luni, 30 ianuarie 2012

Măgura Ușoară


Femeile greu de mulțumit reprezintă „rochia neagra” a stereotipurilor- este clasic si este folosit mereu (apropo, ați încercat cumva să ne „mulțumiți” cu respect, tratament egal etc..?).
În povestea Măgura femeile sunt în căutarea pufosului perfect. Așadar..

Scena I.
Un grup de fete se plimbă liniștite pe stradă
(aparent după o tură de cumpăraturi). Dintr-o dată isterie totală- încep să țipe când văd un cățel „pufos” Una din fete, mai greu de mulțumit- Pretențioasa , distruge entuziasmul apărut spunând că ei nu i se pare așa de pufos.
Scena II.
Petrecere în pijamale, bătaie cu perne, una din fete apare cu o pereche de papuci supradimensionați și ghiciți ce? Pufoși(!!) Nici de data Pretențioasa nu este mulțumită (zău că aproape devine antipatică).
Scena III.
Deja scenariul devine previzibil. De data asta sunt doar două dintre ele: Pretențiosa și Isterica nr 3. Cea din urme izbucenște în țipete când vede un telefon pufos, Pretențioasa o trage deoparte dând ochii peste cap.
Scena IV. Liniștite la cafea, Pretențioasa ia o gura din prăjitura Măgura. Dintr-o dată ca prin magie se transformă si devine Isterică, urlă cât o țin plămânii într-un delir total. Și-a găsit pufosul perfect. Citez „Pentru femeile pretențioase, greu de mulțumit am creat pufosul perfect” Final
Măgura pare a da naștere unor reacții isterice pe care recunosc că nu le am avut si nici nu am reușit vreodată să le întâlnesc la femeile din jurul meu... Oare nu om fi găsit noi „pufosu perfect”?

Miruna M.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Delikat - Lectia

Link reclama: aici

Nu știu din ce motiv, reclama (sau poate cantecelul-slogan de la finalul ei “Dacă delikat nu e, atunci nu-i nici dragoste”) mi-a amintit de o poveste scrisă de Petre Ispirescu, numită “Sarea în bucate”, pe care mi-o citea mama când eram mică sau mi-o proiecta pe perete, deasupra patului, cu aparatul de proiectat diapozitive. Da, în mod incredibil mama mea, în loc să mă învețe cum să prăjesc ceapa și cât delikat să pun în ciorbă, chiar imi citea povesti și îmi punea diapozitive.
Astfel, trecând peste ideea că gătitul este un fel de meserie transmisă din generație în generație pe linie maternă, trebuie să recunosc eu nu știu nici o femeie care gătește cu poza mamei sale lângă aragaz. Trecând și peste asta, de ce i s-ar face unei femei dor de mama sa când citește o carte sau vede un film bun din moment ce ceea ce le definește pe femei și relația dintre acestea este calitatea de bucătărese?
Tare mi-aș dori să văd o reclamă în care ni se arată cum delikat dă mâncării un gust atât de bun încât aceasta poate fi preparată chiar și de către un bărbat.


Alice C.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Perwoll Black Magic si Perwoll Color Magic

Puteti urmari reclamele aici ( Perwoll Black Magic - "Spectacolul") si aici (Perwoll Color Magic - Sex and the City).

Perwoll, un detergent special, cu o formulă inovatoare, dedicată ţesăturilor delicate. Până aici suna bine. Cum functioneaza el? Ei bine, ajută la menţinerea negrului intens în cămăşile dansatorilor, aşa cum ni se explică in reclama denumită sugestiv Perwoll Black Magic - “Spectacolul” sau la păstrarea unui roşu la fel de viu ca la prima purtare în rochia perfectă precum in versiunea Perwoll Color Magic -  "Sex and the City".

Există
, însă, câteva detalii suplimentare care ies în evidenţă în reclamele dedicate produsului:
-  Perwoll apare mereu cand nu te aştepţi, din locuri surprinzătoare. Eşti la un spectacol şi admiri dansatorii. La un moment dat, însă, observi că una dintre cămăşile purtate de talentaţii dansatori este mult mai neagră decât celelalte, lucru care te face curioasă să afli cum a fost ea spălată pentru că, nu-i aşa, gândurile tale sunt mereu îndreptate către spălat, detergenţi şi ţesături, chiar  şi atunci când asişti la un spectacol de dans.
Ai mare noroc cu prietena care te acompaniază, dispusă să îţi dea câteva explicaţii. Ea are şi un Perwoll pregătit sub scaun, căci, dacă tu te gândeşti la spălat, amica ta e deja cu un pas înainte şi are deja un detergent la purtător. Putem înţelege de ce. Ea se ocupă de spălatul cămăşilor dansatorilor, ba chiar te invită şi pe tine să încerci să speli una dintre cămăşi, doar o astfel de activitate este, până la urma, exclusiv dedicată sexului feminin, conform Perwoll.

