezintă femei sportive. Cumva este vorba de o „îmblânzire”, o aducere înapoi la norma de gen predominantă. Pe blog am postat de exemplu un material video privind reprezentarea genului în publicitate: The Codes of Gender in Advertising şi daca vizionaţi la minutul 56 exact asemenea situaţii sunt prezentate.

   

   De curiozitate am intrat şi pe blogul lui Coco Popescu şi pe site-ul ei, ca să văd: ea cum se reprezintă? Atunci când nu apar în peisaj fotografii profesionişti, PR-ul şi profesioniştii imaginii de tot felul. Eu nici nu mai comentez mai mult, vă las doar cu imaginile de mai jos. Priviţi-le şi priviţi apoi şi poza de mai sus din campania „Românii frumoşi”....uf.

Alice I.

Dau mopul pe-un bilet de avion!

Propunere revolutionară Czech Airlines: femeile pot lăsa deoparte curățenia de primăvară, singura lor preocupare în această perioadă! 

Atenție, locurile sunt limitate, cele care nu-și cumpără bilete rămân cu mopul și găleata!

Ioana D.

Suprasexualizarea fetițelor, femeilor și Chutian Auto Culture Festival

De câte ori nu ni s-a spus, atunci când ne-am revoltat că apar în mass-media femei mai mult goale decât îmbrăcate, că nu le pune nimeni să facă asta și că este vina lor că sunt tratate ca niște obiecte de decor sau sexuale? Suprasexualizarea femeii este un fenomen deloc nou și din ce în ce mai promovat. Este de ajuns să te uiți la o emisiune ca cea a lui Lazarus, Pe bune, ca să vezi striptis cu mult înainte de miezul nopții și corpuri mai mult goale defilând prin platoul emisiunii, specialiști vorbind despre industria porno și despre femeile "fake din cap până-n picioare" cărora ar merita să le pui un ghiveci în brațe și să le comanzi: "Hai, la decor!" (Lazarus).

Sunt aceste femei singurele vinovate pentru promovarea imaginii lor sau mai sunt și alți factori care influențează aparițiile "bombelor sexy" în mass-media? Mă gândeam să răspund la această întrebare dând ca exemplu emisiunea justițiarului Bond din Carpați, Lazarus, Luis Lazarus, când am rămas mută de uimire la niște poze din presa internațională. Este vorba despre câteva poze de la salonul auto din noiembrie de la Wuhan, din China. Organizatorii salonului au folosit, pentru atragerea publicului doritor de mașini (presupun că acest public este în esență masculin), cinci fetițe în costume de baie, pozând în ipostaze "sexy".

  

Acest lucru nu s-a întâmplat oricum, ci cu acordul părinților și într-o societate care permite acest lucru. Să ne înțelegem, aceste fetițe nu își doresc să fie dive, nici măcar nu cred că își dau seama în ce ipostaze sunt puse. Părinții lor, pentru a-și face odorul cunoscut din fragedă pruncie, le exploatează sexualitatea de pe acum. Că ești părinte sau că ești pește, în acest moment nu mai văd nicio diferență. De ce ai vrea ca fetița ta să devină o divă de la cinci ani și să o pregătești pentru a da ștafeta, mai târziu, unuia care nu o va trata diferit și care o va cumpăra așa cum o vinzi?

Cum își justifică organizatorul ideea de a transforma privitorii mașinilor în eventuali pedofili? Iertați-mi imaginația, dar nu cred că, în pozițiile respective, copilele pot fi privite ca niște ființe drăgălașe și atât. Directoarea organizării evenimentului justifică alegerea fetițelor prin dorința lor, așa cum un părinte justifică faptul că i-a cumpărat fetiței de trei ani o bucătărie în miniatură prin dorința copilei, pasându-i responsabilitatea pentru felul în care gândește sau crește: "Dacă dați căutare după cuvintele cheie "copii" și "costum de baie" pe un motor de căutare Internet, veți găsi zeci de mii de rezultate despre concursuri de costume de baie pentru copii. E natural pentru copii să poarte costume de baie și lucruri care le plac" (magicmaman.com). E bine să nu fii responsabil pentru monstruozitățile pe care le gîndești, e comod, nu-i așa?

