Femeie fiind, singurul lucru pe care ți-l poți dori este să îți cumperi pantofi și genți. Femeie fiind, ești și nerăbdătoare să o faci. Te cuprinde febra cumpărăturilor, nu mai poți aștepta până la salariu și-atunci te împrumuți. Dacă înainte nu erai independentă financiar și împrumutai bani de la o prietenă, acum poți deveni independentă numai împrumutând de la ING. Dacă plătești cu cardul de credit de la ING, nu înseamnă că te împrumuți, ci că, pur și simplu, intri puțintel în salariul următor. Cu prietena ta este în regulă să discuți înainte de a-ți cumpăra pantofii numai dacă este "fashionista" (apropo, ce este aceea o fashionistă? nu știam să existe acest cuvânt în limba română). Altfel, dacă este vorba de un împrumut de bani sau dacă prietena ta nu este expertă în modă, mai bine nu o faci. Dacă este contabilă sau asistentă imobiliară, nu se pricepe oricum la alesul pantofilor: "Să ne înțelegem, dacă prietena ta este o fashionista, e în regulă să discuți cu ea înainte să îi cumperi. Dar dacă toată conversația se rezumă la a-i cere niște bani, mai bine îți iei cardul de credit de la ING." Logic, nu?
Cele cărora se
adresează ING-ul sunt femei care au ca unic scop în viață cumpărăturile. Ele se
văd femei independente pentru că fac ce iși doresc cu banii și nu au nevoie să
dea socotoeală nimănui. Ce fel de femei se gândesc numai la asta? Cui se
adresează de fapt reprezentanții ING? Studentelor care lucrează și locuiesc
într-un cămin studențesc și nu au familie de întreținut? Tinerelor care
locuiesc cu părinții, cheltuiesc banii pe îmbrăcăminte și încălțăminte ca să facă
paradă prin mall-uri? Femeilor care, din micul lor salariu primit pentru un job
prost platit, își iau o jumătate de geantă din salariul actual, iar jumătate
din următorul și așteaptă ca soțul să acopere toate cheltuielile casei? Sunt aceste
femei independente cu sau fără ING? Există ele sau sunt doar un vis de expus
femeilor naive? Dacă nu există, atunci sunt încurajate să îndrăznească să
devină: "Fii independentă financiar!" Parcă ar fi un curs prost de
introducere în autoterapia asistată care încurajează femeia să fie independentă
și să realizeze că este matură, dar care are argumente de doi lei (pardon, de 100
lei, 50 la achiziționarea cardului și alți 50 după cheltuirea sumei de 1000 de
lei): "Si, data viitoare cand treci pe langa vitrina cu acea geanta
superba, nu uita ca esti un om mare si ca nu trebuie sa ceri voie nimanui ca
sa-ti indeplinesti dorințele". Parcă este luată în derâdere toată lupta dată
de femei de-a lungul timpului pentru câștigarea independenței economice.
Faptul că femeia
careia se adresează ING-ul este salariată, nu trebuie să ne facă să lăudăm
ideea și să spunem: "În sfârșit, se vede în femeie și altceva decât o
casnică!". Dacă nu ar fi fost salariată, nu ar fi avut un card. Femeia are
un serviciu ca să poată să cheltuiască, să "se pună pe cumpărături".
Cu cât cheltuiește mai mult, cu atât primește mai mulți bani de la ING. Femeia ING
face parte din gașca acelor femei naive care nu se gîndesc decât la aspectul
exterior și care au atâta creier cât să creadă că independența financiară vine
de la o bancă. Vă regăsiți în acest peisaj? Dacă nu, poate răspundeți la
e-mailul primit de la ING sau poate vă îndreptați către alte bănci.
Aș dori, în cazul
în care sunteți bărbat sau aveți prieteni bărbați "fashioniști" sau
nu, să îmi trimiteți un mesaj pe care l-a/ți primit de la ING în această
perioadă și care face reclamă la cardul de credit. Sunt curioasă care este
discursul pentru un bărbat. Mă întreb dacă li se oferă independența de a merge
la bere sau la striptis cu prietenii, dacă li se oferă posibilitatea de a lua
soției un nou aragaz sau o casă la munte. Sunt curioasă cum ar gâdila ei bărbații,
cum i-ar face să se simtă deștepți și stăpîni pe ceea ce fac.
Simona N.
