marți, 29 octombrie 2013

UPC- Romeo

    De ce nu ar plăcea această reclamă?!? Este foarte simplă: un băiat frumos cu păr rebel, numai bun să-ţi treci mâna prin el + una bucată fată atrăgătoare, surprinzător: îmbrăcată…Domnişoara este în pericol, dar băiatul, bineînţeles, o salvează, iar, conform studiilor (probabil britanice), urmează o mare poveste de dragoste traită în faţa televizorului, la propriu, urmărind comedii romantice sau orice altceva pentru că în pachetul UPC cu dragoste era inclus, evident la ofertă, 116 canale, plus net şi să nu mai zic de minute...


        Totdeauna o femeie trebuie salvată, toată lumea ştie asta! Şi ce dacă bărbatul a riscat să îi dea cu dulapul în cap? Serios acum, ce putea să facă dacă fata, printr-o minune a naturii, nu avea nevoie de ajutor? Studiile sunt de vină…de ce nu au spus ce se poate face când întâlneşti o fată care îşi poartă singură de grijă şi poate uneori, chiar să poarte de grijă şi băiatului de lângă ea?! În ziua de azi e greu să găseşti o fată neajutorată, aşa că te descurci cum poţi! Bine măcar că nu a citit decât titlul studiului, altfel “un pod în flăcări, un cutremur sau chiar o bombă”???

     Dacă cineva nu a înţeles ironia, insist să nu ştiu!!!!!!


Alina S.

joi, 10 octombrie 2013

Quilmes – Savoarea regăsirii

În marea ei majoritate, publicitatea pentru diverse mărci de bere se adresează bărbaţilor, existând chiar un segment separat de piaţă a berii pentru femei, cu publicitatea aferentă, ambele, de cele mai multe ori excluzându-se reciproc. Indiferent de protagoniştii materialelor publicitare, un produs care are ca target un anumit sex va implica în promovare imagini stereotipale ale sexului opus, fie că vorbim despre cum nu ştiu bărbaţii să facă cumpărături sau stau toată ziua în faţa televizorului cu o bere în faţă, fie  despre femeile care nu ştiu să conducă sau sunt foarte atrăgătoare şi atât. 

Sincer, totuşi, publicitate ofensatoare la adresa bărbaţilor nu am prea văzut, ce-i drept poate şi dintr-o atitudine părtinitoare, de femeie. În schimb, în ceea ce priveşte publicitatea ofensatoare la adresa femeilor, chiar şi numai în ceea ce priveşte diversele mărci de bere, am putut găsi nenumărate astfel de materiale, fie că este vorba de raportarea bărbaţilor la femei (Spotul Nr. 1, în acest caz trebuind să recunosc meritul interzicerii reclamei la tv, ea circulând totuşi pe internet), sau chiar fără nicio poveste semi-gândită în spate, prezenţa unei femei foarte atrăgătoare fiind de ajuns (Spotul Nr. 2). 

Spotul 1


Spotul 2



Spotul Nr. 3 în schimb, propune atât o poveste inteligent plănuită, cât şi o raportare la nivel de idee corectă faţă de ambele sexe. Sub sloganul „Când machismul şi feminismul se întâlnesc, se naşte egalitatea/ egalitalitarismul”, reclama pare să propună, prin imagini amuzante, o soluţie la „lupta” perpetuă între sexe, soluţie adusă de consumul de bere argentiniană. Deznodământul reclamei oferă însă o foarte sugestivă imagine a bâtei şi a bălţii aferente. 
Începutul este promiţător, discursul motivant al liderei femeilor aflate pe un câmp de bătălie – „Ne-a costat mult să ajungem aici. Vrem să ne întoarcem de unde am pornit? Vrem să ne întoarcem la a nu vota?” – pare o conştientizare admirabilă, şi foarte rar prezentă în discursul publicitar, a realizărilor feminismului pe direcţia egalităţii de gen. Chiar şi modul de ridicare a problemelor uzuale de cuplu, care mobilizează ambele tabere, este unul amuzant şi echitabil.

