miercuri, 28 decembrie 2011

Bebicina Ser Fiziologic

Link Reclama: AICI

Transcrierea reclamei de la radio: O voce de femeie ne povesteşte “Bună, hai să vă povestesc despre ultima noastră achiziţie: Domnul Ham-Ham, aşa cum l-a botezat băieţelul meu, Matei. Cred că aţi ghicit că este vorba de un căţeluş, dar adevărat, nu de jucărie. Soţul meu nu a fost de acord la început şi uite aşa ne-am tot contrazis.  El îmi spunea că o să fie numai păr prin casă, eu îi ziceam că o să am grijă să aspir cât mai des. Lui îi era teamă că o să-l muşte pe micuţul nostru, dar eu l-am convins că animăluţele se înţeleg foarte bine cu copiii şi chiar îi protejează. Soţul meu era stresat că o să fie numai mâncare şi mizerie în toată casa. Pentru că aşa sunt căţeii, dezordonaţi. Însă eu am avut grijă să îl învăţ pe animăluţ să mănânce într-un loc special amenajat pentru el, să doarmă pe podea sau în cutiuţa lui şi să ieşim destul de des afară pentru a rezolva şi problema nevoilor fizice. Încet-încet soţul meu a început să îl îndrăgească, ce să mai zic de Matei, ele este super- încântat de prietenul lui de joacă. Şi-a dezvoltat vocabularul vorbind într-una cu animăluţul lui, are grijă de el, îi dă să mănânce şi îl spălăm împreună. Eu mai am doar o responsabilitate: să-l spăl pe mânuţe pe cel mic după ce se joacă cu căţeluşul. Să vă mai spun că plănuim să-I luăm o surioară lui Ham Ham? Acum tati este cel care încearcă să mă convingă. Şi nu vă mai spun că știm cât de importantă este curăţenia trupului, mai ales când ai animale. De aceea folosim ser fiziologic pentru a asigura igiena oculară şi nazală a familiei.”

Propun ca reclama să sune astfel: Aşa suntem noi femeile, manipulatoare. Uite, soţul  nu dorea căţel, dar m-am oferit să am eu grijă de el, să îl hrănesc eu, să îl plimb eu, să îl spăl eu, iar domnul şi stăpânul meu a fost mărinimos şi într-un final a acceptat stresul la care îl supune Ham-ham. Știți cum este. Acum soțul meu chiar vrea o surioară pentru câine dar, nu ştiu de ce, eu mă simt cam obosită şi cred că e suficient. Şi de Matei, băieţelul nostru, eu am grijă, eu mă asigur că se spală pe mânuţe şi că îşi dezvoltă vocabularul şi de asemenea eu mă asigur că toată familia este bine dezinfectată. Este responsabilitatea tuturor mămicilor și numai a mămicilor să se asigure că soțul și copiii sunt dezinfectați, sănătoși și curați. Poate cine ştie, îi vom face o surioară şi lui Matei, dar asta numai după ce îi promit domnului meu că eu voi avea grijă de ea, eu o voi spăla, eu o voi hrăni, eu o voi scoate la plimbare. Soţul meu este, v-am mai spus, un om generos, cred ca va fi în cele din urmă de acord. Aşa e el, mă iubeşte şi face compromisuri.

Cumpărați Bebicina, în cinstea muncilor de îngrijire asumate unilateral și voios!

Alice I.

vineri, 23 decembrie 2011

Savana

Link Reclama: AICI

Se ia obiectul soacră, se întoarce pe toate părţile şi se descrie în vocabular autentic românesc. Ea este cea care te face să plăteşti pe viaţă că i-ai furat odorul. Ea decide ce să faci, când şi cum să faci. Poţi s-o dispreţuieşti fără să te jenezi. Oricum, toată lumea o cunoaşte. Stereotipul soacrei acre, pe care ţi-o imaginezi mai degrabă moartă, abundă în basmele, în bancurile româneşti (Întrebare: Când te uiţi cu un singur ochi la soacra ta? Răspuns: Când apeşi pe tragaci.), iar mai nou şi în publicitatea românească.
În lupta cu soacra maşteră avem nevoie de complici şi de un scenariu bine pus la punct. Cam care ar fi acest scenariu? Să vedem!

