miercuri, 29 februarie 2012

Bosch-8 Martie


Bosch se pregăteşte să lanseze o nouă campanie care ne-a cam pus un semn de întrebare. “De 8 Martie, uită de spălatul vaselor şi petrece mai mult timp cu cei dragi”.

Cam aşa sună propunerea pe care Bosch ne-o face în această perioada. Indemnul vine şi cu o serie de explicaţii, “maşina de spălat vase Bosch oferă unei familii de 4 persoane cu până la 45 de minute mai mult timp liber într-o zi. Asta înseamnă 23 de zile libere într-un an.”


Şi aici apare semnul de întrebare. Cui i se adresează de fapt campania? Familiei? Asocierea zilei de 8 martie cu o campanie pentru maşinile de spălat vasele nu face altceva decât să întărească subtil un stereotip. Cele care de 8 martie sunt invitate să uite de spălatul vaselor sunt în mare parte femeile pentru că lor le revine în cele mai multe cazuri sarcina de a se ocupa de spălatul vaselor sau de spălatul hainelor. Poate că în sine Bosch încearcă să confere sub formula “familia” o doză de neutralitate de gen campaniei, însă am vrut să evidenţiem că în spatele unui mesaj la prima vedere simplu se pot ascunde semnificaţii şi legături ceva mai profunde.

Femeile sunt de fapt cele care câştigă cele 45 de minute de timp liber, ele sunt cele care în teorie vor avea 23 de zile libere pe an şi poate că acest aspect ar trebui să fie luat în considerare nu doar atunci când există o ocazie specială, o Zi a Femeii sau o Zi a Mamei pentru că dubla zi de muncă este una continuă, repetitivă pentru majoritatea femeilor, 365/366 de zile pe an.

Oana V.

luni, 27 februarie 2012

Fuchs


Deși poate cele mai bune prăjituri vor fi mereu cele ale bunicii, deși „furnizorii” mesei calde zilnice sunt în majoritate femei, când vine vorba de arta gătitului bărbații au ultimul cuvânt. Ei evaluează, ei apreciază, ei dau note și indicații.

În reclama la mirodenii Fuchs, vedem cum trei femei timorate așteaptă pline de emoții și teamă verdictul maestrului bucătar (a se observa cum gătitul atunci când este făcut de bărbați trece la rang de măiestrie). Cel mai tare m-a surprins privirea temătoare ațintită spre podea a primei femei. Aștepta verdictul

După atâta tensiune, maestrul decide- Bravo fetelor!- huh, au scăpat. Sau nu. Aș fi crezut că emoțiile s-au terminat, dar se pare că nu. Pentru a trece testul final, cel din propria gospodărie și a lua mult doritul 10 la gătit, femeile trebuie să mai folosească mirodeniile minune de la Fuchs.

Tocmai m-am gândit la un nou slogan pentru Fuchs- Gândit și recomandat de către bărbați, pentru a fi folosit de către femei! ( sună tentant, nu?)


Miruna M.


sâmbătă, 25 februarie 2012

11 Football club

Cu ocazia deschiderii,acum câteva zile, a unui magazin de echipamente de fotbal în Nantes, 11 Football club lansează pe internet și o reclamă sexistă. 

Este vorba despre o scenă în care, o femeie pe care o ghicim dezbrăcată, cu buzele cărnoase abundant rujate, cu părul vopsit roș, cu privire provocatoare, îngenunchind în fața unui bărbat, pare că face o felație. După o primă etapă, așteaptă curioasă evaluarea: “Deci?”. Bărbatul, emoționat, răspunde vrăjit: “Genial!“ și, uitându-se în jos,dar nu totalmente satisfăcut:“Îmi place! Dar…”. “Chipeșul domn” nu apucă să aducă nicio obiecție căci experta noastră știe deja ce îi lipseșteși îl asigură miorlăind, jucându-se îndrăzneț cu o suviță de păr, că înțelege și se apucă numaidecât să îndrepte nemulțimirea. 

A doua felație este pe cale de a se produce când realizatorii reclamei ne lămuresc cum că firmei 11 Football club îi place să aibă grijă de clienții săi. Și o face în continuare... Melodia de fundal continuă să ne întrețină imaginația deja bogată.

Abia după ce auzim freamătul de plăcere al bărbatului aflat în pragul orgasmului (bănuim), după ce cadrul se mărește, ne lămurim că suntem de fapt niște minți perverse care și-au imaginat două felații acolo unde nu era vorba decât de o vânzătare care iși ajuta clientul să probeze o pereche de pantofi sport. Da, nu este vorba decât despre o vânzătoare sexy, îmbrăcată cu bustieră, pantaloni și pantofi sport negri, care ajută un domn interesat de fotbal (nu i-aș spune totuși fotbalist), să cumpere o pereche de pantofi sport. Bizar, nici după clarificarea situației, femeia nu pare a se transforma în vânzătoarea din magazine pe care o cunoaștem cu toții. De ce oare? Pentru că încearcă să îl mulțumească propunându-i o altă pereche de pantofi (era să zic felație) cu gesturile unei femei ușoare și pentru că el pare că nu simte clar de unde îi provine durerea din cauza căreia gemuse. “Ce ciudat! ce bizar! şi ce coincidenţă!”, amândoi par că doresc cu totul altceva decât cumpărarea sau vânzarea unui articol sportiv.