- O a doua variantă te duce cu gândul la celebrul serial “Sex and the City”. Patru femei îşi dau întâlnire pentru a ajunge să discute despre… spălat şi despre cum poţi face o rochie să pară mereu ca nouă. Perwoll este, evident, prezent, de această dată fiind scos dintr-o poşetă.  Natural, nu? Orice femeie are la ea un Perwoll-ul în poşetă pregatită să îl scoată atunci când se iveşte vreo întrebare legată de spălat. Din nou, observăm şi discuţia ca “între fete” despre spălat. 
 
Reclamele pentru Perwoll ar putea să încerce, în condiţiile date, să evite negarea realităţii: spălatul nu poartă după el semnul “Rezervat femeilor” şi nu aduce scutiri pentru bărbaţi.

Oana V.
  

luni, 23 ianuarie 2012

Café la Créole - Quand le torchon brûle...(Când disputa devine violentă...)

Link Reclamă AICI

Publicitatea ofensatoare deranjează încă de la apariția ei. În anii ʾ50, în Franța, reclamele care expuneau femeia în lenjerie intimă atrageau un număr masiv de cereri de interzicere. În schimb, cele care promovau violența în familie treceau neobservate. De ce se întîmpla acest lucru? Pentru că în Franța anilor ʾ50, litera de lege în ce privea femeia era următoarea: femeia trebuie să fie morală, supusă, mamă și gospodină bună. Ea avea puține drepturi. Abia în ʾ44 a obținut dreptul de a vota, abia în ʾ45 s-a abrogat legea care nu permitea divorțul în primii trei ani de căsătorie. Bărbatul era declarat prin lege șeful familiei, având destul de multe drepturi printre care: deținea autoritatea parentală asupra copiilor, gestiona singur bunurile sale și ale soției, putea împiedica femeia să aibă o profesie, trebuia să își dea acordul în scris pentru ca soția să poată deschide un cont în bancă etc. Nu este puțin, nu? Condiția juridică a femeii măritate nu a
cunoscut nicio schimbare până în anii ʾ60.

În acest context social, în anul 1950, a apărut o reclamă care astăzi ne lasă cu gura căscată de-a binelea. Este vorba despre un mic dejun în familie, înainte de plecarea soțului la birou. Soția, echipată cu șorțul de bucătărie frumos călcat, își servește soțul elegant cu o ceașcă de cafea La créole începând o discuție pe un ton acid în care își acuză soțul că îi dă prea multă importanță secretarei lui. Soțul dorește să aplaneze conflictul pe cale de a izbucni: “Draga mea, dar știi foarte bine că...”. Soția în schimb, întrerupându-l, își continuă discursul ce se transformă într-unul jignitor la adresa soțului printr-o generalizare la adresa tuturor bărbaților: “Știu foarte bine că toți bărbații sunt la fel, niște ipocriți”. Implicit la început, explicit după aceea, soțul declarat ipocrit se enervează atât de tare pe soție încât îi sparge farfuria cu mâncare în cap. Drept răspuns, soția care își califică soțul drept brută, pentru a nu fi cumva mai prejos decât el, ia de pe masă recipientul cu cafea și se pregatește să-l lovească. Soțul, fiind mai puternic decat soția, o oprește din actul incipient de violență pentru un motiv extrem de important. Nu, nu este vorba despre faptul că vrea să își ceară iertare sau să o convingă pe soție de inocența lui și de tonul neadecvat al acesteia, ci de prețioasa comoară din mâinile ei: “Nefericito, nu îți dai seama? E plină de cafea La créole!”. Și-atunci, cerul se luminează, pacea se coboară ușor din neant, zâmbetul se instalează pe buzele soției lovite, privirea soțului redevine înțeleaptă, ordinea se restabilește printr-o concluzie comună a celor doi soți luminați: “Iar noi nu risipim buna cafea La créole!”.

Totul e normal în această reclamă: ca femeia să fie gospodină, iar bărbatul să meargă la birou, ca cei doi soți să se jignească și să se lovească. Această reclamă, șocantă astăzi pentru noi, încuraja violența în familie odinioară! Stereotipiile de genul bărbatul ipocrit sau femeia isterică nu erau nelalocul lor. Astăzi nu mai vedem pe ecrane o astfel de reclamă. Dar dacă am vedea, care ar fi reacția în România? Cred că aceea care îi face pe unii oameni să declare, atunci când aud de o femeie lovită, că sigur a făcut ceva de și-a luat-o, că așa merită dacă nu a tăcut, că e numai vina ei, că ea a început...Pe alții, în schimb, i-ar face să ceară interzicerea ei și să își dorească legi pentru protejarea victimelor violenței în familie. Ce frumos ar fi dacă dorința și cerința ar deveni literă de lege!

