sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Romcim: Ana, Manole, Cimentul şi Betonul

Presupun că cine a trecut prin şcoala românească cunoaşte şi legenda Meşterului Manole. Această legendă a fost împărtăşită de curând şi grupului francez Lafarge, care a achiziţionat producătorul naţional de ciment Romcim. Cum a fost folosită legenda pentru a face reclamă cimentului Romcim astfel încât rezultatul să fie "beton"? Vom vedea numaidecât.

În vremuri îndepărtate, ne spune legenda, pentru ca o construcţie să fie durabilă, era nevoie de multă trudă, de investire spirituală enormă şi de o jertfă umană. Pentru construirea Mănăstirii Argeşului, a fost nevoie de multe ameninţări ("V-oi zidi de vii / Chiar în temelii!"), de un pact ("Pân-om hotărî / În zid de-a zidi / Cea-ntâi soţioară, / Cea-ntâi sorioară") şi de invocarea divinităţilor ("- Dă, Doamne, pe lume / O ploaie cu spume, / […] Mândra să-mi oprească. "). Meşterul Manole a trecut, construind mănăstirea mult dorită, printr-un proces creator mistuitor. Creaţia durabilă şi încrederea meşterilor a dus, într-un sfârşit, la moartea acestora. Pe locul prăbuşirii lui Manole a izvorât o fântână "cu lacrimi udată" chiar.


Ce au reţinut producătorii celor două panouri publicitare pe care vi le voi expune din toată această istorie a constructorului de mănăstiri? Care este imaginea despre Ana lui Manole în capul creatorilor de publicitate? Ce trebuie să îi atragă pe constructorii de astăzi? Voi încerca să răspund cât mai obiectiv acestor întrebări.
Avem un prim panou în care apare o tânără domnişoară sexy. Sub rochia elegantă "fluturând în vânt", întrezărim un posterior demn de admirat de…cine alţii decât meşterii cumpărători de ciment Romcim? Fiecare din potenţialii cumpărători ai produselor Romcim este pus, pesemne, în dilemă la întrebarea cheie a mesajului publicitar: "Dacă Ana lui Manole arăta aşa, ai mai fi zidit-o?" Ce-i evident este faptul că, în legendă, Ana nu era văzută ca un obiect sexual perfect ca aici, ci ca un izvor de creaţie, dătător de viaţă. Am o întrebare totuşi pentru creatorii de publicitate: De unde ştiţi că Ana nu era la fel de frumoasă precum manechinul din reclamă? Din câte ne spune legenda, ea era precum "floarea câmpului", iar Manole o putea purta pe braţe pe schele, avea "gleznişoare", "pulpişoare", "costişoare", "tâţişoare", "buzişoare" şi "ochişori", de unde putem deduce că era slabă şi frumoasă, aşa cum vedeţi dumneavoastră, publicitarii români, prototipul femeii de pus în reclame. O alta deducţie la fel de "logică" a publicitarilor Romcim este că Meşterul Manole nu avea materiale prea bune, nu că nişte forţe necunoscute acestuia făceau să se surpe noaptea zidurile proaspăt construite ziua. Astfel, Romcim propune pentru construcţiile de astăzi un ciment mult mai rezistent decât "cimenturile obişnuite". Un alt câştig al constructorului din zilele noastre este acela că nu-şi mai pierde "bunul" cel mai de preţ, femeia, precum meşterul din vechime. Construcţia se ridică şi dăinuie fără sacrificarea acesteia, iar bărbatul, ca un bun stăpân cu tradiţie, poate beneficia de "femeia" perfectă, de obiectul sexual mult dorit şi cuvenit: "Foloseşte Romcim şi...păstrează femeia pentru tine". Rezultatul nu are cum să fie altul decât unul excelent: "Rezultatul e beton!" Un meşter fără dileme existenţiale, care îşi uşurează efortul considerabil şi deţine, pe deasupra, şi o femeie sexy, este imaginea pe care publicitarii Romcim o afişează cumpărătorilor de ciment.


   Cel de-al doilea mesaj publicitar vine să ne clarifice mintea, dacă nu era destul de evident mesajul primului panou. Complementaritatea celor două panouri este evidentă. Aceeaşi femeie, asemenea unui manechin din revistele de modă, arată tot "beton". Întrebarea cheie a acestui mesaj publicitar ("Nu-i aşa că arată beton?"), adresată aceloraşi constructori, este mult mai puţin "măcinătoare" decât cea din primul panou şi are şi răspunsul inclus: "Dacă-i făcută cum trebuie..."

În cazul în care nu ştiaţi, "femeia", aşa cum o vedeţi în imagine, a fost construită de bărbat: femeia sexy, slabă, fără nicio imperfecţiune, mai mult goală decât îmbrăcată, provocatoare şi disponibilă. Se pare că fabricaţiile bărbaţilor sau fabricaţiile pentru bărbaţi nu încetează nici azi. Ele datează de foarte mult timp şi ţâşnesc de fiecare dată când un comerciant se pune pe vândut. Femeia simplă (în combinaţie cu "cimentul obişnuit") poate fi zidită, nu merită să fie păstrată, nu arată "beton", este nedorită.

Nu vi se pare deplorabil felul în care publicitarii preiau o legendă frumoasă despre metafora creaţiei şi o transformă într-o glumă groasă de şantier? Dorel nu moare, Dorel se transformă. Nu vi se pare facilă folosirea unui posterior sau a unui decolteu şi conexiunea forţată cu betonul legat de fizicul femeii pentru a vinde? Nu m-ar mira ca un posterior de femeie sau nişte sâni îndrăzneţi să facă reclamă în curând la cremă pentru pantofi sau la dopuri de urechi. În capul publicitarilor noştri, totul e posibil...

Simona N.

7 comentarii:

  1. Foarte bun articolul. Felicitari! Ramane sa vedem cu ce ne mai suprind in mod neplacut publicitarii din Romania. Vad cafemeile sunt exploatate in media din ce in ce mai mult si e oribil, ele fiind bunuri de consum pentru barbati. si atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim!
      Asa este. Incepe sa devina o moda transformarea femeii in bun al barbatilor, obiect de mobilier...

      Ștergere
  2. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2231167/Fury-Kingsmill-advert-sexualises-children-Shows-skimpy-teenager-posing-provocatively-skimpy-school-uniform.html

    RăspundețiȘtergere
  3. http://jezebel.com/5960402/frances-new-anti+domestic-violence-ads-are-pretty-jarring

    RăspundețiȘtergere
  4. Hai ca pute a prea mult feminism ofuscat pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim: Feminism cuminte cu manutele infasurate sfios in poala ca raspuns la asemenea creatii publicitare de larga inspiratie sexista nu gasiti aici. Ati gresit adresa.

    RăspundețiȘtergere