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Le Crash, Collectif Radical Anti-Sexisme et Homophobie (Colectivul Radical împotriva Sexismului și Homofobiei), creat în noiembrie 2012, face o plângere împotriva magazinului obiectând faptul că femeia este asociată din nou cu sexul pentru vinderea unui produs. Asociația feministă Osez le féminisme! (Îndrăzniți feminismul!) nu este mai prejos. Ca răspuns, unul dintre reprezentanții societății declară că prin reclamă nu se vrea denigrarea femeii, că aceasta se vrea pur și simplu amuzantă și că este deja prevăzută o nouă reclamă în care un bărbat stă în genunchi în fața unei femei cu picioarele desfăcute. Cu ce ar trebui să ne bucure mai mult o astfel de ipostază? Tot vânzare prin sex  se cheamă, nu?

Simona N.


vineri, 24 februarie 2012

Eugenia- reclama interzisă

Cum educi nişte copii? Păi, începi de la o vârstă fragedă dacă vrei să te asiguri că vor vedea realitatea aşa cum o percepi tu. 

Dacă ai o fetiţă şi vrei să ajungă o gospodină desăvârşită, îi iei de mică o bucătărie în miniatură. Speli tu vasele, spală şi ea nişte vase. Găteşti tu, găteşte şi ea. Şi pentru ea este şi mult mai distractiv, nu e o povară, este o joacă, nici măcar nu îşi dă seama ce abilităţi i se cultivă.
Dacă vrei, dimpotrivă, să fie femeia perfectă pentru un bărbat "cu resurse" şi să o scuteşti de “chinurile” prin care tu însăţi ai trecut (viaţa de menajeră), o educi altfel. Îi iei o păpuşă Barbie, o trusă de machiat şi instrumente pentru crearea unor vestimentaţii pentru cea care va deveni. Îi cultivi statul la televizor cu orele şi îi arăţi ce înseamnă să fie perfectă dându-i ca exemplu vedete impecabile pe sticlă sau în reviste, animatoarele angajate pe post de obiecte sexuale, de decor, de maşini zâmbitoare. Să nu care cumva să îi spui că există photoshop şi că e omenesc să nu fie perfectă. Să nu îi spui că trebuie să se desăvârşească spiritual, ci că trebuie să stea la sală cât mai multe ore pentru a-şi sculpta trupul. De, mintea mai poate aştepta. Trebuie să înveţe că femeile care au succes încep  să  se machieze de mici, să flirteze cu puştanii din şcoala lor, să poarte minijupă şi să îşi poarte cravata precum o dansatoare la bară, să îi cucerească muşcăndu-le sexos din eugenie. Căci niciun bărbat nu îşi doreşte altceva, nu ? Am spus bărbat ? Bărbat, băiat, se pare că e totuna.
Poţi să i le cultivi pe amândouă, şi gătitul şi cosmetizatul. Nu se ştie cînd e nevoie de ele. Acestea sunt alegerile patriarhale de educaţie a fetelor.

Ştiţi că şi băieţii ar trebui să înveţe de mici cum să cucerească. Dacă vreţi ca băiatul să devină un donjuan perfect, i-l daţi tatălui să îi explice tehnica cuceririi fetelor, femeilor : o eugenie, un parfum apoi... Este uşor cu femeile, ele nu vor altceva, reţeta este sigură. 

Este normal să circule această reclamă ? Care este diferenţa între aceasta şi una în care protagoniştii au peste 18 ani ? Niciuna. Acelaşi mers de felină ca în toate reclamele cu femei sexy, acelaşi machiaj impecabi şi îndrăzneţ, aceeaşi invidie din partea celorlalte femei, aceeaşi înfumurare din certitudinea propriei frumuşeţi, aceeaşi admiraţie din partea bărbaţilor mai puţin arătoşi decât alesul (grăsani sau ochelarişti), aceeaşi stupefacţie a acestuia în faţa păpuşii care îl lasă cu ochii holbaţi de mirare sau plăcere, acelaşi succes cu ajutorul unui simplu produs…
Ce încurajează şi ce descurajează această reclamă ? În primul rând, încurajează dezvoltarea tehnicilor de seducţie la copii şi nu orice fel de tehnici, ci unele superficiale şi patriarhale. Ce descurajează ? Descurajează naturaleţea şi inteligenţa. Descurajează poate nişte copii care nu sunt aidoma modelelor prezentate, nu sunt vedetele şcolii. Li se spune de mici cum trebuie să arate ca să aibă şanse. Aşa devin mulţi dintre ei anorexici, aşa îşi pierd mulţi dintre ei încrederea în sine, încredere care nu trebuie să aibă legătură cu astfel de stereotipii.
Această reclamă a fost interzisă de CNA după multe reclamaţii făcute de părinţi care nu vor să îşi imagineze copiii imitând cei doi protagonişti pe coridoarele şcolilor de la vârsta de 10 ani.

