"Femeile îndeplinesc o mulţime de roluri: mamă, soţie, soră, prietenă, colegă… Sunt atâtea, iar ele trebuie să le facă faţă tuturor. Femeile au grijă de casă şi tot femeile au grijă de cei dragi. O zi obisnuită din viaţa unei femei înseamnă momente nenumărate în care ea se dedică în întregime celorlalti. Acesta este insight-ul pe care l-am descoperit în urma studiilor efectuate în rândul publicului nostru ţintă. Asa am ajuns la concluzia că femeile au nevoie de un moment numai al lor. Momentul oferit de o ceaşcă de Doncafé.”, au precizat reprezentanţii Strauss România.
Numele meu fie Maria. La sfârşitul dimineţii, în unicul moment care a rămas numai al meu, simt nevoia să rememorez clipele de neuitat din copilărie și adolescentă: primul contact cu el, băieţelul din cartier căruia i-am lipit peste rană întâiul din mulţii plasturi colorati, primul secret din multele şoptite la urechea lui, prima atingere de mână, fiorul dragostei cu miile de stoluri de fluturi în stomac...Am îndrăznit şi am dat naștere unei povești de dragoste foarte frumoase. Știu că aceasta nu ar fi fost posibilă fără el, doar împreună am construit-o.
A trecut ceva vreme de atunci şi a început o nouă poveste. Dragostea noastră s-a materializat şi astăzi avem mulţi copii cărora le închei șireturile cu aceeaşi dragoste cu care îi lipeam lui plasturii haioși. Acum, în fiecare dimineată, o parte din copiii noștri pleacă la şcoală sau poate cu una din cele şase biciclete parcate lângă garaj, iar eu rămân o clipă așezată pe treptele casei, trăgându-mi sufletul fericită, înainte de a pregăti masa pentru prânz. Reveria instalată după "momentele dăruite altora", momentul pe care mi-l dăruiesc numai mie, are loc sub învăluirea cafelei Doncafé de la Strauss.
Aş mai putea avea totuşi alte o mie de gânduri. Unde eşti tu? mă pot întreba. De unde erai prezent în toate momentele vieţii noastre de dinainte, acum nu mai eşti nicăieri. Nici când închei miile de şireturi cu dragoste, nici când aşez cu atenţie milioanele de tacâmuri pentru masa de prânz sau cină, nici când se instalează unicul și scurtul meu moment de visare în care mă gândesc la fluturii noştri fugiţi în lume. Mă pot gândi că ceea ce era la început îndrăgostirea noastră s-a transformat dintr-odată în preocupările şi grijile mele. Nu o fac totuşi. Nu mă întreb nicio clipă nici de ce nu sunt eu acolo unde eşti tu plecat, iar tu aici unde se învârte universul meu casnic. Nici măcar când fac cafeaua nu am micile mele momente de introspecţie. Sunt doar mulţumită că găsesc acest scurt moment numai pentru mine. Se pare că şturlubaticul nostru cel mic vrea să ne jucăm cu maşinuţa, iar eu nu am astfel de cugetări triste. Îmi reiau atribuţiile de mamă zâmbitoare la datorie. Până mâine, când voi avea iar câteva minute pentru mine, şi cine ştie care o să-mi mai fie povestea...
Numele meu fie Adela. Sunt o femeie de afaceri fericită. Eu şi soţul meu avem o grădiniţă și un restaurant. Sunt foarte ocupată, dar nu atât cât să nu găsesc un moment de respiro pentru a savura o ceaşcă de cafea. În acest moment, după multe momente dăruite altora, mă opresc şi îmi aduc aminte cu drag de clipele frumoase trăite în copilărie și adolescenţă alături de cel care mi-a devenit soţ. Oare unde este el acum? aş putea să mă întreb. De ce nu este aici să mă ajute? Eu muncesc din greu şi el nu este prezent. Nu mă întreb asta pentru că ştiu că el rezolvă acum probleme administrative legate de afacerile noastre. Ne simţim împliniţi. Suntem mult mai ocupaţi decât înainte, dar avem şi momente de calm în care ne putem gândi la noi înşine, la pasiunile şi la proiecte noastre de viitor. Ca şi momentul acesta în care, după ce dedic atâtea momente clienţilor noştri, pot să-mi permit micul meu capriciu de moment şi să savurez o cafea Doncafé. Acum mă gândesc la îndrăgostirea noastră. Mâine alta o sa îmi fie, poate, povestea şi o să mă gândesc la muzeele pe care vreau să le vizităm în vacanţă sau la cărţile pe care nu le-am terminat de citit şi abia aştept să le reiau. Cine ştie?
Vă rog, spuneţi-mi că povestea cea mai plauzibilă este cea de-a doua și că avem în reclama de la Strauss o femeie de afaceri care are/lucrează la o grădiniţă şi/sau la un restaurant și că, în ziua ei obişnuită de lucru, îşi ia o pauză pentru o ceaşcă de cafea. Vreau să mă bucur că greșesc când imaginez prima poveste şi că aceasta e una dintre reclamele de pus la rubrica "Bune practici".
Reprezentanţii Strauss ne spun ca s-au gândit bine când au făcut reclama, că au făcut chiar studii pentru a înţelege de ce anume au nevoie femeile. Că s-au gândit la femeia "mamă, sotie, soră, prietenă, colegă..." deşi eu nu o văd decât în ipostaza de mamă sau, cel mult, de femeie de afaceri. Ei mai spun că o zi obişnuită din viaţa femeilor înseamnă multe momente dedicate celorlalti şi că au ajuns la concluzia că aceastea au nevoie "de un moment numai al lor. Momentul oferit de o ceaşcă de Doncafé". Într-adevăr, unele femei nu au timp să îşi savureze cafeaua, dar sunt convinsă, în acelaşi timp, că femeile interogate voiau mult mai mult decât momentul zilnic în care să îşi bea cafeaua, că ele au nevoie ca cel de lângă să fie mai prezent, să ajute la educarea copiilor, la întreţinerea ordinii în casă, să participe la momente importante din viaţa lor sau să ajute la realizarea proiectelor comune. Ar fi prea simplu să uşurăm ziua dublă de lucru a femeilor cu numai o ceașcă de Doncafé. Că reprezentanţii Strauss ar fi putut să transmită mai mult, dar s-au oprit la un mic moment al zilei, capriciul savurării unei cafele bune, pot să înţeleg. Ce nu pot să înteleg este de ce dau explicaţia atât de clară că ştiu nevoile femeilor și că acestea se opresc la "momentul oferit de o ceaşcă de Doncafé". Ei înşişi, prin declaraţia lor, mă împing spre prima poveste relatată. Era simplu să declare că femeile, pe lângă tot ce înfăptuiesc și visează, au nevoie şi de un moment unic oferit de Doncafé. Nu era greu.
Simona N