Soacra îşi anunţă vizita pentru inspectarea apartamentului proaspăt văruit al fiului ei şi pentru a da ok-ul meşterilor pentru folosirea culorilor. Nora îşi prezintă soacra ca şi cum ar fi uitat să o anunţe, simţim asta din tonul vocii ei: “Aaa, soacra mea!”. Soacra, elegantă, destul de sobră în vestimentaţie, manierată şi cu un limbaj care se vrea elegant, după ce inspectează culoarea evident aleasă de noră, indignată, cu un aer de superioritate, dar cu un ton destul de moderat, dă verdictul: “Domnilor, este deosebit de urât!”. Nici nu putea fi altfel căci gusturile nurorii sunt altele. Ne dăm seama din vestimentaţie că îi plac culorile mai vesele (a se vedea pantofii).
Aşteptare, nelinişte... Bănuim că soacra este cea care a finanţat renovarea odată ce se aşteaptă verdictul ei cu atâta înfrigurare. Acum intră în acţiune tânărul meşter care, ca şi cum nu ar înţelege spusele femeii, se arată uimit: “Este chiar aşa frumos?”. Nedumerire peste nedumerire,meşterul nostru reia ideea femeii şi o redefineşte, ne uimeşte astfel prin logica lui: “Dacă este deosebit de urât, e frumos, nu?” La ce să ne gîndim mai întâi? Că el este de fapt un expert în estetica urâtului sau în lingvistică deghizat în meşter (luând în calcul superlativul “deosebit” care ne face să ne aşteptăm la o continuare în acelaşi registru, pozitivă şi care ne loveşte cu una negativă, “urât”)? Nu, pentru că noi, consumatorii, suntem oameni simpli, meşteri, soacre sau nurori...
Mai bine căutăm o explicaţie mai simplă. Logica femeii este slabă şi o putem răsturna oricând. Femeia poate fi convinsă oricât de repede, dacă nu prin persuasiune şi acordul celorlalţi, atunci prin seducere. Meşterul nostru este un donjuan sigur pe el, deştept şi spiritual. Soacra încearcă să spună că verdele ales îi scoate ochii, adică este prea ţipător după gustul ei, iar el o întrerupe şi continuă cuceritor deturnând sensul expresiei: “în evidenţă doamnă...Vedeţi cum pică lumina aşa...pe ochişori?”. Diminutivul “ochişori” ne înmoaie sufletele nouă, doamnelor, noi ne pisicim şi ne alintăm şi iubim dulcegăriile (îmi pare rău că nu vă pot transmite tonul pe care o spun, sper că vi-l imaginaţi totuşi). Convinsă, mîndră, satisfăcută, dar puţin jenată de situaţie, soacra acceptă sugestiile bărbatului celui tînăr şi se evaporă. Nora fuge după ea, nu înainte de a-i face un semn de mulţumire acestuia. Aceasta este povestea care ne relevă lupta dintre noră şi soacră şi complotul împotriva celei din urmă. În plus,încearcă să ne convingă şi de nivelul intelectual al bărbatului în raport cu cel al femeii, clar inferior.

Dar mai există o mică poveste. Cum, nu aţi observat încă? În încăpere se află mai multe personaje. În afară de nora şi soacra naive, îl întrezărim şi pe Dorel (modelul Dorel, al muncitorului fraier) care este luat în băşcălie: “Ți-a rămas soacra pe retină, ăăă?”. Asta pesemne pentru a se crea un echilibru şi a ni se spune că totuşi există egalitate între sexe şi că aici nu trebuie să ne gândim decât la nevoia de superioritate a şmecherului zidar, la tânăra generaţie care, prin definiţie e mai îndrăzneaţă. Tânărul îşi permite să se tragă de şireturi cu muncitorul mai în vârstă şi să seducă soacra pe care tocmai o văzuse pentru prima dată în viaţă.
Voi ce credeţi?

Simona N.






miercuri, 21 decembrie 2011

Lemarco Alb

Avem această reclamă din 2008 care nu încetează să uimească prin tratamentul extrem de ofensator la adresa femeilor. În ea apar două personaje: un bărbat şi o femeie. Rolurile pe care ei le interpretează sunt stereotipizate la maxim.

Personajul masculin, interpretat de actorul Florin Piersic, este în centrul atenţiei. Spotul publicitar este gândit să pară înregistrarea video a unui amator care ne face o mărturisire. 
Personajul feminin este o tânără fată care rămâne mută pe tot parcursul reclamei. Este tânără,tăcută, aproape dezbrăcată, docilă şi…în loc de cap are o mare prăjitură!

Bărbatul ne face următoarea mărturisire: nimic nu i-au plăcut mai mult în viaţă decât femeile şi prăjiturile. Şi tocmai a cunoscut-o pe Veronica,
femeia – prăjitură. Creatorii reuşesc să îmbine în acest spot publicitar două ipostaze stereotipe ale femeilor din reclame: femeia ca obiect sexual şi femeia gospodină. La începutul reclamei tânăra se plimbă în bucătărie prin spatele lui Florin Piersic bătând de zor un aluat (probabil un aluat de prăjitură).


Când Florin Piersic o cheamă, ea vine şi se aşează alături de el pe canapea. În acel moment reclama ne provoacă dubla oroare: vedem că fata are un tort în loc de cap şi îl vedem pe Florin Piersic cum se năpusteşte asupra ei şi o strânge pofticios la pieptul lui. Fata nu se zbate, nu se apără, face doar un gest involuntar cu mâinile în semn de respingere şi repulsie. 

Stereotipurile de gen sunt duse la extrem în această reclamă. Bărbatul este matur, un om în toată firea şi mai ales foarte viril. Masculinitatea lui se manifestă printr-o hiper-activitate sexuală şi o impulsivitate care îl face să se năpustească asupra femeilor atractive. Bineînţeles, nu atacă orice femeie, ci pe cele tinere, slabe şi aproape dezbrăcate. Diferenţa de vârstă dintre el şi „prăzile” sale nu este decât dovada atractivităţii sale sexuale de invidiat. Apetitul său sexual se îmbină cu apetitul pentru dulciuri, raţiunea pentru care spectatorul se presupune că va cumpăra de la magazin zahărul Lemarco Alb, produsul pe care reclama încearcă să-l promoveze.

