Danone Cremosso - Ciocolată cu Mentă şi Caramel

În postările de până acum am vorbit foarte mult despre tratarea femeilor ca obiecte în reclame. Odată cu noua campanie Danone Cremosso putem vedea cum şi bărbaţilor li se aplică, uneori, acelaşi tratament. Danone se află la a doua astfel de campanie. Anul trecut ni se ofereau la alegere Domnul Tartă cu Lămâie şi Domnul Tiramisu. 

Cu două sortimente noi de Cremosso ieşite pe piaţă, Danone a decis să înceapă o competiţie de gusturi, folosindu-se de asocierea noilor iaurturi cu două modele masculine. Suntem invitaţi să şi votăm în cadrul competiţiei gustul care ne-a sedus.

De fapt întrebarea ar fi votăm gustul sau modelul la care probabil ar trebui să ne gândim atunci când ne alegem sărutul de ciocolată cu mentă sau cel de caramel.

Am văzut de-a lungul reclamelor pe care le-am analizat până acum femeia-maşină, femeia-tort sau femeile jucării, însă, Danone ne-a dat ocazia (deşi am vrea să nu mai avem astfel de ocazii) să observăm ceea ce numim objectification de cealaltă parte, a bărbaţilor puşi “în vitrină”, ale căror aspect fizice sunt supuse judecăţii (şi spunem asta pentru că Danone ar fi putut la fel de bine sa lase iaurturile să “vorbească de la sine”).

Tratarea ca obiecte este mai des întâlnită în cazul femeilor, însă, aşa cum am subliniat şi la început, bărbaţii o resimt şi ei. Cele două modele masculine din reclama Danone sunt doar “gusturi” numerotate (000 – 001 şi 000 – 0002) şi folosite într-un pseudo-joc al seducţiei.

Oana V.

FIAT 500 Abarth - Seducţie

Ştim deja ca femeile nu conduc bine, aşa că este de la sine înţeles că maşinile intră mai mult în aria de preocupări ale bărbaţilor (ironic spus). În consecinţă, reclamele le vor fi dedicate, aşa cum este şi cazul clipului publicitar pentru Fiat 500 Abarth.

Se ia un top-model apreciat (Catrinel Menghia), se foloseşte mai apoi un mic joc al seducţiei  şi gata reclama.

“You’ll never forget the first time you see one” ne spune Fiat, considerând că orice bărbat care îşi va arunca privirea asupra asupra maşinii va fi fermecat de ea aşa cum ar fi dacă ar vedea o femeie frumoasă. Şi ca să înţelegem şi mai bine asta, Catrinel se şi transformă la sfârşitul reclamei într-un Fiat.

Normal, modelul este un simplu obiect bun de privit şi admirat care ajunge să fie asociat cu un alt obiect. Poate că riscăm să dăm în exagerări, însă asocierea femeie-obiect este prezentă, vizibil şi deranjant, iar interpretările ne pot duce în zona în care am putea spune că protagonistul reclamei ajunge să conducă maşina  sau altfel spus, conform fanteziilor lui, sa conducă femeia visurilor lui.

Oare transformarea unei femei în maşină a fost singura soluţie creativă găsită pentru a ne atrage atenţia asupra noului model de Fiat?  În aparenţă da. O a doua variantă a clipului trece de la femeia-obiect la femeia-accesoriu în care modelul nici nu trebuie să mai rostească vreun cuvânt, ci trebuie doar să îşi facă, la fel de seducător ca în al doilea clip, apariţia la braţul celui care conduce maşina.
 

Ideea de “rege al şoselelor” (vorba cântecului), vrăjit de un Fiat la fel de atractiv ca un top-model nu ne prea surâde, iar tratarea femeii ca obiect sau accesoriu cu atât mai puţin. Facem apel la creativitate, dar nu la orice fel de creativitate, ci la una în care subordonarea femeilor să nu fie un cuvânt cheie.

Oana V.