Interesant cum nu se spune nimic despre DOBANDA, decat undeva foarte subtil la sfarsit ca ar exista si ea. Dar oare cat e? E clar ca schema e gandita pentru femei care nu-si permit ceea ce-si doresc si nu-si vor permite nici luna viitoare, nici pesre 'n' luni. E un mod de a te vinde si a pe pierde in dobanzi... Si asta pentru o hainuta care s-a si stricat pana termini de plata :))
RăspundețiȘtergereDau detalii cu privire la dobândă, nu le-am pus însă în analiză:
RăspundețiȘtergere"* ING Credit Card in valoare de 3.000 de lei pe 1 an, cu dobanda variabila trimestrial de 16,72%* pe an, formata din Robor 3 luni 5,72% pe an si marja 11% pe an: DAE 18,06% pe an, taxa de emitere card: 0 lei, taxa anuala de administrare card: 35 lei, valoarea totala platibila la sfarsitul perioadei de creditare 3.278,59 lei.In vederea calcularii ratei DAE si a valorii totale de plata s-au luat in calcul urmatoarele ipoteze: valoarea totala a creditului este trasa imediat si in intregime, creditul se acorda pentru o perioada de 1 (un) an si va fi rambursat in 12 rate egale si la intervale lunare, nivelul costurilor si al ratei dobanzii sunt cele aplicabile mecanismului de tragere cel mai frecvent utilizat respectiv plata la comercianti (considerand ca acestea ar ramane fixe pe intreaga durata a Contractului). Exemplul este valabil pentru luna decembrie 2012".
Parcă iți dorești, la sfârșitul creditului, să fi sunat o prietenă sau mai multe! Halal independență!
Simona, iti inteleg "revolta", insa as vrea sa iti readuc aminte un lucru. Tu privesti toate povestile astea din perspectiva unei femei educate intr-o anumita "paradigma", care poseda o gandire critica structurata intr-o anumita maniera. Nu vreau sa spun feminista, ca mi-ar suna aiurea si prea restrans, dar sper ca intelegi ce vreau sa spun. E un lucru bun, dar pe de alta parte, tu ai idee cata lume nu gandeste asa si nu percepe lucrurile la fel ca tine? ING vrea sa vanda un produs unui public tinta care actioneaza si gandeste mai mult sau mai putin in modul pe care tu il critici. Si nu cred ca ar putea face altfel ING-ul... E de remarcat ideea blogului si celelalte actiuni ale centrului Filia, dar am impresia ca exista posibilitatea sa va izolati prea mult criticand subtilitati fata de masa de oameni care nu au facut nici macar stiinte sociale, daramite studii de gen si care pot considera anumite atitudini absurde.
RăspundețiȘtergerePS. cel mai probabil, ING a facut macar niste focus grupuri inainte si a mers pe recomandarile de acolo. Nu sunt genul care sa dea cu bata in balta, ca altii pe care i-ati aratat cu degetul. Asta ar trebui sa va dea de gandit putin. Independenta financiara e un mit:) pe care multa lume il vrea realitate. E anulat de multe ori de dependenta familiala si apartenenta in anumite retele/comunitati.
Mă bucur tare mult că îmi înțelegeți "revolta" și că primesc un mesaj puțin diferit de cele venite până acum. Într-adevăr, fírmele care fac astfel de reclame au un public țintă care nu gândește ca mine. Știu asta, știu că acțiunile noastre nu vor atrage foarte mulți oameni, dar, în același timp, mai știu și că acțiunile feministelor au făcut ca astăzi să se poată obține ordin de protecție pentru victimele violenței în familie și contează mult mai mult. Iar eu scriu analizele astea cu speranța că, în timp, se va crea un mecanism automat de detectare și de respingere a unor reclame ofensatoare ca cea despre care vorbim. Nimeni un învață să scrie din prima, nimeni nu învață să citească din prima, e nevoie de timp și de exercițiu să ajungem să reținem că ne trebuie altfel de modele, că putem gândi altfel și că putem dori altceva. Eu am răbdare și nu vreau niciun rezultat rapid.
RăspundețiȘtergerePe de altă parte, știu că ING-ul ar putea să atragă și altfel. Nu cred că femeile care sunt atrase de genți și pantofi cumpără mai mult sau cheltuiesc mai mult decât familiile care au nevoie de un televizor nou, de o mașină de spălat stricată, de o canapea nouă, de o bicicletă pentru copil sau alte lucruri care apar de cumpărat zi de zi. Cred că e ușor, dacă se vrea, să se canalizeze discursul spre o familie unită și nu spre un model naiv de expus în vitrine în ipostaza femeii "independente". Și mie îmi plac pantofii și gențile și e posibil să mi le cumpăr, cândva, cu un card de credit. Tot ceea ce vreau este să nu îmi fie insultată inteligența când mi se propune un târg.
Sărbători fericite!
În ce privește reclamele ING, denumite "Declarație de dragoste" pentru soție, să nu îmi spuneți că ele nu sunt de aratat cu degetul.
RăspundețiȘtergereSoțul, protectorul familiei, din grijă pentru aceasta, își face asigurare de viață (http://www.youtube.com/watch?v=qAUfpvFmRQ8). Fără el "totul ar fi dat peste cap" (http://www.youtube.com/watch?v=fsOWWFghyw4). Bărbatul caută un scut de protecție (http://www.youtube.com/watch?v=cZjdbybbfNA) sau un antivirus (http://www.youtube.com/watch?v=n58tSI8p8hY) pentru protejarea celor dragi.