Dezumanizarea şi depersonalizarea femeii care apare în acest spot publicitar sunt evidente. Corpul şi capul femeii servesc satisfacerii celor două plăceri ale bărbatului: satisfacerea lui sexuală şi plăcerea lui de a consuma dulciuri. Femeia este un obiect, un instrument, un mijloc pentru ca bărbatul să-şi împlinească plăcerile cele mai elementare. Ea nu este cineva, o persoană, ea este ceva, un trup cu un mare tort pe umeri.

Reclama este grotescă. Paradoxal, ea se adresează publicului feminin de vârsta a doua şi a treia, cel care găteşte în mod obişnuit prăjituri în casă. Ar fi trebuit ca reclama să le provoace râsul consumatoarelor? Sau invidia că nu se află în locul fetei atacate de potentul Florin Piersic? Orice şi-ar fi propus, la o analiză mai atentă puteam vedea că reclama este profund jignitoare pentru femei.

Tudorina M.

luni, 19 decembrie 2011

iForex


De când mă știu am auzit ca sunt enigmatică, de neînțeles, de neghicit..ca deh sunt femeie şi noi femeile suntem “imposibil de înţeles”- de unde să știe ei, săracii bărbaţi, ce vrem când noi nu știm exact, spunem da când vrem sa spunem nu şi invers, orice cuvânt are multiple înţelesuri şi vrea sa spună cu totul altceva decât ce îi este atribuit în sfântul DEX. Doamnelor, gata s-a terminat. Misterul a fost spulberat. Lumea cum o știam nu va mai fi la fel… Bărbaţii au aflat ce vrem cu adevărat ( să nu îi contraziceți că ei știu mai bine). Cred că au primit toți email cu enigma rezolvată. Așadar, toți bărbaţii au aflat ce vrem, mai exact toți bărbaţii au aflat ce vor toate femeile ( bine ca nu generalizam, zic)- BANI.

Aaah, cred ca am fost păcălită. Am crezut ca IFOREX inovează şi transformă lumea, când colo ei doar apelează la un vechi stereotip: femeia materialista. Off, atâta entuziasm pentru un alt stereotip ieftin…

Sau poate ei vroiau sa spună ca femeile îşi doresc de fapt independenţă financiara iar obtuzitatea mea intelectuală de sorginte feminista nu mă lasă sa vad mesajul inovator şi emancipator ascuns în spatele zâmbetului doamnei, ascuns la rândul lui de bancnotele mult dorite.

Miruna M.

duminică, 18 decembrie 2011

Reclame Vintage


Vremuri de mult timp apuse (?)

Ah, vremurile de aur....când femeile erau femei şi bărbaţii erau bărbaţi...vremuri glorioase când mai întâlneam în relatiile dintre femei şi bărbaţi această complementaritate divină, această apreciere reciprocă, acest respect.... Unde este timpul acela al femeilor feminine, fragile şi tăcute, pe care noi atât le-am respectat? Vremurile bune când noi, publicitarii vestici, zburdam băieţeşte liberi pe câmpiile misoginismului, cu pletele fluturând în vântul inspiraţiei creative şi ne puteam exprima adevăratele sentimente...of, bine că pe internet, în est şi prin alte părţi mai bântuie puţină libertate...

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Inter Active Toy Concepts

Consider că această reclamă poate fi caracterizată ca fiind ofensatoare pentru ambele sexe. Atât bărbatul cât și femeia sunt stereotipizați la maxim, prezentați în cele mai “clasice” ipostaze sexiste.

La început ne este prezentat “bărbatul-porc”, care stă întins pe canapea în izmene, cu burta la vedere și se uită la televizor. Are lângă el mâncare și un “frigider” cu bere. Este atât de leneș (sau atât de obișnuit să i se aducă de către femeie?) încât nici măcar nu întinde mâna să își ia singur sticla de bere. Aici incepe umilirea femeii: aceasta stă în genunchi în bucătărie și freacă podeaua. Bărbatul ghidează, cu ajutorul unei telecomenzi, “frigiderul” plin cu sticle către ea și țipă din canapea să i se aducă o bere. Morala reclamei este de-a dreptul misogină: “dacă prietena ta nu poate ajunge la frigider, du frigiderul la ea.”

Deși așa s-ar putea crede la prima vedere, aceasta nici măcar nu este o reclamă la bere, ci la “jucării inteligente”. Cu alte cuvinte, jucăriile “inteligente” sunt acelea care te ajută să umilești femeile. Sau poate ar trebui să considerăm că, dimpotrivă, aceste jucării fac o favoare și femeii, care nu mai este nevoită să se ducă până la frigider și să îl deschidă, pentru că i-a fost adusă berea “la nas”.  Ce parere aveți, doamnelor? Vă simțiți recunoscătoare? Nu-i așa că de Crăciun îi veți cumpăra partenerului o asemenea jucărie?