În ce privește existența unui astfel de eveniment, și părinții și organizatorii se apără spunând că aceasta este o practică curentă în China. Serios? În lumea asta sunt practici curente precum prostituția și vânzarea drogurilor. Doar nu o să ne educăm copiii de mici să și le însușească? Mai mult, directoarea evenimentului spune că evenimentul le-a dat fetițelor "mai multă încredere în ele" (terrafemina.com). Trezirea! Încrederea în sine și încrederea în atracția fizică a unui corp nu sunt unul și același lucru. Încrederea de sine se poate obține prin rezultate bune la grădiniță sau competițiile sportive pentru copii, nu pozând lasciv pe mașini.

Cât despre spectatori, cum și-ar putea justifica bărbații și femeile care le fotografiază atitudinea (în toate pozele văd oameni amuzați, încântați)? Prin ideea că privesc niște fetițe haioase transformate în accesorii pentru mașini? Ar trebui să fie oripilați. Să reclame organizatorii și să ceară ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc. Sper că au fost câțiva care au făcut-o. Din fericire, mai multe organizații internaționale pentru drepturile copilului și ale femeii au luat atitudine.

De ce se întâmplă toate astea? Răspunsul este unul simplu: pentru că femeile au fost și sunt încă cultivate să placă la vedere, să fie mute și să nu își folosească nimic din creier. Cum poți să devii o femeie independentă atunci când ceea ce ți se inculcă este nevoia de a deveni bombă sexy pentru a atrage bărbați? Dragi părinți, nu este prea târziu să vă educați copiii frumos. Nu mai educați băieții în direcția machismului și fetele în cea a suprasexualizării! Educați-i la fel. Lăsați-i să devină creativi, curajoși, independenți, încrezători în forțele proprii, frumoși și eleganți prin ceea ce gândesc și spun. Poate că este târziu pentru femeile care douăzeci de ani nu au auzit decât că au un corp de care să se folosească, niște funcții reproductive pe care trebuie să și le îndeplinească și niște mâini care trebuie să muncească în slujba bărbatului. Poate că e târziu pentru bărbații care au fost învățați că femeile trebuie să se supună bărbatului, dar nu e târziu să denunțăm zi de zi gândirea defectă dând exemple frumoase copiilor noștri și celor din jur. Și mai ales, cultivați-vă copiii, fețite și băieți, cu respectul de semeni de orice sex, orientare sexuală, etnie, religie, de oameni.

Pentru mai multe detalii, vedeți și știrea care a declanșat această analiză: 

Simona N 

Pizzicato: macaroane, pizza și femei

                             

Descrierea celor de la Pizzicato este de livrare de pizza şi mâncare la domiciliu, însă femeile par a face parte din meniul pus la dispoziţie de ei. Îmbrăcate ca pentru o şedinţă foto din alt registru, femeile din reclamă sunt ori parte a ofertei, ori obiect decorativ, susţinând mâncărurile în palme ori pe picioare. Oricare dintre variante este ofensatoare. Sloganul este în concordanţă cu mesajul reclamei: “Gătite pentru tine”. Vazand imaginile, nu e sigur cine se presupune că sunt “gatitele”, mâncărurile sau femeile care le prezintă?

Nu era de ajuns că femeia este asociată cu bucătăria (deh, original și creativ, ce sa zic...), trebuia să mai fie transformată şi în dispozitiv de susţinere a pizzei, că farfurii nu mai există pe această planetă. Îmi cer scuze, am greşit: dispozitiv sexy de susţinere a pizzei, că altfel nu mai avea niciun şarm, nu-i aşa? În zilele noastre, nu se mai poate mânca decât de pe corpul unor modele. Ajungi sa te intrebi unde-s vremurile porţelanurilor?

Ioana D.

De 8 Martie vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare!

De 8 Martie lumea îşi aduce aminte de femei! Este ziua în care primesc mulţumiri oficiale pentru toate activităţile de îngrijire din timpul anului, iar noi ne simţim împăcaţi pentru că le vedem emoţionate de atâta recunoştinţă.