“Originală, pentru emoţii originale.” Oare ce vrea să însemne asta ? Să nu îţi vină să zici că domnii producători copiază ideea centrală a reclamei la un alt produs românesc reabilitat ? Senzaţii tari”, “emoţii originale”, “autentic”, “originală”, mi-e cam totuna. Ce e original în toată această afacere ? Nimic.

Simona N.


miercuri, 22 februarie 2012

AXE Excite-Şi îngerii vor cădea în ispită

Este nevoie doar de un “fâs” şi toate femeile vor cădea la picioarele bărbaţilor. Aceasta este ideea pe care reclama pentru AXE Excite ne-o sugereaza. El, pământeanul, nu face altceva decât să folosească produsul, doar că acţiunea lui are o consecinţă divină: îngerii încep să cadă. Bineînţeles, nu orice fel de îngeri, ci personaje perfecte, de tipul  90-60-90, pentru că AXE nu o să atragă decât astfel de modele.

Gestul îngerilor este unul stereotipic pentru imaginea femeilor: totala supunere în faţa bărbatului. Fără cuvinte, modelele îşi aruncă aura cu ochii aţintiţi pe noul lor zeu: el, utilizatorul de AXE.  Totul se explică în sloganul reclamei “Şi îngerii vor cădea în ispită.”  Nu-i aşa, tot femeile  sunt păcătoase, tot  ele sunt fiinţele slabe.

Admitem că această reclama este una, să o numim soft, în care femeile nu ajung pe punctul de a-şi scoate sutienul, aşa cum se întâmplă în varianta internaţională AXE Shower Gel (pe care o puteţi vedea mai jos). Totuşi, imaginea de ansamblu, deloc flatantă, este aceeaşi: femeile sunt un fel de marionete pregătite mereu să facă gesturi de renunţare doar pentru că simt mirosul AXE.  Ştim că AXE  este dedicat în mod special bărbaţilor, însă am vrea să credem că reclamele pentru produsele dedicate lor nu trebuie să aibă adiacent şi tente misogine.

Oana V.


luni, 20 februarie 2012

Delaco Revine!



Doamnelor și domnilor, am neplăcerea de a vă prezenta Delaco- partea a doua (vezi partea întâi aici). Ați ghicit, domn doctor Andrei revine în forță. De astă dată are grijă de un suflet amărât de bărbat terorizat de a sa nevastă. Fiara cuprinsă de gelozie nebună îi umblă săracului om prin telefon. Situația ar fi dramtică dacă nu ar fi bunul doctor Andrei (susținut de pe margine bineînteles de domnișoara care face sandvișuri de zor cu zâmbetul pe buze si părul perfect coafat).

Soluția pentru gelozia nevestii este simplă: cremă de brânză Delaco. Să nu-mi spuneți ca nu înțelegeți legătura. Păi, dacă femeile se ocupă doar cu nimicuri, de ce vi se pare ciudat in viziunea Delaco femeile au nevoie doar de crema de branză pentru a fi fericite. Tz, tz, tz...domn doctor ar fi dezamăgit de voi...

Ce mai conteaza fidelitatea, loialitatea si alte prostioare? Toate pălesc in fața cremei de brânză. Așadar domnilor dacă nevasta proaspăt coafată care v-a făcut sandwichuri cu cașcaval are tupeul să comenteze că veniți târziu acasă, vârâți-i pe gât niște cremă fină de brânză. Rețetă misogină garantată Delaco.

Miruna M.


sâmbătă, 18 februarie 2012

Carmol

Această reclamă jigneşte...cam pe toată lumea.
Când văd astfel de reclame mi se aminteşte din nou că bărbaţii sunt fiinţe delicate care se alintă în faţa soţiilor ca nişte copii mici în faţa mamelor şi sunt categoric înspăimântaţi de soacre.
Când văd astfel de reclame îmi aduc aminte că soţiile sunt mereu dispuse să alinte şi dezmierde bărbaţii ca pe un bebeluş în scutece. Pentru a-i consola când ceva îi doare şi/sau sperie, femeile trebuie să folosească diminutive, un ton rezervat de obicei pisoilor găsiţi în ploaie, să ii ţină de mânuţă şi să le pună baveţica „ Mami tocmai a venit de la servici. Să îţi facă ceva de mâncărică? Să îţi spele şosetuţele? Ştiu, e greu cu mama mea în casă, mama mea care şi ea calca, spala si iti face masaj dacă te doare spatele. Of, oare cum rezişti tu, iubiţel, cu toate astea”
Dar mai ales, astfel de reclame îmi reamintesc de faptul că soacrele sunt înfiorătoare şi mereu merită caricaturizate. Nu stiu exact de ce, din moment ce soacrele acestei ţări deseori muncesc şi îngrijesc nepoţi, nepoate şi familie, neplătite şi nevăzute. Dacă au ajuns la vârsta pensiei, soacrele sunt probabil sunt sărace şi bolnave. Nimic mai înspăimântător, nimic mai demn de ridicol pentru Carmol.