Alice C.


miercuri, 14 decembrie 2011

Din aventurile frăției Bergenbier. Episodul 1 - “O bere bună se bea cu măsură”

O bere bună se bea cu măsură, altfel poate duce la experiențe coșmărești. Unul dintre prietenii ”care știu de ce” se află în această situație fără scăpare. Să aflăm, dar, ce i s-a întâmplat.

Bărbatul se trezește dis-de-dimineață, ca într-un vis erotic de neuitat, într-o cameră aparținând unei femei probabil superbe. Decorul este revelator: lenjeria de pat din saten, corpurile de iluminat, rama de pe noptieră, panglica de la perdea și papucii de la baza patului sunt toate roz. Aceasta nu poate fi decât camera unei păpuși Barbie sau unei femei sexy, oricum frumoase. 

Bărbatul, despre care ne dăm seama repede că nu știe unde se află, este la început speriat și uimit de cătușele din blăniță roz cu care este prins de patul din fier, apoi teribil de satisfăcut de ceea ce pesemne că i s-a întâmplat. Este de ajuns să îi privim zâmbetul lung și larg ca să înțelegem acest lucru. El se întinde răsfățat și proiectează cu un gest șmecheresc pantalonii care se aflau încă pe pat.

În zgomotul apei de la duș, eroul nostru caută indicii despre femeia cu care și-a petrecut noaptea și care va ieși dintr-un moment în altul din baie. Mare îi este satisfacția când întrezărește ceea ce ar putea fi o pereche de chiloți roșii din dantelă sub cearșaf și, foarte mulțimit de descoperire, se gândește să îi analizeze mai bine. Totul începe să se desfășoare foarte rapid, ca într-un film de groază. Uimire totală! Chiloții au măsura XXL.

Ușa se deschide și eroul nostru este înspăimântat de arătarea ce i se înfățișează. Nu o vedem, dar ne-o putem imagina din disperarea cu care bărbatul vrea să rupă cătușele și să evadeze. Să fie gorilă, să fie vrăjitoare, să fie vreo lighioană? Nu știm. Singurele indicii care ne rămân sunt cele ghicite din mărimea chiloților.
Povestea nu are deznodământ, dar acesta este conținut în morala “O bere bună se bea cu măsură” care revelează un sfârșit terifiant.

Această reclamă, ca multe altele din seria Bergenbier, ne vorbește în primul rând despre imaginea caricaturală a femeii supraponderale cu care este exclus să vrei vreodată să faci sex, treaz fiind. Numai beat mort ai putea comite o astfel de eroare. Spre deosebire de femeia 90/60/90 (femeia etalon), pe care îți imaginezi că o dezbraci din prima secundă și o faci fericită din noapte până-n zori de zi, femeia supraponderală este dizgrațioasă și periculoasă, opusul idealului feminin. 

În al doilea rând, mai putem învăța din reclama aceasta că bărbatul, dragul de el, ar fi un responsabil dacă nu ar bea peste măsură berea îmbietoare, spre deosebire de femeie care nu se poate lăuda cu uzul rațiunii. Ea nu este decât o o ușuratică gata să pângărească bărbatul după ce l-a ademenit în cuibușorul ei de nebunii.

În al treilea rând, și cred că nu ultimul, bărbatul poate arăta oricum. Poate fi neras, neepilat (în alte reclame din frăție burtos)... Prietenii lui, cu care se aseamănă, știu de ce. El are alte calități care trebuie puse în valoare și acestea nu au nicio legătură cu trăsăturile fizice. Bărbăția este de ajuns, voința și caracterul spun totul. 

Este o excepție această reclamă la Bergenbier? Nu! Reclamele ofensatoare sunt regulă. Nu este prima dată când femeia este fie ușor de prostit, cu intelect îndoielnic (îi putem duce de Crăciun un câine vagabond cadou când uităm numărul berilor cu prietenii și o facem să creadă ca era o surpiză pregătită din timp), fie urâtă, grasă și bătrînă (femeia care, printr-o încurcătură, ajunge în camera celui care este luat în bășcălie de prieteni pentru că ar putea face sex cu așa ceva), fie obiect de asortat cu unul dintre “cei mai bărbați dintre bărbații români”. Nici soacra nu scapă, este unul dintre motivele de bășcălie invocat la bere.
Cam ce-am mai putea înțelege din aceste reclame?

Simona N.

luni, 12 decembrie 2011

Dulcolax


Ce ar putea avea în comun femeile? Ca masterandă în Științe Politice, mergând pe dimensiunea de gen răspunsul meu ar putea avea legatură cu interese politice, nevoie de reprezentare etc.
Dar nu, problema este mult mai simplă. Dulcolax recunoaște diversitatea femeilor, dar găsește și liantul între ele: chiar însuși Dulcolax. Astfel aflăm că „ femeile sunt diferite dar un singur lucru în comun”- respectivul purgativ. Pentru a sublinia acest lucru, sunt prezentate diferite femei- care fie strâng prin casă, fie sunt femei de afaceri- toate fac însă același lucru- se duc la toaletă. Sunt curioasă de ce nu au arătat și bărbați. Sunt convinsă că și ei folosesc toaleta pe parcursul unei zile. Apropo, de când au intrat constipația și balonarea sub monopol feminin?

