sâmbătă, 28 aprilie 2012

Football your way

Văzînd această reclama am început să mă întreb care sunt limitele. Știu că la prima vedere pare o întrebare simplă și banală dar dacă analizăm mai în profunzime chiar și puținele recmale (puține față de numărul total existent) comentate pe acest blog, vom avea, cred eu, dificultăți în a găsi răspunsul. Asta pentru că publicitate ofensatoare există în toate domeniile și acoperă toate posibilele defecte umane, în special atunci când este vorba despre femei.

Vedem la tot pasul reclame cu femei care spală, calcă, gătesc pentru bărbați sau pentru familie, vedem extrem de des femei a căror greutate este considerată neadecvată față de standardele sociale și care ar trebui să se simtă extrem de prost din acest motiv, vedem femei în postura de obiecte sexuale folosite pentru a vinde diverse produse, vedem chiar și femei victime ale agresiunilor sexuale iar acum vedem și femei  cu ceea ce societatea consideră a fi “defecte” fizice,  care ar fi putut fi obiecte sexuale dar au ratat “oportunitatea”  datorită acestor defecte. 

Încă o reclamă care întrece orice limită, edivent – după propria-mi apreciere a acestui concept. O reclamă absolut odioasă în care ni se arată sâni, pulpe și fese menite să atragă atenția și să stârnească admirația. Însă tot acest paradis afrodisiac este distrus odată cu apariția în cadru a fețelor acelor femei purtătoare de fese și sâni perfecți. Încă un mod de a spune femeilor că singura valoare care contează este aspectul fizic și nici măcar acesta nu valorează nimic dacă nu se înscrie din toate punctele de vedere în tiparele perfecțiunii atent și sever construite de societate și propagate intens prin publicitate.

Așadar, care sunt limitele? Ce mai urmează? Ce ar mai putea să urmeze și cum definești limitele atunci când acestea sunt întinse cu mult peste ceea ce ai fi considerat ca fiind maximul? M-aș gândi să spun că asta-i tot, că mai mult decât asta nu se poate însă simt că e un risc cam ridicat. Necunoscute sunt căile publicitarilor...

Alice C.

miercuri, 25 aprilie 2012

Romtelecom-Super pachete

În cazul in care nu ştiam care sunt cele mai frumoase momente din viaţa mea, Romtelecom mi-a sărit repede în ajutor. 

Ele se concretizează în patru elemente cheie care rezuma practic “esenţa” existenţei feminine:

* pantofi
* coafor
* haine
* o şedinţă la solar

Romtelecom ţine să îmi sublinieze că mă înţelege, că îşi dă seama că nimic nu este mai important pentru mine decât cumpăratul de pantofi sau mersul la solar, preocupări pe care, de altfel, le şi ironizează cu replici piperate de tipul “vezi să nu te arzi”. Mă anunţă în acelaşi timp că dacă îmi fac loc printre momentele frumoase şi de un uitat la televizor (pe un post dedicat, bineînţeles, modei şi prezentărilor de modă), compania are o ofertă specială.

O ofertă specială de stereotipuri in care să ne îmbrace viaţa, poate? Parcă femeile au şi alte preocupări în afara celor “patru puncte cardinale” şi parcă nu ne entuziasmăm chiar atât de tare la un “roşu mat 130”.

Din păcate, însă, Romtelecom are cu totul altă părere şi atunci se naşte întrebarea: cum funcţionează atragerea clientelei, dacă o parte din grupul ţintă ajunge să fie ironizat şi şablonat?

Oana V.

 

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Din Aventurile Frăției Bergenbier. Episodul 3: Hotărâre O.B.R- Numele de alint


Spoturile misogine curg mai ceva ca berea în pahare, cei de la Bergenbier părând să desfăşoare o adevărată campanie în acest sens. Creativii se întrec pe ei înşişi de fiecare dată, spoturile lor trezindu-ne reacţii de dezgust şi revoltă. Continuăm aşadar seria Bergenbier de pe blog cu un nou episod (Episodul 1: aici, Episodul 2: aici). Genul programului: misogin. Interzis consumatorilor de publicitate care au bun-simţ .

Noul spot Bergenbier vrea să ne aducă în atenţie una dintre hotărârile organizaţiei bărbaţilor din România (OBR) şi anume: femeile să nu se mai adreseze bărbaţilor cu numele de alint în public, acest lucru fiind considerat ofensator şi având urmări grave pentru aceştia, de tipul sentimentelor de ruşine sau chiar al accidentelor. Femeile din reclamă îşi jignesc profund partenerii atunci când li se adresează cu apelative ca iepuraş, ursuleţ, ţonţonel, iar acest lucru nu va mai fi tolerat de către aceştia, luându-se chiar o hotărâre în acest sens.