Alice I.


miercuri, 15 februarie 2012

Maggi Secretul Gustului si Maggi Borş

Care este rolul principal al unei femei in familie? Conform brandului Maggi ar fi cel de gospodină, care uită de ea, fiind în majoritatea timpului preocupată să gătească ceva bun pentru cei dragi. Să exemplificăm:

Varianta 1: Tatăl se joacă împreună cu fiica lui (a se observa jocul-micuţa care îşi hrăneşte tatăl ca
într-o pregătire pentru rolul ce îi va reveni mai târziu de gospodină şi îngrijitoare a membrilor familiei) în timp ce fiul se uită supărat pe geam pentru că plouă şi nu poate sa iasă afară să se joace fotbal.

Mama găseşte rapid soluţia pentru a-şi înveseli băiatul, aşa cum face orice mamă bună, gătind ceva bun cu Maggi Secretul Gustului. „Mâncărurile mele sunt mai aromate şi mai gustoase ca oricând,” spune mama fericită.

Varianta 2: Trei amici îşi aduc aminte de copilărie, după 25 de ani de prietenie. În toţi aceşti ani vieţile lor s-au schimbat, s-au căsătorit, au făcut copii, însă două lucruri par să fi rămas la fel, mâncarea şi rolul femeilor din viaţa lor. Ciorba este la fel de bună precum în copilărie, are acelaşi gust ca atunci când era gătită de mama, doar că acum ea este gătită de una dintre neveste, cu puţin ajutor de la Maggi.

În ambele reclame nu putem să nu sesizăm aceeaşi imagine: ea lângă o oală, el/ei relaxându-se în timp ce aşteaptă să le fie servite mâncărurile de către soţii. Ce s-ar întâmpla dacă am inversa puţin rolurile?
Credem ca Maggi are o nevoie de o schimbare, de o modificare a asocierilor femei-oale-polonice, dar mai ales de o stopare a promovării stereotipului conform căruia locui femeilor este la cratiţă.

Puteţi urmări prima variantă a reclamei Maggi Savoarea Gustului mai jos, iar a doua variantă poate fi vizionata aici.

luni, 13 februarie 2012

Pentru liniște în casă, fiecare cu aparatul lui!



Link Reclamă: AICI

Muzică clasică într-un salon burghez. Soțul și soția, elegant îmbrăcați, ascultă concertul. Soțul, pentru că știe să citească și pesemne e cel mai cultivat membru al familiei, citește absorbit ziarul. Se uită faptul că în anii ’40 deja, o treime din femei aveau studii superioare în Franța.
Fiul intră valvârtej în cameră pentru a asculta un meci. Mama îi face semn să tacă, dar nu are curajul de a interveni înaintea soțului și îl privește pe acesta deznădăjduită. De fapt ea nu poate zice nimic, e mută în fața speciei masculine. Tatăl este radical ca orice șef care se respectă: “Te rog frumos să fii politicos, eu și mama ta tocmai ascultam un concert […] Nu, nu și iar nu!”. Fiul nu are sorți de izbandă. În acest moment al disputei, fiica, puțin mai vexată (ca toate femeile de altfel, nu?), intră cu gasca după ea să asculte un post de dans. În acest moment situația devine insuportabilă și șeful familiei îi pune capăt revendicându-și drepturile de altfel legale: “E inimaginabil! Nu mai pot asculta ce vreau in casa mea!?!”. Să mai amintesc ca in 1950 tatăl era cel care deținea autoritatea parentală asupra copiilor și avea drept de gestiune asupra bunurilor sale și ale soției?
Mama, bineinteles, nu zice niciodată nimic, ea doar se sperie de ce poate să devină disputa dintre capul familiei si copiii lui obraznici. Totuși, din mimica ei întelegem sprijinul necondiționat pentru actiunile soțului. Acesta predică, ea îi mimează discursul: “Cum nu avem decât un aparat, nu există prea multe soluții! O să vă cumpăr un al doilea aparat Philips pentru voi!” A se traduce: eu un aparat si voi restul un al doilea, cu condiția să mă lăsați în pace in casa mea!
Idea reclamei: pentru a avea liniște în casă, îți trebuie cel puțin două aparate Philips! Sau mai bine zis: dacă nu vrei să intri în conflict cu marele bos, ai grijă să nu te atingi de lucrurile din patrimoniul lui!
Cam așa se întîmplă în unele case și astăzi și mare o să fie mirarea unora pentru faptul că eu consider această reclamă ofensatoare. Să fiu mulțumită că tatăl nu a trimis pe toată lumea la culcare ca să poată să fie el liniștit în casa lui! Să fiu și mai multumită că nu a aruncat jucăria vorbitoare pe geam! Să fiu fericită, oricum ar fi, că exist și sunt tolerată, așa, ca femeie!