Este luna în care publicitarii îşi amintesc ca femeile trebuie să fie răsfăţate cu produse de îngrijire personală (cu parfumul x, cu loţiunea de corp y, cu rujul z), că trebuie să le fie adus un omagiu binecuvenit după atâta muncă şi dăruire, pentru că fiecare zi din viaţa noastră este lipsită de responsabilităţi casnice datorită lor. În luna Martie, spaţiile comerciale sunt invadate de reclame care ne îndeamnă să bifăm datoria anuală de a le mulţumi femeilor că au grijă de noi. De 8 Martie trebuie să respectăm femeile, nu contează că în restul anului nu o facem, astăzi este ziua lor.
Noi credem ca este timpul ca drepturile femeilor să fie respectate în fiecare zi, nu doar cu ocazii speciale şi ne dorim o reprezentare reală a intereselor femeilor în spaţiul public! Si ne dorim o marcare adecvata a zilei de 8 martie, zi de lupta pentru drepturi greu castigate, lupta pe care prea multi  prefera sa o ...ascunda sub un covor de poezioare si floricele

Andreea B.

Neolin. Durerea- un dat de sex femeiesc si de gen masculin.

Ca să abordăm tema în stil uşor clişeistic, se poate spune că durerea ne urmăreşte la tot pasul. Ea nu loveşte echitabil şi nu mă refer aici (neapărat) la gradul de intensitate, ci la faptul că o face sexist. 

Avem ca puncte de reper două reclame ale aceluiaşi produs. Două tipuri de durere, aceeaşi soluţie de vindecare. Aceleaşi personaje, contexte diferite. Primul face referire la durerile menstruale cu care se confrunta, evident, o femeie, cel de-al doilea la durerea de cap suportată de către un bărbat. Până acum, nimic nu pare să fie nelalocul lui; este clar,  un bărbat nu simți dureri menstruale. 

Pe scurt, primul context arată o femeie-mamă pe care copiii şi soţul încearcă să o determine, prin diverse metode, să uite de durerea cu caracter repetitiv din viaţa  femeilor: baieţelul cântă la harpă, fetiţa îi aduce un ursuleţ de pluş, iar soţul, nici că ne putem imagina mai bine, îi serveşte masa la pat (să fie oare acesta singurul moment ce motivează un comportament ce presupune o schimbare a rolurilor în casă?).  A doua prezentare are în centrul său pe bărbatul-tată. Anticipând starea de spirit, dar și o eventuală durere de cap, mama, respectiv copiii încearcă o “îmblânzire” a spaţiului, astfel încât odată ajuns acasă, tatălui-soţ să nu îi fie accentuată durerea.

Până acum, mai că nu putem reproşa nimic, ar însemna o contrazicere a „orânduielilor naturii”. Dar hai  să ne gândim la imaginile celor două genuri care se desprind din spoturile publicitare. Mama este îmbracată într-o ţinută de casă, de unde putem deduce absența acesteia în câmpul muncii (ca să nu folosesc direct construcţia de “casnică”). Sau, ca să nu devenim atât de categorice, să forţăm putin ideea spunând că, într-o aşa perioadă şi-o fi putut lua liber de la serviciu. În tot acest timp, putem observa un tată care vine acasa epuizat. Este îmbrăcat în costum, office şi are o servietă pe care o aruncă pe canapea, pentru a-şi putea masa tâmplele podidite de durere. Desigur că acest om are un serviciu pe măsură, doar trebuie sa întreţină întreaga familie, în cazul în care soţia este casnică, sau să asigure partea majoritară a venitului în cazul în care soţia are o slujbă, probabil nu la fel de bine plătită. 