Măcar acum am aflat singurul lucru pe care îl am în comun cu alte femei. Așadar, dacă o să vad vrun zâmbet complice la doctor sau în parc voi ști că se referă la Dulcolax, sau mai bine spus la ridicolul acestei reclame, pentru ca singurul mod în care Dulcolax poate uni femeile este prin nemulțumirea față de modul de promovare a produsului.


Miruna M.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Mercator Asigurari

Trebuie să recunosc ca reclama aceasta m-a lasat fara cuvinte. Dupa ce am vazut-o, minute întregi am stat și m-am gândit care este ideea din spatele ei si care este mesajul pe care dorește să îl transmită, de fapt. Hm. Avem o femeie care sparge jumătate de perete cu bormașina pentru a agăța un tablou, după care ni se spune – pardon! – li se spune bărbaților să își asigure mașina pentru că și nevestele lor o folosesc. Oare doar mie mi se pare fără sens? În aceeași idee mă întreb – domnilor, câți dintre voi știți să mergeți pe tocuri? Doamnelor, asigurați-vă locuința! Pentru că și bărbații folosesc aragazul!

Alice C.

vineri, 9 decembrie 2011

Guinness Fake

Această reclamă se poate intitula foarte bine Vis Misogin.

Pentru că asta arată această reclamă- visul oricărui misogin: Femeia-Obiect, sau mai bine spus FemeiaObiectSexual+O bere. Femeia nici nu merită plin-planul, ei nu trebuie să îi vedem chipul. Prim-planul aparține corpului ei și berii. Actorii principali din reclamă sunt berea şi mâinile bărbaţilor care se bucură de bere şi femeie deopotrivă, împreună şi frăţeşte. Corpul ei nu este decât suport de bere şi obiect pentru cei trei (sugeraţi) bărbaţi care îl folosesc. FemeiaObiectSexual: masă cu beneficii suplimentare.

FemeiaObiectSexual+O bere: ambele le poţi împărţi cu prietenii. Guinness...visul misoginilor de pretutindeni. Coșmarul femeilor.

Alice I.

PS. Nici nu ne interesează  faptul că a fost cenzurată. Ar trebui să fim recunoscătoare?

Disclaimer Guiness: AICI

miercuri, 7 decembrie 2011

Vin spumant Rose Mary

Obiectificarea  în întreaga ei splendoare. Sub aplauze si priviri încantate de ceea ce li se arată, femeia-suport de pahare îşi face intrarea “fermecător” în încăpere.
Mulţimea adunată este pregătită să deguste spumantul frumos turnat din capul modelului pentru că, nu-i aşa, spectacolul denigrator trebuie să aibă un final glorios. Paradoxal suntem invitaţi/invitate să bem un “spumant de colecţie”, un aparent produs de calitate într-o reclamă de o calitate indoielnica care reuşeşte în câteva secunde să ne reducă la simple purtătoare de pahare.

Suntem mai mult decât un trup. Publicitatea românească, din păcate, nu şi-a dat seama încă de asta.

Oana V.

luni, 5 decembrie 2011

Sano Blue

Dragelor și dragilor, suntem în fața unei ”partituri clasice ” în domeniul misoginismului. Unii i-ar zice predarea ștafetei, alții mai simplu moștenire, poate aceia îndreptați spre contabilitate proces de predare primire. Eu nu mă pot hotărî- stupiditate, inepție, mai bine mă opresc aici.

Mama pare să-i predea fetei sale o lecție foarte importantă- cheia unui vas de toaletă curat, doar de acum înainte întreținerea acestuia va reprezenta una din prioritățile fetei. Ce contează că ea nu are mai mult de 10 ani, că poate își dorește să devină ingineră, astronaută, scriitoare sau alte „nimicuri de astea”. Din privirea ei fascinate că toate acestea pălesc in fața secretului unui WC curat- Sano Blu. Dacă râmai neînduioșat/a la bucuria fetiței, e imposibil să nu fii mișcat de privirea mândra a mamei, bucuroasă că a putut să-i ofere ceva fetei ei. Ce contează că mama îi poate recomanda romane pe care să le citească, documentare pe care să le vadă? Cum ziceam „nimicuri” .

Așadar, fetelor câte dintre voi ați trăit astfel de experiențe împreună cu mamele voastre? Cineva? Chiar așa nimeni?! Zău ca nu mă așteptam la asta…..

Miruna M.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Legume Dujardin

Această reclamă se află la antipodul celor care promovează băuturile alcoolice, cele în care tot bei şi femeia din faţa ta se transformă într-o Jennifer Lopez. Este, dacă doriţi, o distopie a amorului. 