Avem deci încă un spot în care bărbaţii se victimizează şi ne jignesc pe noi în calitate de femei. Efectul micilor alinturi este exagerat, în schimb umilinţa la care suntem supuse noi este evident pierdută din vedere, apelative lipsite de respect precum bucăţică, păpuşă, etc., ce reduc femeile la statutul de obiect, nu fac subiectul unei hotărâri OBR de tipul: bărbaţii să nu se mai adreseze femeilor cu “alinturi” obiectivizante. Mi-aş dori tare mult să văd o hotărâre de acest gen scrisă în cartea galbenă cu hotărâri OBR, dar probabil că acest lucru nu se va întâmpla. Nu-mi rămâne decât să aştept cu dezinteres noi hotărâri şi noi reclame misogine din seria Bergenbier.

Alexandra B.

marți, 17 aprilie 2012

Din aventurile frăției Bergenbier. Episodul 2: O.B.R


Cred că dacă ar fi să acord un premiu pentru perseverență misogină în publicitate acesta ar fi câștigat fără îndoială de Bergenbier. Cred sincer că misoginismul a devenit strategie de marketing a acestui brand. Cea mai recentă campanie Organizația Bărbaților din România ( a se citi: Organizația bărbaților care au ca unice pasiuni băutul de bere, fluierat după femei, făcut mișto de femei și uitat la meciuri din România. Știu, exclusivistă organizație)
Această organizație decide niște reguli foarte stricte pentru femei- pentru a mai ușura viața chinuită a bărbaților. Una dintre reguli: Femeile să ne vorbească scurt, clar și la obiect ( parcă aud comentariile misogine de pe margine: dacă ar putea să n-o mai facă deloc și doar să ne arate sânii și să ne spele șosetele).
Și pentru că e clar că cei de la Bergenbier au o problemă în a urmări frazele lungi, o să mă supun (că deh sunt femeie) voinței dumnealor. O să le transmit mesajul în propoziții scurte, clare și la obiect.
Sunteți misogini. Nu sunteți amuzanți. Stereotipurile nu implică deloc creativitate.
Mă opresc aici- mă tem să nu fie prea mult. Reflectați.

Miruna M.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Orange

Dublul standard. În ultimul timp am folosit atât de des expresia aceasta încercând să atrag atenția asupra folosirii sale în diferite situații încât a început să mi se pară că nu mai are sens. Știți, asta se întâmplă cu absolut orice cuvânt pe care îl rostești extrem de des. Orice cuvânt, de la ”frustrant” până la ”banal”, repetat de 20 de ori la rând devine amuzant și absurd, începe să pară total lipsit de sens. Ei, pierzând sensul expresiei ”dublu standard” mi-am zis să o caut pe Google, să văd unde mai găsesc alții dublul standard înafara genului. Astfel am descoperit că Dublul Standard are pagină de wikipedia. Hilar. Însă mai amuzant decât asta mi se pare ultima definiție găsită pe această pagină : ”Proverbul românesc „Pentru unii mumă și pentru alții ciumă”, "Ce e gunoi pentru unul e comoară pentru altul" ilustrează expresiv ideea de baza a expresiei dublu standard.” 

 Putem concluziona, deci, fără să fie lipsit de sens, că atunci când o femeie este prezentată ca fiind total dizgrațioasă iar caracteristicile și acțiunile care o fac să pară astfel sunt caracteristici și acțiuni regăsite și acceptate, de obicei fără probleme, în rândul bărbaților obișnuiți, se folosește dublul standard. Chiar așa, chiar el –  micuțul meu prieten ce pare adesea lipsit de sens, fiind mult prea prezent în societatea în care trăim și folosit cu atâta dibăcie de ”creativii” din publicitate. 

 Exact asta ni se arată în reclama Orange –  o femeie care se trezește dimineața nepieptănată, iese din cameră în maiou și chiloți scărpinându-se în cap, rupe dintr-un colț de pâine și bea lapte direct din cutie după care își scarpină fesa, ca mai apoi să mănânce ciocolată din borcan cu degetul. Toate astea îl fac pe micuțul și firavul bărbat, care nu se trezește niciodată cu părul răvășit, nu iese din cameră în chiloți, nu rupe din pâine și nu se scarpină niciodată în fund, să se întrebe dacă a făcut alegerea corectă atunci când s-a căsătorit cu o femeie atât de… umană! O femeie ce nu se trezește dimineața direct coafată și cu rimel pe gene, așa cum ni se arată, în general, în filme și în publicitate ; o femeie care nu face nicio acțiune pe care să nu o facă fiecare femeie în viața reală. O femeie care își permite să se comporte pur și simplu uman, așa cum li se permite, în general, doar bărbaților.
 
Vă urez tuturor Paște Fericit iar fetelor – la cât mai multe dejte’n borcanu’ de Nutella !

