Pentru liniște în casă, fiecare cu aparatul lui!

Link Reclamă: AICI

Muzică clasică într-un salon burghez. Soțul și soția, elegant îmbrăcați, ascultă concertul. Soțul, pentru că știe să citească și pesemne e cel mai cultivat membru al familiei, citește absorbit ziarul. Se uită faptul că în anii ’40 deja, o treime din femei aveau studii superioare în Franța.
Fiul intră valvârtej în cameră pentru a asculta un meci. Mama îi face semn să tacă, dar nu are curajul de a interveni înaintea soțului și îl privește pe acesta deznădăjduită. De fapt ea nu poate zice nimic, e mută în fața speciei masculine. Tatăl este radical ca orice șef care se respectă: “Te rog frumos să fii politicos, eu și mama ta tocmai ascultam un concert […] Nu, nu și iar nu!”. Fiul nu are sorți de izbandă. În acest moment al disputei, fiica, puțin mai vexată (ca toate femeile de altfel, nu?), intră cu gasca după ea să asculte un post de dans. În acest moment situația devine insuportabilă și șeful familiei îi pune capăt revendicându-și drepturile de altfel legale: “E inimaginabil! Nu mai pot asculta ce vreau in casa mea!?!”. Să mai amintesc ca in 1950 tatăl era cel care deținea autoritatea parentală asupra copiilor și avea drept de gestiune asupra bunurilor sale și ale soției?
Mama, bineinteles, nu zice niciodată nimic, ea doar se sperie de ce poate să devină disputa dintre capul familiei si copiii lui obraznici. Totuși, din mimica ei întelegem sprijinul necondiționat pentru actiunile soțului. Acesta predică, ea îi mimează discursul: “Cum nu avem decât un aparat, nu există prea multe soluții! O să vă cumpăr un al doilea aparat Philips pentru voi!” A se traduce: eu un aparat si voi restul un al doilea, cu condiția să mă lăsați în pace in casa mea!
Idea reclamei: pentru a avea liniște în casă, îți trebuie cel puțin două aparate Philips! Sau mai bine zis: dacă nu vrei să intri în conflict cu marele bos, ai grijă să nu te atingi de lucrurile din patrimoniul lui!
Cam așa se întîmplă în unele case și astăzi și mare o să fie mirarea unora pentru faptul că eu consider această reclamă ofensatoare. Să fiu mulțumită că tatăl nu a trimis pe toată lumea la culcare ca să poată să fie el liniștit în casa lui! Să fiu și mai multumită că nu a aruncat jucăria vorbitoare pe geam! Să fiu fericită, oricum ar fi, că exist și sunt tolerată, așa, ca femeie!

Simona N.