Femeie fiind, singurul lucru pe care ți-l poți dori este să îți cumperi pantofi și genți. Femeie fiind, ești și nerăbdătoare să o faci. Te cuprinde febra cumpărăturilor, nu mai poți aștepta până la salariu și-atunci te împrumuți. Dacă înainte nu erai independentă financiar și împrumutai bani de la o prietenă, acum poți deveni independentă numai împrumutând de la ING. Dacă plătești cu cardul de credit de la ING, nu înseamnă că te împrumuți, ci că, pur și simplu, intri puțintel în salariul următor. Cu prietena ta este în regulă să discuți înainte de a-ți cumpăra pantofii numai dacă este "fashionista" (apropo, ce este aceea o fashionistă? nu știam să existe acest cuvânt în limba română). Altfel, dacă este vorba de un împrumut de bani sau dacă prietena ta nu este expertă în modă, mai bine nu o faci. Dacă este contabilă sau asistentă imobiliară, nu se pricepe oricum la alesul pantofilor: "Să ne înțelegem, dacă prietena ta este o fashionista, e în regulă să discuți cu ea înainte să îi cumperi. Dar dacă toată conversația se rezumă la a-i cere niște bani, mai bine îți iei cardul de credit de la ING." Logic, nu?
Cele cărora se
adresează ING-ul sunt femei care au ca unic scop în viață cumpărăturile. Ele se
văd femei independente pentru că fac ce iși doresc cu banii și nu au nevoie să
dea socotoeală nimănui. Ce fel de femei se gândesc numai la asta? Cui se
adresează de fapt reprezentanții ING? Studentelor care lucrează și locuiesc
într-un cămin studențesc și nu au familie de întreținut? Tinerelor care
locuiesc cu părinții, cheltuiesc banii pe îmbrăcăminte și încălțăminte ca să facă
paradă prin mall-uri? Femeilor care, din micul lor salariu primit pentru un job
prost platit, își iau o jumătate de geantă din salariul actual, iar jumătate
din următorul și așteaptă ca soțul să acopere toate cheltuielile casei? Sunt aceste
femei independente cu sau fără ING? Există ele sau sunt doar un vis de expus
femeilor naive? Dacă nu există, atunci sunt încurajate să îndrăznească să
devină: "Fii independentă financiar!" Parcă ar fi un curs prost de
introducere în autoterapia asistată care încurajează femeia să fie independentă
și să realizeze că este matură, dar care are argumente de doi lei (pardon, de 100
lei, 50 la achiziționarea cardului și alți 50 după cheltuirea sumei de 1000 de
lei): "Si, data viitoare cand treci pe langa vitrina cu acea geanta
superba, nu uita ca esti un om mare si ca nu trebuie sa ceri voie nimanui ca
sa-ti indeplinesti dorințele". Parcă este luată în derâdere toată lupta dată
de femei de-a lungul timpului pentru câștigarea independenței economice.
Faptul că femeia
careia se adresează ING-ul este salariată, nu trebuie să ne facă să lăudăm
ideea și să spunem: "În sfârșit, se vede în femeie și altceva decât o
casnică!". Dacă nu ar fi fost salariată, nu ar fi avut un card. Femeia are
un serviciu ca să poată să cheltuiască, să "se pună pe cumpărături".
Cu cât cheltuiește mai mult, cu atât primește mai mulți bani de la ING. Femeia ING
face parte din gașca acelor femei naive care nu se gîndesc decât la aspectul
exterior și care au atâta creier cât să creadă că independența financiară vine
de la o bancă. Vă regăsiți în acest peisaj? Dacă nu, poate răspundeți la
e-mailul primit de la ING sau poate vă îndreptați către alte bănci.
Aș dori, în cazul
în care sunteți bărbat sau aveți prieteni bărbați "fashioniști" sau
nu, să îmi trimiteți un mesaj pe care l-a/ți primit de la ING în această
perioadă și care face reclamă la cardul de credit. Sunt curioasă care este
discursul pentru un bărbat. Mă întreb dacă li se oferă independența de a merge
la bere sau la striptis cu prietenii, dacă li se oferă posibilitatea de a lua
soției un nou aragaz sau o casă la munte. Sunt curioasă cum ar gâdila ei bărbații,
cum i-ar face să se simtă deștepți și stăpîni pe ceea ce fac.
Simona N.