Simona N.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Silicoanele Lays cu 70% grăsimi

Dacă vreți să aflați cheia succesului relației de cuplu, urmăriți reclama la chipsurile Lays. Ce vor bărbații și ce oferă femeile? În ambele cazuri, același răspuns : silicoane. Ce face Lays? Îi ajută să își îndeplinească visurile.
Reclama la chipsurile Lays este una simplă și deloc jignitoare în aparență căci este destinată unor oameni care se opresc la a vedea relațiile interumane la nivel primar, oameni care nu sunt deranjați de stereotipii și și le însușesc: femeia est o jucărie sexuală manipulatoare, iar bărbatul un obsedat sexual mândru de statutul său.
Dacă o privim și gândim în profunzime însă, atunci ea devine foarte jignitoare, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Cum dozează Lays aceste ofense? Să privim mai îndeaproape.

O femeie cuminte, în timp ce este mângâiată afectuos de prietenul ei, se panichează la gândul că îl va pierde, că o alta femeie, mai bine dotată fizic, i-l va smulge din brațe fără ca ea sau el să mai poată face ceva. Cum ar face femeia sexy acest lucru? Iată scenariul și atmosfera:
Femeia sexy : machiaj impecabil, minijupă, unduire de felină...Ea este femeia după care toți bărbații întorc privirea (îi vedem în producția publicitară). Ea este pericolul care se apropie cu pași repezi de prietenul femeii cuminți și, pentru că îl place, va ajunge să îl cucerească. Pentru moment nu o va face căci îî lipsește ceva din dotare. Abia savurând chipsurile Lays, “pentru că îi era poftă”, va deveni perfectă. Ciudat, cu 70% grăsimi, ai toate șansele să pui kilograme bune pe tine încercând să câștigi un premiu pentru a cumpăra elementele lipsă, mult râvnitele silicoane. Ciudat și că domnișoara vrea silicoane, căci are sânii destul de mari. Cu perechea de silicoane la purtător, se va întâlni “întâmplător” cu victima sa și o va cuceri plimbându-i achizițiile prin fața ochilor. Aici este o contradicție. Deși nu are silicoane la început, toți bărbații o doresc. De ce ar avea nevoie de silicoane pentru prietenul femeii cuminți? Nu este un nonsens, vom înțelege mai târziu.
Bărbatul naiv : pieptănătură îngrijită, vestimentație conservatoare, părând, după zâmbetul cuminte, timid și iubăreț. Deși cuminte, el nu va rezista tentației : o pereche de silicoane. Mintea i se întunecă, creierul se blochează, hormonii urlă. O altă contradicție : interesul femeii sexy pentru un astfel de om. De ce ar vrea o femeie ca ea să îl cucerească? Vom afla.

Femeia ușor nevrotică, îndrăgostită : timidă, machiată discret, îmbrăcată mai degrabă sport. Ea este cea care are ca scop unic în viață păstrarea iubitului ei. O voce masculină (imaginația, frica ei) o macină cu întrebări și idei care mai de care mai profunde și inteligent formulate, cu sfaturi esențiale : “Îți cam place prietenul tău, nu ? O vezi pe fata aia ? Și ea îl place. […] probabil o să câștige 2000 de euro […] o să-și pună silicoane și […] tu vei rămâne singură. Fii pe fază! Câștigă tu 2000 de euro pe zi și nu-i lăsa să ajungă în buzunarul cui nu trebuie.”

Ce este în mintea acestei femei, ne întrebăm. Ghicim câteva răspunsuri din expresia ei speriată și hotărâtă: bărbații vor ca femeile să aibă silicoane, iar femeile trebuie să facă orice ca să și le procure. Nimic nu mai are importanță. Nici frumusețea interioară, nici inteligența, nici atitudinea, nici povestea de iubire. Totul ține de seducerea prin artificii bombastice. Înțelegem că totul nu este decât în mintea femeii cuminți, de aceea femeia fatală vrea să îl cucerească pe fraierul cumințel, de aceea el ar putea fi interesat de așa o femeie. Paranoia ei îi spune că trebuie să cîștige bani pentru a se face frumoasă, nu muncind, ci mâncând, nu gândind, creând, ci așteptând să cadă norocul pe ea și nu pe potențiale adversare mai sexy și mai norocoase. Doar așa își poate păstra jucăria. Ceilalți devin (dar mai ales celelalte), printr-o expresie nefericită folosită de producători (“cui nu trebuie”), rivali absoluți care ar putea câștiga premiul și folosi banii mai puțin inspirat decât ea. Ea are ideea cea mare si salvatoare, ea trebuie sa castige, logica ei merita răsplătită, merită niște artificii pentru care să fie iubită.

Din păcate, multe dintre femei gândesc așa și mulți bărbați sunt atrași de artificii într-o societate pentru care aspectul exterior al femeilor este foarte important. Din păcate, auzim multe mame care își sfătuiesc fetele să își păzească bine iubiții împotriva femeilor ușoare căci nimic nu este mai rău decât a rămâne singură. Din păcate, unele femei care își pierd iubiții au impresia că o pereche de silicoane i-ar aduce înapoi. “Problema femeilor este propria lor percepţie asupra corpului şi a frumuseţii”, ne spune un chirurg plastic recunoscut.  Întîmplător, mass-media și oamenii care își însușesc învățămintele produse de acestea au o mare contribuție și nu putem reduce reprezentările femeii la o problemă personală a acesteia. Mass-media ne-a obișnuit cu niște clișee dezvăluite aici și de Lays: există femeia fatală care te poate deposeda imediat de iubit, există femeia disperată care ar apela la orice artificiu pentru a-și păstra iubitul și există fraierul obsedat al cărui creier este guvernat de sex. Aceasta este problema tuturor.