Simona N.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Veștile proaste se anunță în lenjerie intimă – Hope Ensina

Modelul Gisele Bündchen face reclamă la o lenjerie intimă explicând femeilor obiect sexual cum pot fi prostiți bărbații fără creier, sau mai exact, soțiilor, cum pot fi duși de nas soții care sunt sursă sigură de venit. Pentru demonstrație, în trei spoturi diferite, aceasta apare în două costumații pentru a anunța aceeași veste proastă: a lovit mașina soțului, a depășit limita cărții de credit, mama sa va locui cu ei. Când soția anunță vestea îmbracată normal, rezultatul este catastrofic. În treacăt fie spus, nu vrem să ne imaginăm cum continuă această scenă. Brrrr! În schimb, când vestea este anunțată în lenjerie intimă, este acceptată fără nicio problemă. Eventual, continuarea ar fi o scenă fierbinte de amor. Concluzia: “Sunteți brazilience, folosiți-vă șarmul!” Aveți un corp de braziliancă (implicit foarte frumos), învățați să îl folosiți punându-l în valoare cu lenjeria Hope Ensina. Chiar denumirea produsului transmite această idee: învață să te folosești de produs.

Ce s-a întâmplat în Brazilia când a apărut această reclamă sexistă? Ea a atras oprobiul feministelor și Ministerul politicilor pentru femei care au denunțat, prin vocea secretarei Iriny Lopes, că această reclamă: “demonstrează că senzualitatea poate face orice bărbat să se topească și încurajează femeile braziliene să își folosească șarmul pentru a îmblânzi reacțiile soților lor.” În plus, “întărește stereotipul femeii ca obiect sexual al soțului ei și anulează progresele făcute în abolirea practicilor și gândirii sexiste”. Ce decide Consiliul național al publicității? Reclama poate fi difuzată în continuare, sub explicația că “stereotipurile din reclamă sunt curente în societate, ușor de identificat și nu depreciază condiția femeii”. Așa, și? Dacă sunt ușor de recunoscut, atunci pot fi folosite? Măcar nu le ironizăm!?! Și, care va să zică, nu jignește femeia? Dar pe bărbat? Măcar așa...puțin. Ce ziceți?

Simona N.





vineri, 13 ianuarie 2012

Crama Murfatlar


Recunoaşteţi povestea, desigur. Ea este tânără, frumoasă dar....cam proastă. El, expertul, este plin de cunoştinţe pe care trebuie să i le împărtăşească ei, pe un ton galant şi indulgent. Ea, femeia, nu înţelege nimic despre vinuri. Compară vinul cu ce îi e la îndemână minţii ei de femeie, aşa cum o văd publicitarii: cu o geantă. Discursul ei e undeva la nivel de liceană care nu a prea fost prezentă la orele de limba română: vinul e „marfă” şi „fresh”.

Mai mult ca sigur eu nu am ce căuta în Crama Murfatlar, în primul rând pentru că, ce revelaţie, nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi aleg vinul după asemănarea sa cu geanta, fardurile, parfumul sau pantofii mei (repere fundamentale de comparaţie pentru femei, se pare). În al doilea rând, sfaturile domnului răbdător, „singurul specialist din cramă”, care crede că vinul trebuie să îmi sugereze fân cosit, nu mă conving.  Dacă experienţa lui în vinuri este arătată prin posibilitatea de a recurge la comparaţii nostalgico-pastorale multumesc, dar refuz, m-am lovit destul de tipul acesta de discurs în culegerile de comentarii demodate, la BAC.

Dar, doamnelor, nu disperaţi! Dacă aveţi un nivel al discursului demn de corijenţe la limba română şi sunteţi iremediabil rătăcite în faţa rafturilor cu vin, asta nu înseamnă că bărbaţilor le pasă. Pentru că ceilalţi doi domni din reclamă o urmăresc pe ea zâmbind. Nu disperaţi vă spun, observaţi cum intră în acţiune un al doilea domn care, nederanjat de lipsa de cunoştinţe şi gramatică- bărbaţilor nu le pasă deloc de cestiunile acestea- se va oferi galant să vă care plasa conţinând sticla de 750ml de vin. Şi cu asta, fir-ar să fie de treabă, avem nevoie de ajutor!