Alice C.

vineri, 13 aprilie 2012

Click Net Romtelecom

Cred că aproape oricine beneficiază de ‘tasta cu butoane’, ‘maus în haus’ şi cablu de internet a intrat în contact cu această aşa-zisă ‘reclamă interzisă’ a celor de la Romtelecom.
Scenariul este simplu- multă lume care zumzăie încolo şi o ‘duduie’ care se distinge la un moment dat prin mersul ei hotărât. Nimic ofensator până aici. Insă apare un tînăr care din neatenţie se izbeşte de doamna în cauza şi foarte politicos, îşi vede mai departe de drum.
Punctul culminant îl reprezinta, însă, momentul când este înfăţişat ‘obiectul’ ce cade din geanta ‘duduii’ şi pe care bătranica naivă şi neştiutoare doreste să i-l restituie, zbierând din toate măruntaiele. Concluzia reclamei : dacă eşti femeie şi faci cumpărături ‘neortodoxe’, mai bine dă click şi achiziţionează-le de pe net, ca să eviti capcanele contingentului, materializate în bizonii care te calcăa în picioare pe străzi şi în cel mai ‘happy’ dintre ‘end-uri’ doar iţi imprastie ce ai geantă.
Concluzia mea : interzisă sau nu, reclama în cauză, chiar dacă deocamdată circulă doar la nivel de ‘Iutub’, frizează prost-gustul, prin tenta explicit-sexuală răsuflată pe care o afişeaza (care se vrea a fi hilară şi care ar dori să stârnească amuzamentul unora), printr-o evidentă şi rautacioasă aluzie la independenţa unor femei şi la ignoranţa altor femei.
Concluzia concluziilor : daca nu consideraţi că aţi văzut destul şi deja v-aţi hotărât să vă faceţi cumpărăturile online pentru tot restul vieţii dumneavoastră, derulati comentariile din link şi 100 de comentarii mai tarziu, după ce veţi fi băltit într-o mare de ‘ce tare, ce caterincă, ce mishteaux’, vi se vor contura înca o dată dimensiunile magnifice ale Grădinii Domnului.

Antonia N.



miercuri, 11 aprilie 2012

Vodafone-Bonele



“Viaţa cu ceva în plus” este ceea ce vrea să ne aducă Vodafone. Cum? Ne exemplifică faimosul CRBL, împreună cu soţia lui.

Ea calcă de zor multitudinea de haine adunate, doar intră “în fişa postului” ca soţia/mama să fie cea care se ocupă de astfel de treburi.

La un moment dat trebuie să lase fierul de călcat pentru a se duce la copil şi îşi roagă soţul să termine el ce a mai rămas.

Răspunsul este dat într-o notă filosifică, căci bărbatul casei nu alte treburi decât joaca şi lansările de replici aparent isteţe: “alege-ţi un plus pentru la anul, ori ne luam o bonă, ori ne luăm două bone.”

Ironic “ne luăm”.  Bona îi va veni în ajutor soţiei pentru a termina probabil liniştită hainele de călcat, pentru că în cazul Vodafone nu prea avem ocazia sa vedem promovat  parteneriatului dintre soţi. Vedem în schimb un “tablou” de familie aşa cum este el perceput în societatea românească, în care fiecare dintre personaje îşi joacă rolul stereotipic: ea, super-mama care calcă, are grijă de copil; el jucându-se cu o bilă şi dând sfaturi soţiei despre cum ar trebui să se împartă între toate sarcinile clasice.

Oare n-ar fi fost într-adevar o viaţă cu ceva în plus dacă imaginea ar fi fost alta, în care el ar fi lăsat bila pentru a-şi ajuta soţia la călcat?

Oana V.
Multumim Alina V. pentru sugestie!

luni, 9 aprilie 2012

Mercator. Actul II



Acum ceva vreme Alice C. scria despre reclama la Mercator. Reclama prezenta femeile ca niște adevărate pericole pentru bunurile de preț și recomanda bărbaților să-și facă neaparat asigurare (ciudat, instabilitatea si neîndemânarea femeilor nu par a fi obstacole în a le încredința aproape în totalitate treburile casnice)


De curând, am văzut o nouă reclamă la Mercator cu titlul Women. Primul meu gând a fost: „Si acum ce mai e? ”

Păi să vedem: o blondă îmbrăcată provocator succește capetele bărbaților. La propriu. Nu conteză că sunt cu partenera de mână, bărbații toți, fără excepție se uită după ea. De data asta, Mercator vine în sprijinul femeilor sfătuindu-le să se bazeze doar pe ele pentru viitor , căci în fața unei astfel de ispite nu prea au siguranță. Ahhh, și eu chiar speram să pot să depind mereu de pensia partenerului....