Lays îngrașă stereotipii printr-un discurs suburban și o filosofie de baltă. Domnilor producători, vă rugăm să vă readaptați discursul, să fiți mai creativi! Nu vi se pare că vindeți aceleași clișee ca mulți alți creatori de publicitate? De ce v-am cumpăra produsele îmbrăcate într-un asfel de discurs? Între ciocolata, sucurile vândute prin conotații sexuale de alți producători și chipsurile dumneavoastră nu este nicio diferență. “Alte măști, aceeași piesă / Alte guri, aceeași gamă” . Noi nu mai avem chef să cumpărăm clișee! Așa-i?

Simona N.



vineri, 10 februarie 2012

eMAG: Newsletter 10-12 februarie

Un prieten ne-a trimis newsletter-ul Emag, întru delectare şi observare a stereotipurilor de gen (Multumim: Cristian Vinatoru). Link-ul AICI


O scurtă trecere în revistă a imaginii (imaginilor, de fapt) va ajunge la următorul bilanţ: 
Storcătoare şi fierbătoare: „Mama şi copila”- mama fierbe si/sau stoarce fructe zâmbitoare. Copila se joacă.
Blendere şi roboţi de bucătărie: „El şi ea”- într-o incredibilă deraiere de la normă, el apare zâmbitor lângă ea, gătesc împreună. Să se consemneze pentru istorie.
Aspiratoare cu apă şi uscate: „Mama şi copila”- revenim la lucruri serioase. Copila nu se mai joacă. Pune şi ea mâna pe aspirator alături de mama. Amândouă zâmbesc larg, sunt cunoscute efectele binefăcătoare pe care le au aspiratoarele (cu apă şi uscate) asupra bunei dispoziţii.
Fiare de călcat: „Ea”- calcă. Zâmbitoare, cum altfel.

Cum văd eu aceste imagini? Atenţia mea a fost îndreptată spre copilele, fetele, din imagini.
În prima imagine, fata se joacă. Unde altundeva, decât în bucătărie? Se joacă cu două felii de portocale, portocale probabil destinate storcătoarelor folosite de mama. Cu ce altceva să se joace fetele, dacă nu cu mâncarea cu care urmează să lucreze toată viaţa? Pentru fete, totul este încă un joc. Deocamdată...
Scriu „deocamdată” pentru că imaginea a treia, cea cu aspiratorul, ne arată foarte clar unde duce toată joaca asta. Cu altă fată şi altă mamă. Bun, în a treia imagine fetele nu se mai joacă în bucătărie. Au făcut marele pas spre sufragerie. Pas care se plăteşte şi care aduce cu sine învăţatul muncilor casnice. Cu bucurie. Cu zâmbete largi. Pentru că toată lumea ştie, nu-i aşa, că nimic nu este mai interesant şi distractiv pentru o fată decât datul cu aspiratorul. Activitate desfăşurată alături de mama, moştenire pe linie maternă, deh. Mama e şi ea încântată: probabil copila şi-a asumat rolul fără contestări supărătoare. Sau în ciuda lor. Ce contează, fetiţa a pus mâna zâmbitoare pe aspirator până la urmă. La asta visează orice mamă.

Copila lipseşte din a treia imagine: acolo „el” şi „ea” folosesc robotul de bucătărie împreună. Aleluia, domnul nu pare supărat şi poate tăia legume şi apăsa pe buton alături de ea. Să fim recunoscătoare, adânc recunoscătoare, doamnelor! Eu zic să îl încurajăm. Poate data viitoare reuşeşte şi singur iar pe ea vom putea să o admirăm citind o carte pe o canapea. Măcar au lăsat fetiţa în pace. Oare? Eu sunt convinsă că fetiţa, ca orice fetiţă bună şi cuminte, exersează cu un set de jucărie complet (aragaz, farfurii, ceşti, roboţi de bucătărie) pregătirea meselor viitoare.
Copila lipseşte şi din ultima imagine, probabil pentru că fiarele de călcat nu sunt tocmai sigure pentru copii. Femeia din imagine este foarte fericită. De ce? Oare călcatul este o activitate mult visată de toate femeile? Eu cred altceva, din perspectiva acestei reclame. Cred că „Ea” este fericită pentru că are o fetiţă iar fetiţa va creşte şi va putea să îşi asume partea sa în călcatul rufelor. Pe el nu îl mai deranjăm. Deja munceşte şi el alături de ea când e vorba de blendere şi roboţi de bucătărie. De ce să forţăm nota?