Bărbatul, simpatic şi galant, stă la o cină romantică alături de o domniţă blondă, bună şi...tunată, după cum ne sugerează reclama. Ideea centrală este că în momentul în care acest domn simpatic începe să guste din legumele Dujardin, îl lovesc peste ochi revelaţii după revelaţii: fata îşi pierde rând pe rând coafura, siliconul stâng şi dintele din faţă, iar el realizează în plin amuzament că nimic nu se compară cu naturaleţea legumelor din farfurie. Pentru că, aşa-s femeile, false!
Bineinţeles, el este cel care controlează povestea şi înfăţişarea femeii prin mâncat (dacă nu aş fi o delicată aş spune prin "halit"). Adică tot ia o gură de mazăre din asta magică care deschide ochii spre cea mai reală dintre realităţi şi hop-ţop femeia din faţa lui se desfigurează, arătându-şi adevărata faţă. Plăcerea cu care el face acest lucru m-ar determina să încerc o tentativă de psihanaliză pe bietul mâncăcios de Dujardin, dar având în vedere manierele lui (faptul că scuipă când îl pufneşte râsul e pur şi simplu….), cred că nu are sens să îmi folosesc resursele neuronale cu el. 

Apoi, eu nu înţeleg un lucru: dacă femeia aia era atât de falsă şi tunată, de ce a scos-o la o cină romantică? Oricum, această reclamă este odioasă din punct de vedere estetic: femeia aceea care săraca tot pierde chestii de pe ea, el care scuipă şi înfulecă doar pentru a o vedea pe ea cât mai distrusă... este pur şi simplu o idee de reclamă idioată pe care eu ca vegetariană şi consumatoare de legume o detest. Motto-ul brandului este: "Atât de natural. Dujardin, legume netunate", dar eu aş completa: "Atât de natural. Dujardin, legume promovate prin denigrarea imaginii femeilor". 

Andreea M.

joi, 1 decembrie 2011

RCA Asirom


Link Reclama: AICI

Uau! Cineva a luat sintagma “sexul vinde” mult, mult prea în serios. Într-adevăr, nimic nu m-ar putea convinge mai tare să închei o poliță RCA (obligatorie!!!) decât doua femei îmbrăcate sumar care se ciocnesc cu mingiuțele medicinale. Pentru că – nu-i așa ?- se poate întâmpla ca în timp ce mă deplasez boing–boing pe mingiuța mea albastră, îmbrăcată în lenjerie sexi si cu ciorapei plasă, să fac poc-poc, cu o altă fetiță așaa... ca mine. Mare noroc cu cei de la Asirom că mi-au explicat așaa... pe înțelesul tuturor, cum trebuie să scot polița de asigurare din ciorăpel sau chiloțel și să încerc să mă înțeleg cu ea așaa... ca între fetițe. Iar dacă nu reușim vine tanti polițista din fanteziile tuturor – femei și bărbati, că nu facem discriminare de gen aicea - și ne... rezolvă ea. Ce bine tu, fată, că am înțeles și noi, în sfârșit, ce-i cu RCA-ul ăsta!

Alice C.

joi, 24 noiembrie 2011

Ductil

Link Reclama: AICI 

Of,  există reclame ofensatoare și există astfel de reclame...Pe care nu mi-e clar cum ar trebui să le înțelegem. Nici nu stiu exact cum aş putea scrie ceva simpatic-amuzant :” Jack Spintecătorul, ştiţi, domnul acela care tăia organele genitale femeieşti și omora femei, ar fi mândru de unealta noastră, aşa că, băieţi, cumpăraţi!”. Eventual pe fundal roşu, ca să vizualizăm sângele mai bine. Suntem cu mândrie asigurate că uneltele produc ”Tăiere perfectă cu deformare minimă de material”. Sinistru. Pot să mă acuze creatorii reclamei că n-am simţul umorului. Pot să îi acuz că nu au simțul măsurii. Aştept o reclamă la un cuţit de bucătărie care să afirme „Doctorul Ciomu ar fi fost mândru, aşa că, dragi femei, luaţi şi tăiaţi”. Reclama asta m-a făcut să mă simt fizic inconfortabil. Dar na, probabil că nu făceam parte din publicul ţintă, sunt deci irelevantă.

Alice I.

luni, 21 noiembrie 2011

Poiana Dulce

Când vine vorba de mâncare, neuronii femeilor parcă cedează. Cel puţin aşa susţine Poiana care ne arată clar că dacă te incluzi în categoria sexului feminin nu vei şti să faci diferenţa între ciocolată şi prăjitură.  Pentru a-ţi acoperi minusurile în cunoştinţe va trebui să zâmbeşti fermecător,  iar dacă prin absurd nimereşti să spui cuvântul corect vei stârni uimire în rândul bărbaţilor cărora le-ai dat atât de multe bătăi  de cap cu lipsa ta de inteligenţă.
Să concluzionăm: femeile sunt atât de defavorizate intelectual încât nu reuşesc să spună ceea ce trebuie. Rostirea corectă a mesajului devine, în schimb, un moment de rătăcire provocat poate de prea multă prajitură sau ciocolată sau de prăjitură din ciocolată. Noroc că barbaţii ştiu tot despre toate.