Spotul 3


Toate acestea contribuie şi mai mult la direcţia total greşită a mesajului final. Pentru producătorii acestui spot, egalitatea între femei şi bărbaţi se traduce prin acceptarea de către femei a exclusivităţii în treburile casnice (Ea: „Adu-mi toată lenjeria ta intimă şi o voi spăla manual”) sau prin promovarea stereotipurilor legate de femei (El: „Am făcut o extensie la cardul de credit. Distruge-l!” sau, tot El, întinzându-i Ei telefonul: „Verifică-mi toate mesajele şi calcă peste intimitatea mea!”). Practic, din această reclamă învăţăm că toate eforturile feminismelor şi feministelor de-a lungul timpului pentru egalitatea de gen ar fi putut foarte bine fi evitate sau minimizate dacă femeile şi-ar vedea de treburile casei, cumpărături şi crize de isterie, iar bărbaţii ar aduce banii în casă şi ar continua să-şi sub-aprecieze partenera prin proiectarea asupra ei a imaginii materne. Totuşi, ambii parteneri se pot răsplăti pentru aceste realizări cu câte o bere rece.

Ruxandra S. 

marți, 1 octombrie 2013

Kinder Bueno - Ciocolata și gențile

 
    Ce au în comun ciocolata şi genţile (mai ales când poartă semnătura unui designer)? Potrivit noii campanii publicitare Kinder Bueno, se pare că ambele sucesc minţile femeilor. „O tentaţie nu vine niciodată singură” este ideea pe care se bazează advertiserii Kinder Bueno pentru a îndemna femeile înnebunite după Versace sau Christian Louboutin să cumpere ciocolata sus-numită. 

Sursa: Cityinads

    Mitul femeilor îndrăgostite de shopping a fost deja exploatat în publicitate. Deci, Kinder Bueno, să ştii că nu eşti prea original. În al doilea rând, ceea ce fac noile reclame la ciocolată nu este decât să perpetueze un clişeu misogin vechi de când lumea: femeile îşi pierd minţile şi nu se pot controla în prezenţa unor genţi.
    Dragi advertiseri Kinder Bueno, lăsaţi-mă să vă spun ceva. Sunt o tânără femeie căreia îi plac rochiile şi genţile şi care se simte frumoasă purtând pantofi cu câţiva centimetri în toc. Am, în acelaşi timp, activităţi intelectuale, depun eforturi pentru o carieră care să îmi ofere satisfacţii profesionale, îmi place să ascult muzică, să citesc, să ies cu prietenii mei şi să mă plimb cu bicicleta. A, şi îmi place şi ciocolata Kinder Bueno, e delicioasă. DAR, credeţi-mă când vă spun că femeile, în diversitatea lor (mulţumită lui Dumnezeu), nu reacţionează isteric atunci când văd o geantă. Şi cu siguranţă nu se vor îndopa cu Kinder Bueno cu gândul la Yves Saint Laurent. Nu vor ţipa „OMG!!!!”, nu se vor pisici, nu vor plânge. Nu se vor suna spunându-şi „Fată, să vezi!”, nu îşi vor pierde minţile, nu vor lua cu asalt rafturile de ciocolată. Pentru că, WOW, femeile chiar nu fac asta. Niciodată nu fac asta. Doar voi, reprezentanţi ai mass-media, încercaţi să ne faceţi să credem asta, dar nu este aşa. Nu există niciun „lanţ al slăbiciunilor”.

    Şi, încă o dată, ţineţi cont de faptul că publicitatea nu doar vinde un produs, ea livrează în acelaşi timp prejudecăţi, comportamente, identităţi. În cazul de faţă, dragi advertiseri, doar perpetuaţi nişte prejudecăţi misogine.

Eliza B.