Alice I.



miercuri, 8 februarie 2012

Cif Cream

Cif  Cream vine cu un mesaj pozitiv. Îşi doreşte să ne prezinte soluţia pentru un final frumos şi fericit intr-o reclamă cu un scenariu desprins parcă din cărţile de poveşti pentru copii .

Reclama  începe cu agitaţia din palat. Cei mai puternici bărbaţi din împărăţie se întrec pentru succesiunea la tron în curăţarea unui cazan extreme de murdar,  dar proba se dovedeşte a fi prea dificilă pentru ei.
Noroc că, din senin, apare un cavaler misterios înarmat cu Cif Cream gata să rezolve cu mult curaj cazul cazanului murdar.

Împărăţia este acum a lui…de fapt a ei. Cavalerul se dovedeşte a fi o Ea, desemnată Regină a Curăţeniei. Finalul reclamei este menit sa ne facă, probabil, să ne simţim speciale: “iată cum înţelepciunea femeii triumfă încă o dată.”

Nu am avea o problemă cu atmosfera de basm ingenios construita, doar că marele final fericit şi frumos pe care Cif il promite in reclama nu ascunde decât un mare stereotip:  spălatul, curăţatul sunt activităţi ce le revin doar femeilor.

Muţumim Cif Cream pentru că ne-ai facut stăpâne supreme ale curaţeniei. Cu sinceritate spunem, insa, ca nu ne-am supara daca din când în când am fi detronate din astfel de roluri. Avem toată  încrederea că şi bărbaţii se descurcă la fel de bine în lumea dereticării.

Multumim Corina pentru sugestie.

*Reclama este difuzată pe posturile noastre de televiziune, însă, online, momentan, poate fi găsită varianta internaţională (click aici pentru a o vedea)

Oana V.

luni, 6 februarie 2012

Margarina Unirea


Nu credeam că o reclamă mă poate duce la un process de introspectie asa de profund. La recomandarea unei cititoare a blogului am vizionat reclama la margarina Unirea. Privirea mustrătoare a copiilor mă bântuie și acum. Eu ca eu, că încă nu am copii, dar mă gândesc ce o fi fost în sufletul bietelor mame care crezând că trăiesc în sec XXI, după mișcări de emancipare, au îndrăznit să iasă din bucătarie, mai mult, chiar din casă, să aibă o slujbă, carieră și să nu mai facă în fiecare zi copiilor o prăjitura cu propria lor trudă. Parcă aud vocea Unirea: Rea Mamă! Rea!
După ce teama de privirea micuților a trecut, a începutul procesul de introspecție din perspectivă culinară și așa am început interogatoriul cu mine însămi. Prima întrebare: Când am făcut ultima oară o prăjitură? Răspuns: Tăcere A doua întrebare: Ai făcut vreodată vreo prăjitură? Răspuns: Tăcere. A treia întrebare: Și de ce contează? Întrebarea a fost retorică, nu am mai așteptat răspunsul. Așadar m-am trezit si fără mustrări de conștiință si fără prăjituri- comenta Alice I. aici pe blog „nu știu cum ne mai rabdă pământul”, ființe neproducătoare de prăjituri ce suntem.
Închei in stilul Unirea: Draga Unirea, ai făcut tu reclama asta pentru noi femeile? Ia zi, ai făcut? Fă-ți timp, cunoaște-ți și nu îți certa consumatoarele!

Miruna M.

P.S Mulțumim Femei din România pentru recomandare! Găsiți reclama comentată de Femei din România aici

duminică, 5 februarie 2012

Dedeman

El se uită la meci în timp ce tu dai cu aspiratorul și se plange că îl enervează zgomotul? Nicio problemă, te duci la Dedeman, vopsești pereții verzi și-ai rezolvat problema. Dacă pe el nu poți să-l schimbi, schimbă măcar culoarea! Cam aceasta ar fi ideea de bază a reclamei de față. Asta invață femeile de cand lumea – bărbatu-i bărbat și-i șefu’ casei și-al familiei. Femeia spală, gătește, sterge praful, aspiră covorul; bărbatul bea bere, se uită la meci și țipă că nu-i șters praful bine, că-i friptura prea-n sânge și că nu aude meciul de zgomotul aspiratorului. N-ai ce-i face, “bărbatu-i bărbat” și l-ai luat “pe viață”. Doar ai jurat că “la bine și la greu”. Ai jurat în fața părinților tăi care au facut la fel, în fața părinților lui care-au făcut la fel, în fața tuturor femeilor care în loc să schimbe ticălosul au schimbat culoarea pereților. Acum, cu ajutorul Dedeman, e mult mai ușor – nici nu mai e nevoie să zugrăvească el, culoarea pereților se schimbă singură.

Ne-am obișnuit deja, din păcate, ca publicitatea să vândă prin stereotipuri, accentuându-le și perpetuându-le. Probabil este cea mai simplă formă de publicitate posibilă, care necesită extrem de puțină imaginație, bazându-se pe faptul că amuză prin clișee. Altfel nu îmi dau seama de ce o companie precum Dedeman nu ar fi putut face reclamă calității serviciilor sau produselor oferite ci a trebuit să apeleze la stereotipuri pentru a da “strigarea” la “schimbare”. Nu imi dau seama nici de ce, desi apelează la stereotipuri, încearcă să inducă ideea că femeile trebuie să accepte toanele “bărbatului-porc” și să schimbe alte lucruri din jur, care pot fi schimbate, fiindcă pe el nu il pot schimba. De ce?