Oana V.

joi, 17 noiembrie 2011

Vodafone Internet



Ah, fotbalul! Această culme a realizărilor sportive româneşti! Cum ne-au umplut inimile de mândrie în ultimii ani echipele româneşti de fotbal calificându-se în toate marile competiţii şi câştigând medalii peste medalii...pardon! Am încurcat filmul, genul şi sportul...mă gândeam probabil la medalia de aur pentru echipajul feminin de 8 plus 1 la Campionatele Europene de canotaj, la medalia de aur a echipei feminine de spadă a României la Campionatul Mondial sau la medalia de bronz obţinută la Campionatele Europenede de box feminin..asta ca să numesc câteva din trofeele sportului feminin românesc câştigate în 2011.


Apelând la sensibilităţile româneşti şi iubirea de fotbal mioritică Vodafone ne-a delectat cu o reclamă anunţată pe mai toate panourile publicitare pentru promovarea serviciului său de internet. Domnul Chivu a fost invitat să antreneze online o echipă de fotbal de băieţi, iniţiativă lăudabilă de altfel.

Nu am înţeles însă de ce îi întreabă Chivu pe copii atunci când, se pare, nu este tocmai mulţumit de ei „Nu văd bine? Este o echipă de fete pe teren?”. Poate a dorit sa îi laude şi nu mi-am dat eu seama, altfel nu-i înţeleg logica.

Alice I.








Activia

Link Reclame: Aici

Aproape în fiecare zi sunt invitată să descopăr femeia Activia din mine. Recunosc că până acum nu am fost in stare. Am căutat şi am tot căutat şi zău că nu este nicăieri. Mărturisesc sincer că nici nu ştiu unde să o mai caut. Sunt disperată. Se pare, am văzut eu la televizor că fără ea voi fi frustrată în permanenţă, nu voi putea desfăşura nici o activitate, voi fi morocănoasă şi fără chef de viaţă. Am mai văzut eu la televizor că noi femeile suntem tare afectate de problemă, sincer vă spun că dacă nu mi-ar fi spus nici că aş fi observat.

Mă întreb oare ce or face bărbaţii- ei se pare nu sunt balonaţi, ce tranzit domne au bărbaţii ăştia, mai că nu au probleme în viaţă. Ooofff mă duc să mai caut

Miruna M.

Joe - Compromisuri

Mică lecţie de istorie. Profesorul de azi: dl Goe, mă scuzaţi, Joe. Rog să-mi fie iertată confuzia, dar tare mai seamană cei doi în ceea ce priveşte cunoştinţele de istorie. Altfel nu înţeleg cum se poate nu numai ignora contribuţia femeilor la evoluţia umanităţii, ci şi acuza că progresul a fost amânat pentru câteva secole din cauza lor (pentru că, bineînţeles, gentili ca întotdeauna, bărbaţii au cedat în faţa capriciilor femeilor, eh, nu-i vorba, au opus şi ei săracii ceva rezistenţă timp de sute de ani pe probleme minore cum ar fi dreptul la educaţie, vot, acces la putere...)



Putem vorbi totuşi de o vină a femeilor  în ceea ce priveşte amânarea progresului: vina de a fi femei. Păi, dacă Hypathia nu ar fi fost femeie, atunci progresul în matematică şi astronomie nu ar mai fi fost  întârziat sute de ani, poate dacă Ada Lovelac nu ar fi fost femeie, progresul în domeniul informaticii ar fi fost mai rapid, ea a fiind cea care a descoperit sistemul binar şi prima programatoare (într-adevar, o mare surpriză pentru industria IT- primul programator a fost o femeie). Aşadar, ce credeţi că a întârziat evoluţia umanităţii? Femeile sau sexismul?

Miruna M.

Nestle Fitness

Link Reclama: aici.

Fata din reclamă pleacă la mare cu gaşca de prieteni. Însă, ajunsă pe plajă, îşi dă seama că abdomenul său nu este suficient de plat pentru a îşi putea scoate cămaşa, astfel încât rămâne îmbrăcată pe şezlong, ţine cura nestlé timp de 14 zile după care, în sfârşit, poate intra fericită în apă, alături de restul grupului.






Nici o femeie nu îşi poate permite să plece la mare fără un abdomen suficient de plat încât să îl poată expune în public fără să pună în pericol armonia din peisajul admiratorilor. Nu de alta, dar femeile sunt atracţie turistică pe litoralul românesc.

Aşadar, fetelor, să nu cumva să plecaţi la mare înainte să ţineţi cura Nestlé de 14 zile, sau veţi fi nevoite să aşteptaţi îmbrăcate sub umbrelă, mâncând cereale Fitness  Nestlé timp de două săptămâni, până când abdomenul vostru va fi destul de plat pentru a putea fi arătat şi altora. Nu riscaţi ca vara să va ia pe neaşteptate, cu 0,3 centimetri în plus pe abdomen faţă de standardul ideal al privitorilor masculi. Pregătiţi-vă din timp silueta!