Iată cum produsul prezentat, deşi este capabil să vindece diverse tipuri de durere,  nu este, din nefericire, capabil să ne vindece şi de boala stereotipurilor. Şi aici urmatoarea nelămurire: De ce aceste diferenţe ne servesc drept suport pentru o  construcție socială eronat alcătuită? Şi din această întrebare mai mult retorică nu vreau să reiasă că se neagă capacitatea produsului de a veni în sprijinul nostru când ne confruntam cu diverse dureri, fie că suntem femei sau bărbaţi. Mai mult decât atât, pare-se că avem de-a face cu două feluri de durere: una pe care iţi este dat sa o suporţi şi n-ai ce face, nu o poţi preveni, decât trata şi o alta pe care o poţi preveni, într-o oarecare măsură, dacă n-ai purta povara unui job solicitant în scopul intreţinerii propriei familii. Vorbim despre datul natural versus datul social. Este adevărat, doar prin intermediul imaginii feminine putem demonstra că produsul funcţionează în cazul durerilor menstruale.  Recunoaştem, produsul nu face discriminări pe criterii sexuale, el venind în sprijinul ambelor sexe, însă modul ales de prezentare al acestuia încă ne lasă un gust amar, în sensul în care imaginea genului feminin ar putea fi cu uşurinţă redată şi de o manieră social implicată, la locul de muncă, la un birou, mergând pe stradă etc. Menstruaţia nu ne alocă irevocabil spaţiului privat, după cum durerea de cap nu apare doar pe fondul unei profesii solicitante. 

Oare medicamentul  tratează şi  durerea de cap provocată de  discriminarea de gen?

Raluca P.

iPod Shuffle

  Cum poți promova mai bine un produs ,,inteligent’’? Cei care au realizat reclama s-au gândit că pot folosi cu succes un stereotip clasic: femeile blonde sunt proaste… Proaste de-a binelea, ar adăuga realizatorii spotului. Reclama se vrea a fi una amuzantă și ,,inocentă’’. Dar nu e!

       O tânără blondă trage apa la toaletă (și aer în piept) și privește nedumerită un (aparent) test de sarcină. Îl întoarce pe toate părțile, îl agită, suflă spre el, îl miroase, așteaptă un timp… Și apoi i se luminează fața. Cine altcineva poate să-ți alunge confuzia atât de adâncă și să-ți dea răspunsul corect, dacă nu partenerul (bărbatul)? El e Salvatorul fiindcă doar el știe lucrurile complicate și doar la acesta poți apela când e vorba de ceva important și tu ești în derivă.
       Pe un ton pisicesc, femeia îl strigă și îi zice că ea nu-și poate da seama dacă rezultatul testului e pozitiv sau negativ. El se uită pentru o clipă cu uimire și apoi cu resemnare la ea și, cu o atitudine puțin superioară, îi spune că de fapt ce ține ea în mână e un iPod Shuffle (,,bun pentru muzică’’ – ,,good for music’’). Însă femeia e în continuare nedumerită. .. ,,E sau nu însărcinată?’’ Întrebare la care bărbatul îi răspunde că ,,da, este însărcinată, iar bebelusul este băiat.’’ Apoi ea se bucură și îi sare în brate, pe când el zâmbește ironic (poate cu gândul că partenera sa este o proastă irecuperabilă).
        Ce idee generală ne transmite reclama aceasta? Că blondele nu sunt inteligente, că ele nu își pot fi propriul ,,cap’’, că nu gândesc deloc (pesemne nici nu au materie cenușie!) și astfel, concluzia: ele sunt neajutorate, slabe și nu pot supraviețui fără ,,ghidarea’’ bărbatului, (a se citi: ,,stăpânului’’).
          Reclama asta îmi lasă un gust amar. Femeile blonde sunt de fapt inteligente și sunt convinsă că orice femeie poate distinge un test de sarcină de un iPod, în condițiile în care DOAR femeile folosesc un test de sarcină.
        Mai mult, reclama împinge la maxim ideea negativă propusă. Deși ,,blonda’’ primește răspunsul că acela e un iPod, ea continuă cu întrebarea dacă e însărcinată sau nu?
    Adică, o blondă nu numai că nu știe cum arată un iPod, dar nici nu știe ce e acela. Mai mult, aceasta nu știe nici cum arată un test de sarcină sau cum să-l folosească (chiar și cu instrucțiuni?)            
          Măi să fie! „Norocul” ei că știe să apeleze la autoritatea cu expertiză în domeniu: bărbatul!

Simona C.

Despre lucrurile trăznite care s-ar afla în poşetele femeilor

Nu ne-am fi imaginat că cineva (în acest caz, advertiserii şi cei care promovează propriul produs) îşi închipuie că, atunci când ieşi din casă, cari după tine, de preferat în geantă, un detergent sau balsam pentru haine. De ce? Pentru că eşti femeie. De ce? Probabil pentru simpla plăcere de a rămâne cât mai mult în contact cu propriul „regat”. Cu spaţiul casnic, bineînţeles.