Vă propun să recapitulăm. Ce spune Mercator? Bărbați, asigurați-vă mașina căci sunt șanse mari ca femeile în neîndemânarea lor să o distrugă! Femei, asigurați-vă pensia căci sunt șanse mari ca bărbații în lipsa lor de control să vă părăsească pentru blonda de pe stradă. Recunosc, sunt uluită de respectul și apecierea pe care Mercator le are pentru clienții săi.

Miruna M.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Vodka Belvedere

Această reclamă, apărută de curând în Marea Britanie, ne-a fost semnalată de o cititoare. Deoarece m-a intrigat peste măsură, mi-am spus că trebuie să scriu despre ea. Să spun tuturor că „așa nu!” – așa NU se face pubicitate!

M-am gândit foarte mult cum s-ar putea traduce sloganul în limba romană pentru a iși păstra semnificația, însă nu am reușit încă să găsesc o traducere de care să fiu total mulțumită. Totuși, cea mai apropriată traducere cred că ar fi „ Spre deosebire de unele persoane, Belvedere te ia întotdeauna ușor”.

Vedem zi de zi reclame în care apar femei imbrăcate (mai mult sau mai puțin) sumar. Vedem chiar și femei semi-dezbrăcate, care fac tot felul de activități. Însă această reclamă ne arată mai mult de atât. Ne arată o femeie îngrozită, încercând să se retragă de langă un bărbat care o trage înapoi și ne este sugerată (deloc subtil) ideea violului. Publicitarii s-au întrecut pe ei înșisi la capitolele sexism și obiectificare. Pe lângă faptul că această reclamă este ofensatoare pentru femei, arătându-le în postura de victime și promovând cultura violului, aceasta este ofensatoare și la adresa bărbaților, arătându-i în postura de agresori.

Statisticile legate de violuri și agresiuni sexuale arată o reală problema a femeilor din întreaga lume: se estimează că în Africa de Sud sunt șanse mai mari ca o femeie să fie violată decât să învețe să citească. Totodată, în Statele Unite ale Americii, este violată o femeie la fiecare două minute (http://www.rape.co.za/index2.php?do_pdf=1&id=875&option=com_content) iar în România la fiecare patru ore. Cel mai interesant este că, de multe ori, agresiunile sexuale se petrec ca urmare a consumului de băuturi alcoolice (!!!), statisticile din SUA arătând că doar în 29% dintre cazurile de viol, nici victima și nici agresorul nu consumaseră băuturi alcoolice.

Totuși, compania Belvedere a găsit de cuviință să își promoveze produsul folosindu-se exact de aceste experiențe îngrozitoare prin care trec atât de multe femei. Înțelesesem demult că de etica și deontologie nu poate fi vorba în publicitate însă cinismul acestei reclame mă face să realizez că problema este mult mai acută, în acest caz fiind vorba de o lipsă totală de umanitate. 

Alice C.

miercuri, 4 aprilie 2012

Bonux -Tricoul

Continuam seria de reclame Bonux cu “Tricoul”. “Tricoul” este foarte clar atunci când vine vorba de a ne împărţi în două mari categorii: bărbaţii cu meciul, femeile cu spălatul. Dacă ne uităm la tradiţia brand-ului, e, până la urmă, de înţeles.

În urmă cu câţiva ani Bonux spunea povestea unei nepoate care nu primea decât jumătate din moştenirea unchiului Tache pentru că nu a ştiut cum să îi spele aşa cum trebuie hainele.

Acum povestea nu mai este atât de complicată, dar rămâne la fel de încleştată în stereotipuri. El se uită la meci cu prietenii şi se răsfaţă cu nişte copănele de pui care îi lasă urme pe tricou. În grabă se duce spre bucătărie, la soţie care are deja pe masă postat produsul miraculos cu ajutorul căruia va reuşi să scoată petele.

Ce am putea înţelege, simplist, din reclamă? Dacă ar fi să trasăm o linie de mijloc şi să prezentăm cele două personaje ale reclamei comparativ am vedea cumpărăturile, bucătăria, detergentul, trebăluirea în tabăra “feminină”, relaxarea şi meciul în tabăra “masculină”. Imaginea nu pare să fie tocmai corectă, nu?

Înţelegem că Bonux îşi doreşte să ne arate cum personajul feminin al reclamei se dovedeşte a fi un fel de “guru” al spălatului, dar parcă nicio altfel de titlulatură nu ne face să ne simţim mai bine. Noi am vrea să depăşim stadiul în care o reclamă promovează tipologiile de gospodine împărţind între gătit şi spălat pe de o parte şi relaxarea microbistă pe de altă parte.

Aşa cum am mai scris despre reclamele analizate, orice detaliu contează, pentru că ele ajung să ne atribuie rolurile stereotipice de care am vrea tare mult să începem să ne îndepărtăm şi în mediul publicitar.

Oana V.