Alice C.

luni, 14 noiembrie 2011

Europa FM

Link Reclama: Aici

Nu ştiu altele cum sunt, dar eu când citesc cum port „zdrăngănele” şi machiaje care îmi ocupă mintea mea femeiască prea complicată si confuză, dar simpatică, mă gândesc la căţeluşul meu. Ştiţi, poate  îngropa un os şi patrula curtea după tipare numai de el ştiute. Iar când dă din coadă în faţa unei muşte e adorabil. E cam prostuţ, dar eu îl iubesc. El cu săpatul după oase, eu cu responsabilităţile şi deciziile. Dar îl iubesc, serios, este aşa de drăgălaş. Eh, oare, de ce mă gândesc eu la asta când văd astfel de reclame? Mă simt şi vinovată, of, pentru că mă aştept ca de 8 martie să discutăm despre drepturi şi alte cestiuni abstracte şi plictisitoare.

Ia spuneţi, voi de ce iubiţi căţeluşii din viaţa voastră?

Alice I.

Delaco

Dacă la începutul reclamei te enervezi din cauza distribuţiei personajelor- el în costum la laptop, ea în şorţ pregătind mâncare- descoperi pe parcursul reclamei că asta este cea mai mică problemă.


Distinsul domn doctor Andrei primeşte în direct telefonul unei telespectatoare- Mariana- disperată pentru că nu mai ştie ce să facă să capete şi ea atenţia prietenului ei- pentru că, nu-i aşa, universul femeilor se învârte inevitabi în jurul satisfacerii, fie ea şi culinară, a bărbaţilor. După câteva ironii fine la adresa telespectatoarei – ca de, cum altfel să-şi afirme superioritatea intelectuală- domn doctor îi dă reţeta garantată pentru păstrarea (şi conservarea) prietenului: să renunţe la gătitul de trei ore, să foloseasca respectivul caşcaval şi să-şi dedice timpul unor activitati tipic femeieşti- coafor şi "ce altceva mai facem noi femeile". Din tonul plin de dispreţ mă pot îndoi, pe bună dreptate, că se referea la absolvirea vreunui curs de formare sau la conducerea vreunei companii. Un exemplu de „bună practică” conformă cu reclama ar fi chiar asistenta domnului doctor- care zâmbeste aprobator, făcând sandwchiuri şi etalându-şi părul proaspăt coafat.

    Zău că nu o sa înţeleg niciodată de ce se încăpăţânează unele firme să-şi dispreţuiască atât de tare aducătoarele de venituri şi de ce sunt atât de nesigure de calitatea produselor comercializate încât simt nevoia să apeleze la stereotipuri ieftine.

Miruna M.

Misiunea Blogului Nostru

Blogul acesta este dezvoltat ca un spaţiu unde femeile să răspundă publicităţii ofensatoare de care sunt înconjurate. Ne-am săturat de modul în care femeile sunt prezentate în publicitatea românească. Nu credem că suntem singure. De aceea am pornit acest blog: pentru ca vocea femeilor să fie auzită. Misoginismul, sexismul şi stereotipurile de gen din publicitatea româneasca trebuie să primească un răspuns din partea noastră, a femeilor!
 
 Femeile sunt consumatoare pe piaţa românească. Femeile fac deseori cumpărăturile în casă. Lor li se răspunde prin jigniri de către cei care doresc să le vândă produse, prin intermediul publicităţii. Refuzăm să acceptăm postura de consumatoare fără voce!
 
 Acest blog este în aceeaşi măsură al nostru, al celor care l-am pornit şi al vostru, al celor care îl citesc. Puteţi comenta o reclamă deja prezentată pe blog sau puteţi propune o postare proprie. Ne puteţi semnala reclame care nu sunt încă prezente pe blog. Puteţi scrie editoriale pe care să ni le propuneţi. Ne dorim ca acest blog să fie un spaţiu prietenos pentru femei, un loc unde să îşi poată exprima liber părerile şi un manifest virtual pe care să îl popularizăm împreună.
 
 Blogul va conţine pentru început mai multe categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi să ne propuneţi noi categorii sau teme.
 
 Primele două categorii sunt rezervate reclamelor care ne ofensează: reclamelor misogine, reclamelor sexiste, reclamelor care în mod "creativ” reproduc papagaliceşte stereotipurile de gen. Acestea sunt reclame în care femeile sunt jignite. Acestea sunt reclame în care femeile nu fac şi/sau nu pot face altceva decât să gătească, să facă curat, să dezvolte obsesii legate de detergenţi, să aibă grijă de copii (de cele mai multe ori singure). În care sunt fie obiecte decorative atractive după standarde nesănătoase, fie fiinţe prea pierdute pentru a îndeplini bine sarcini singure sau fără îndrumare din partea unui bărbat.
 
 Ultimele categorii de Bune Practici sunt rezervate acelor reclame, rare şi preţioase, care nu se conformează stereotipurilor de gen tradiţionale. Reclame care sunt cu adevărat "creative”, pentru că prezintă femeile şi rolurile de gen în mod pozitiv şi inovator, adică lipsit de prejudecăţi sexiste.
 
 Citiţi, comentaţi, trimiteţi-ne mailuri, propuneri şi sugestii! 
 Bine aţi venit!

www.centrulfilia.ro
centrul_filia@yahoo.com
centrul.filia.romania@gmail.com