Femeile nu cară detergenţi în poşete. Haideţi să deconstruim acest mit-pe-cale-de-apariţie. 

Perspectiva propusă de industria în cauză este, evident, incredibilă şi ne ridică semne de întrebare. Ni se pare cel puţin surprinzător că cei care gândesc un scenariu pentru o reclamă chiar cred că femeile „iau” cu ele - metaforic sau mai puţin, după cum observăm- ,muncile domestice. Spălatul hainelor este o muncă domestică. Unii se pot gândi că femeile pot discuta cu prietenele despre efectele noului detergent sau despre parfumul îmbătător al noului balsam pentru haine. Însă, femeile au şi alte subiecte de discuţie... serios. Iar dacă nu ne credeţi pe cuvânt, faceţi câteva focus-grup-uri :).

Oana B. 

Aspacardin

Reclama are doar 20 de secunde, timp însă suficient cât să evidenţieze unul dintre cele mai cunoscute stereotipuri despre femei: Acela că sunt şoferiţe proaste.

Spotul la medicamentul pentru inimă Aspacardin începe cu un cadru în care un bărbat stă pe un fotoliu ce pare că frige. Răspunde la telefon impacientat “Mâţişor, s-a întâmplat ceva?”. “Nu pufuleţ, întârzii puţin.” răspunde ea (soţia) cu zâmbetul pe buze în timp ce rulează un cadru cu o maşină ce e scoasă din lac.

Şi de data aceasta publicitarii au mizat pe "umor" atunci când au realizat reclama.

De ce trebuia totuşi să fie femeia cea care a provocat incidentul? Amuzant sau...NU, acest spot întăreşte veşnicul stereotip că femeile sunt nişte incapabile la volan. Oare în echipa aia de creativi  nu era nicio femeie sătulă de propoziţia “Aaaa, e o femeie la volan”?

Aş vrea să văd şi eu într-o zi reclama aia care e amuzantă fără să se apeleze la imaginea femeii “sexy şi prostuţă”, “mama gospodină multitasking”, “şoferiţă incapabilă” şi multe altele.

Ce să mai zicem de voice-over-ul reclamei, care bineînţeles că este un bărbat ce le dă sfaturi femeilor: “Soţul tău suferă de palpitaţii? Protejează-l altfel!” . 

Faptul că acea voce nevăzută este un bărbat în majoritatea reclamelor poate că nu vă va părea ceva anormal, însă subliminal, induce ideea că doar bărbaţii sunt potriviţi pentru a recomanda ceva, ei reprezintă vocea autorităţii şi a sfaturilor bune ce le primim întotdeauna din spoturile tv.

Elena Andreea C.

Altex

Acestă reclamă promovează și evidențiază  stereotipurile referitoare la femei rome. Știm cu toții că femeile rome întâmpină o dublă discriminare, de gen și etnică. Reclama nu ține cont de acest aspect foarte important, ba dimpotrivă, îl folosește influențând și mai mult opinia publică cu privire la, referitoare la.. la imaginea femeilor rome. 

Chiar și textul femeii rome din clipul publicitar (,,mause, scoate mâna din ricicle bin că ne-am apgradat și noi,,)  promovează și întărește părerea celorlați despre nivelul de educație al femeilor rome pe care societatea îl consideră ca fiind scăzut. Femeile rome sunt mereu percepute ca cele care se căsătoresc timpuriu, care au grijă de familie, care trăiesc într-o comunitate dominată de patriarhat. Promovarea din ce în ce mai mult a acestor aspecte nu face altceva decât să agraveze situația femeilor rome în ceea ce privește percepția celorlați despre ele, deși sunt foarte multe femei rome care nu se încadrează în aceste stereotipuri, respectând chiar tradițiile și obiceiurile specifice etniei. Acestea sunt invizibile atât în comunitate, cât și în societate.

Prin intermediul reclamelor de genul acesteia, mass-media directioneaza opinia societatii in mod gresit și perpetuează imaginea stereotipală a femeilor rome. Astfel, va fi din ce în ce mai greu pentru ele să aibă șanse egale în societatea românească

Emilia I.