Aviz deci amatoarelor: în Cramele Murfatlar nu au ce căuta femei care se pricep la vinuri (nu are loc acolo decât un singur specialist pe care trebuie să îl ascultăm), nici femei care nu sunt frumoase sau care nu poartă fuste scurte, nici femei care pot vorbi o limbă română corectă, nici femei capabile să îşi care singure sticla de vin....hmm, cred ca sunt destul de multe femei excluse, nu? Găsim noi vin prin alte părţi.

Alice I.

luni, 9 ianuarie 2012

Nutline


Prima reclamă începe cu imaginea clasică pe care nu ai cum să nu o adori: el în canapea mâncând seminţe iar ea calcând şi visând la o maşină de spălat din posibilele câştiguri de la Nutline. Visul îi este curând spulberat de raționamentul practic al sprijinitorului de canapea… mai bine îşi ia o plasmă, că de spălat, poate să spele şi singură - chiar o convinge cu promisiunea ca îşi va putea vedea telenovelele mai bine pe plasmă...Câtă logică şi raţiune…aproape m-a convins…
Renunţând la mașina de spălat, femeia apare în a doua reclamă cu chef de distracţie. Sprijinitorul de canapea- nu vreau să-l jignesc, departe de mine, dar nu am văzut că ar avea alt rol în aceste reclame- vine iar cu o soluție salvatoare. Păi în loc să dea bani pe distracţie în oraș cu fetele, nu mai bine vin ele acasă, le cumpără din marea lui generozitate un suc la 2l în timp ce fetele se distrează spălând haine călcând şi făcând o mazăre ca lumea- distracţie la care bineînţeles visăm cu toate, căci ce poate fi mai relaxant decât treburile casnice...
Şi, da știu…e amuzant, s-a vrut o ironie, caricaturizarea unor personaje etc. M-am prins de ideea sclipitoare, inovatoare şi săraca de ea neapreciată de o „feministă rigidă”ca mine, dar dragi minți luminate şi creative din publicitate misoginismul este amuzant doar pentru misogini, în rest este jignitor şi revoltător.

Miruna M.




vineri, 6 ianuarie 2012

Money Channel


Din ciclul "am găsit şi eu o reclamă care m-a scos din minţi şi am simţit nevoia să îmi spun of-ul", vă prezint modul în care a găsit de cuviinţă canalul TV Money Channel să se promoveze. Recunosc, profunzimea conceptului şi modul în care ea îmbracă straiele umorului în această reclamă m-au blocat o clipă şi a trebuit să beau o cafea pentru a chema inspiraţia.

Inspiraţia mea a venit, dar a fost la rândul ei uimită de geniul creator care a stat în spatele acestui scenariu şi a decis că ea nu îi poate face faţă. Aşa că ma vad nevoită să îmi fac mea culpa de la început, precizând că eu nicicând printr-un comentariu nu am cum să onorez o asemenea capodoperă desprinsa direct din conexiuni neuronale sexiste şi adusă pe ecranele noastre.

Precum spuneam, lipsită de inspiraţie divină, nu îmi rămâne decât să spun verde în faţă umila mea părere feminista legată de acest clip. Ceea ce mi se pare evident în primă fază este caracterul ieftin, de duzină, al reclamei. Onest vorbind, mă îndoiesc că asta mi se arată doar mie. Apoi, să ai doi bărbaţi (nici măcar frumoşi, dar mă gândesc că poate şi acest lucru este cu substrat şi actorii au fost aleşi pentru că trebuia ca targetul bărbaţilor afacerişti să rezoneze cu ei) care discută în faţa unui ziar şi învârt în conversaţie trei englezisme în maniera în care Guguliţă manevra franţuzisme cu mamiţele, ca să pară deştepţi şi două fetiţe care nu ştiu ce înseamnă feedback chiar nu starneşte haha-ul. Chiar nu.

În plus nu prea înţeleg "morala". Că Money Channel nu e pentru dame de companie (de! ele cred ca feedback-ul e vers pornografic de manea) asta mă chinui să înţeleg, dar ce nu pricep nici biciuită cu toate argumentele sexiste din lume este de ce doar acei doi domni cu englezisme pe limbă ar fi ăia deştepţi care ar savura emisiunile cu teme economice. Eu mă gândesc în capu' meu (cu sarcasmul de rigoare) că acele "fetiţe" ştiu ceva mai multe despre piaţă, economie, cerere şi ofertă decât le-ar plăcea haioşilor de la Money Channel să creadă. Apoi, ca o observaţie de final: cam cât de redus ar trebui să îţi fie spiritul creator pentru a face o reclamă în care să îţi pui personajele să aibă o meserie care nu este legală şi să încerci să faci din ea un subiect şi funny şi (cică) “smart”?       

Andreea M.

PS: Apropo, dragilor care v-aţi stors creierele pentru a ne uimi cu această reclamă, pentru noi "misogineza" chiar nu e o limbă straină.