Alice C.

vineri, 3 februarie 2012

Click! Lupta





Recunosc, acest afiş m-a cam descumpănit...asta pentru că, din punctul meu de vedere, nimeni nu primeşte un compliment atunci când este arătat citind atât de atent şi concentrat Click!. Sunt elitistă şi sceptică, probabil. Bărbatul din reclamă mie mi se pare suspect: ori citeşte foarte greu şi de aceea silabiseşte absorbit textele de înaltă inspiraţie literară din Click!, ori nu are preocupări mai interesante decât „poveştile cu adevărat extraordinare” din  respectivul ziar, ori stă prost cu vederea şi este ocupat cu mijitul ochilor. Oricum ar fi, nu prea cred că personajul este flatat de ipostază. Dar asta e doar interpretarea mea.

Cred că mai aproape de intenţia artistică a minţilor creative care au gândit afişul este scenariul următor: el este un bărbat adevărat- pentru că se bat două femei, pentru el. Este un bărbat adevărat- pentru că femeile sunt frumoase şi semi-dezbrăcate. Este un bărbat adevărat- pentru că nu-i pasă de femeile atrăgătoare care şterg podeaua una cu cealaltă. E un bărbat adevărat-pentru că citeşte Click! (Hahahaha)
Afişul a fost creat probabil cu intenţia de a mângâia orgoliul bărbaţilor, cum altfel, prezentând femeile într-un mod cât se poate de umilitor. Femeile din reclamă nu numai că se bat pentru un bărbat- ştie toată lumea că bărbaţii sunt o mană cerească pentru care femeile se păruiesc între ele oricând şi oriunde. Dar femeile se bat prost şi caraghios- cu pantofi şi tras de păr...măcar un stereotip să fi fost spart .... (nu încurajez violenţa, dar dacă tot o arătăm, să nu o ridiculizăm, doar pentru că e...violenţă feminină). Cireaşa de pe tort, femeile se bat îmbrăcate (e un fel de a spune) în fustă scurtă şi sutien sau într-o rochie decoltată ca un costum de baie. Asta pentru că în publicitatea românească unei femei, orice rol ar avea ea într-o reclamă, trebuie să îi vedem cât mai des şi mai bine corpul.
Corpul lor, dorinţa agresivă de a avea un bărbat şi lupta cu celelalte femei: caracteristici ale femeilor, conform Click!

Nici de reclama "simetrica", pentru "ele", nu sunt mulţumită. Pentru noi, femeile, nu au dezbrăcat doi bărbaţi frumoşi pe care să îi ignorăm regeşte. În primul rând, în reclama pentru "noi" e un singur bărbat. Pe care îl ignoră femeia din reclamă...dar...bărbatul este acoperit de albine ....Femeia din reclama aceasta, pe lângă faptul că este cu totul absorbită de Click!, nu are nici instinct de conservare... Intreb şi eu, inocent desigur, unde este simetria? Nu e corect!

Alice I.

miercuri, 1 februarie 2012

Altex - Chibzuitu

“Pierzi cam mult timp la spălat”, ne spune personajul din reclama Altex, supranumit in mod sugestiv-Chibzuitu'.

Într-un cadru rural, Chibzuitu' îşi spune vorbele de duh, stând frumos la soare pe un şezlog, aşa cum îi stă bine oricărui cap de familie adevărat, în timp ce soţia lui freacă de zor la rufe. “Apa e dură, trebuie să insişti”, îşi învaţă înţeleptul personaj nevasta. Chibzuitu' continuă explicaţiile despre cum şi-ar fi dorit să fi putut trage apă în casă pentru a putea folosi o maşină de spălat, citând "să ne fie şi nouă mai uşor”, ca şi cum el ar depune vreun efort în ceea ce priveşte curăţarea hainelor şi simte nevoia să se elibereze de o astfel de sarcină.

Soţia nu are niciun cuvânt de spus, ea doar dă din cap aprobatoare şi urmează directivele date de Chibzuitu', acest ganditor de la Hamangia, despre cum se desfăşoară spălatul în mediul rural şi cât de greu este să aştepţi după nevasta să se facă hainele curate…deh, durează când ai doar două mâini.

Serios, Altex? Aşa încerci să ne convingi să cumpărăm o maşină de spălat? Cu imaginea femeii pe post de maşină de spălat care aşteaptă preţurile tale mici pentru a fi ”înlocuită” cu ceva mai rapid? Cu mesajul că maşina de spălat “ne-ar” uşura viaţa?

Este nevoie de o definire a acelui noi. Da, recunoaştem că o maşină de spălat ar uşura viaţa, dar cel mai mult femeilor, în marea lor majoritate responsabile pentru spălat şi împovărate de dubla zi de muncă.

Oana V.