KFC - Mătuşile

Nici n-a trecut bine perioada sărbătorilor de iarnă, că dau peste o reclamă pe cât de gălăgioasă, pe atât de stupidă. Nu, nu este vorba de vreo colindă ascultată la volum mare, ci de un tablou ofensator al femeii cicălitoare şi spărgătoare de timpane, evident.

Din clişeu în clişeu, parcurgem întreaga reclamă... Dat fiind că de sărbători vizitele pe la rude sunt frecvente (obligatorii mai degrabă am putea spune după figura personajului în cauză), bărbatul se resemnează şi porneşte în aventură, nu înainte de a se blinda cu muniţie suficientă. Muniţie comestibilă, căci e vorba de o găleată (şi aici să nu vă gândiţi că folosesc vreo figură de stil pentru a mă referi la vreun castronel) de produse KFC. De ce are nevoie de aşa ceva? Nici cu gândul nu gândiţi, vă asigur.

Bărbatul este surprins de ambuscada mătuşilor, fetele singure a căror unică preocupare este să-l asalteze cu întrebări despre motivele pentru care nu are o iubită, pentru ca apoi să îndruge vrute şi nevrute despre toate prietenele sale anterioare. Nepotul, care nu apucă să scoată un sunet, hotărăşte că are nevoie de o pauză şi recurge la armele secrete: aripioarele KFC. Ia câte una pentru fiecare mătuşă, le oferă cu inocenţă, moment în care se aştene o linişte deplină, că doar femeile intră în transă atunci când le dai o bucăşică de mâncare. Bărbatul răsuflă uşurat şi chiar ia şi el un copănel KFC, că doar acum poate în sfârşit să se bucure de el.
Abia acum se presupune că s-a intrat în atmosfera normală: o muzică relaxantă, o privire către mătuşa din dreapta, o privire către mătuşa din stânga şi un zâmbet pentru că în cele din urmă se simte confortabil.

Ioana D.

Nu moare iubirea dacă plăteşte şi ea nota. Garantăm!

    Ne-am învăţat să gândim că preţul consumaţiei în cadrul unei întâlniri romantice trebuie musai să fie plătit de bărbat şi ne aşteptăm ca acest lucru să fie unul natural, normal. Se spune că un flirt adevărat implică un cost material din partea băiatului, altfel fetele nu se prind că sunt apreciate (sic!). Se mai spune că politeţea masculină ţine destul de mult de gestul gentilom de a plăti de fiecare dată consumaţia partenerei sale, iar unii susţin că iubirea lui a pălit considerabil şi e caz de panică dacă „după ani şi ani”, vorba cântecului, el îşi uită aceste „maniere”. Nimic mai fals spunem noi.

De aceea am vrut să facem acest video despre un el şi o ea la o terasă. Un cuplu normal, care discută despre un viitor concert Iron Maiden. Singurul lucru care iese din comun este faptul că nota de plată este achitata la sfârşit de femeie. Am vrut să arătăm că un video în care fata plăteşte şi consumaţia băiatului nu “omoară” pe nimeni,. Probabil că mulţi dintre voi nici nu aţi sesizat acest lucru. Recomandăm acelor advertiseri că pot sa-şi dezvolte ideiile creatoare şi în zona emancipării femeilor, să îndrăznească să spargă stereotipurile cu care îşi legitimează de cele mai multe ori alegerile. Nu de alta, dar nu le-ar strica să prindă din urmă realitatea. Poveştile lor în care el, Tarzan, plăteşte toată viaţa cafeaua sau berea lui Jane nu prea se mai potrivesc cu povestea reală a lui Maria şi Ion.

Andreea M.

The Codes of Gender in Advertising- documentar

Recomandăm, recomandăm, recomandăm!

În materialul video de mai jos puteţi urmări o prezentare vizuală bazată pe analizele sociologice ale lui Goffman privind genul in publicitate. Analiza este detaliată şi conţine foarte multe exemple-imagini care arată cum modalităţile în care femeile şi bărbaţii sunt prezentaţi în producţiile publicitare sprijină ierarhia patriarhală şi cum sunt profund integrate în cultura cotidiană până la a deveni "invizibile".

PS. Pentru a sari peste introducere: minutul 11.50