Femeia, în schimb, este cea protejată. Ea nu apare niciodată ca personaj principal, erou, nu își face asigurare pentru familia ei, dimpotrivă, îi adaugă soțului tot mai multe griji pe cap căci ea vrea un credit, apoi un copil, trece pe alocația de la stat, apoi naște alt copil și, nu în ultimul rând, vrea un apartament de trei camere. Cum vi se pare? Recunoașteți stereotipurile?
Multumesc pentru raspunsuri, si ma bucur ca a ajuns mesajul asa cum am incercat sa il transmit (si chiar nu este nevoie de plural in adresare). Da, ai dreptate. Cam cu tot ce spui mai sus. Si pentru ca mai si constientizazi limitarile semnalate, nu mai am nimic de spus. Cat despre cel de-al doilea comentariu, da, le recunosc. Si recunosc si realitatile din spatele lor. Chiar as putea spune ca am trait si probabil voi mai trai in una din ele. Sper ca nu suna aiurea dar crede-ma, si pentru un "barbat" este cel putin frustranta situatia, pentru ca nu iti da prea mult de ales din anumite puncte de vedere. Familia chiar iti adauga mai multe griji pe cap, si scenariul ING e scris in asa fel incat sa loveasca unde doare mai tare. Neglijeaza insa niste chestii mici dar esentiale. Poate ca si barbatul vrea copii si isi iubeste sotia si vrea si celelalte lucruri dandu-si seama, de exemplu, ca 3 sau 4 oameni in garsoniera sau doua camere 'is not good'. Iar rolul asta de protector ii cam este impus, si nu de sotie, ci de niste lucruri mult mai complicate, din pacate. Astfel de reclame sunt doar ce se vede. Daca nu ar mai exista in primul rand tot felul de discriminari mai mult sau mai putin subtile care ar face ca femeile sa castige mai putin, de exemplu, sau, si mai bine, daca ambii parteneri ar avea posibilitatea de a castiga suficient pentru a transforma problemele de mai sus (casa si copii) din poveri in simple alegeri, ar fi altceva. Dar stii mai bine ca mine ca genul structureaza in cel mai al naibii mod si sunt sceptic in privinta sanselor prea recente de schimbare intr-o tara in care toti taranii (a se interpreta statistic "majoritatea barbatilor") se holbeaza la femei si trec la fapte cu prima ocazie, de la vorbe la pus mana. Evident fara posibilitatea de a fi sanctionati altfel decat cu un pumn in gura, daca respectiva are "norocul" sa aiba un "protector" in preajma. Eu astept sa se schimbe asta intai, sa nu mai imi vina sa pocnesc cativa nesimtiti pe zi si sa vina momentul in care sa nu ma mai gandesc la toate nenorocirile cand sotia se duce undeva. Reclamele ofensatoare... mai tarziu. Si pentru ca ziceam de frustrant, e frustrant si ca exista locuri in care te simti prost daca te uiti tu la oameni (nu daca te holbezi) si nu-ti vezi de treaba ta.
RăspundețiȘtergereMulțumesc că ne scrii din nou și putem vorbi și despre alte aspecte pe care le-aș fi inclus într-o analiză publicitară (dacă aș fi făcut-o) la reclamele ING despre care am vorbit în mesajul recent. Bineînțeles că și pentru bărbați sunt frustrante astfel de reclame, bineînțeles că și ei sunt ofensați în unele dintre ele. Dacă în reclama analizată de mine ar fi fost vorba și despre ofensarea bărbatului, aș fi spus-o deschis așa cum o spun de altfel în analizele la produsele Lays, Savana, Romcim, Baumax, Café la Créole etc. și așa cum o spun și celelalte reclame analizate pe blog de colegele mele. Construcțiile sociale nu au ca subiect numai femeile, ci și bărbații. Bărbatul, capul familiei, trebuie să fie singurul responsabil pentru binele acesteia, e protector unic etc. Și da, ING transformă totul într-o corvoadă pentru el, nu se gândește că și el își poate dori ceea ce vrea femeia. Nu se gândește niciodată că se adresează unei jumătăți din populația țării și că există și femei care au aceleași griji (și bucurii).
RăspundețiȘtergereEu cred că cele două, reclamele ofensatoare și hărțuirea stradală pot fi sancționate acum, nu mai târziu și nu cu prioritate pentru una dintre ele. Vedeți și blogul împotriva hărțuirii stradale sprijinit de Centrul Filia (http://hartuirestradala.wordpress.com) sau pagina de Facebook (https://www.facebook.com/HaruireaStradala). Apropo de faptul că te simți tu prost dacă te uiți la oameni, citește ultima frază dintr-o mărturie despre hărțuirea stradală (http://hartuirestradala.wordpress.com/2012/11/19/marturie-simona-n/). Celelalte mărturii sunt mai grave și merită citite pentru că femeile îndrăznesc să vorbească despre ele.