Goodyear

Pentru că stereotipul legat de femei la volan reprezintă un laitmotiv al misoginismului, am ales pentru azi o reclamă de colecţie- Cauciucurile GoodYear. În reclama apar interviuri cu bărbaţi care laudă cauciucurile pentru rezistenţă, oferind ca şi criteriu de evaluare kilometrajul. Lucrurile stau însă diferit când vine vorba de femei. Brusc, apare o anumită tensiune, vedem o femeie conducând pe un fundal muzical ce sugerează o adevărată aventură, semnele se amestecă, imaginile se întrepătrund, aproape că respiri uşurat când femeia reuşeste să oprească la destinaţie şi îi face loc soţului, mult mai relaxat, la volan. Când vine vorba de soţii, ne spune reclama, criteriu de evaluare se schimbă, nu mai e kilometrajul...căci femile sunt atât de depăşite de cerinţele condusului încât mai mare nevoie de cauciucuri sigure.

Ştiţi ce mă întreb eu? În condiţiile în care 83% din accidente sunt produse de bărbaţi, oare cine are nevoie de protecţie suplimentară? 

Miruna M.

Bergenbier - Ziua Barbatului (?)

Astăzi este “Ziua Bărbatului”! Cum, nu știți despre ce este vorba? Ziua bărbatului este o sărbătoare artificială, inventată de misoginii de la Bergenbier pentru a atrage faimă și, evident, clienți. În plus, ei au impresia că asta înseamnă egalitate – dacă femeile au o zi a lor (iar acum vedem cât de mult s-a înșelat Freud cu teoria invidiei față de penis când, de fapt, era taman invers), în care primesc flori și cadouri, de ce sa nu aibă și bărbații una în care să primească anumite „drepturi”?

 Însă, dacă Ziua Femeilor reprezintă lupta acestora pentru drepturi precum reducerea orelor și îmbunătățirea condițiilor de muncă, salarizare echitabilă, dreptul la educație,  dreptul de a vota etc, Ziua Bărbaților propusă de Bergenbier “revendică” niște “drepturi” precum dreptul de a nu fi obligați să țină poșeta, dreptul de a nu fi obligați să cumpere absorbante, dreptul de a nu li se adresa cu diminutive, dreptul de a nu fi alintați în public și, să nu uităm, dreptul de a ieși la bere “cu băieții”. Sincer, mă simt puțin stânjenită de alăturarea celor două, dar situația o cerea, în speranța că, văzându-le scrise una lângă alta, poate vor observa și cei care au impresia ca Ziua Bărbatului ar conduce la egalitate, penibilul situației.

Trecând peste inutilitatea și penibilitatea intrinsecă a unei Zile a Bărbatului (care nu ține poșeta/care nu cumpără absorbante etc), campania publicitară Bergenbier mi se pare extrem de ofensatoare pentru femei, întrecând misoginismul oricărei alte campanii publicitare românești. Această campanie nu este numai pro-bărbați (lucru cu care nu aș fi avut neapărat o problemă) dar este și anti-femei. Mesajele acesteia ajung de la “Femeile să nu ne mai spună pe numele de alint în public” (observăm mențiunea “în public”!) sau “Femeile să  ne vorbească scurt, clar și la obiect”, până la “De Ziua Bărbatului, femeile nu vor spune “nu”! Traduse în fapte, aceste mesaje înseamnă că, pentru a-i face fericiți pe domnii băutori de bere (Bergenbier, ca să nu generalizăm) dreptul femeilor la liberă exprimare trebuie redus substanțial, acesta oprindu-se atunci când interferează cu dreptul bărbaților la aparențe macho sau cu dreptul lor de a nu asculta propoziții lungi. Însă mesajul “De Ziua Bărbatului, femeile nu vor spune “nu” nu este doar o limitare a dreptului la liberă exprimare ci o limitare a oricărui drept ce li se poate lua prin interdicția de a se împotrivi. Femeile nu vor spune “nu” când cineva le va cere portofelul pe strada? Femeile nu vor spune “nu” când un bărbat le va face avansuri sexuale? Dacă adăugăm la toate astea și hotărârea (așa-zisă) femeilor (de la Bergenbier) care ne spune că “De ziua bărbatului femeile vor purta tocuri și fuste mai scurte”, vom avea un tablou complet al unei campanii ce transformă femeile în obiecte decorative care trebuie să tacă și să nu se împotrivescă dorințelor bărbaților, oricare ar fi acestea. Pentru că – nu-I așa – “bărbații merită statuie”.

Să plusăm și cu mesajul “Brad și Clooney nu vor fi considerați ca standarde pentru bărbați”? În felul acesta ne întoarcem la dublul standard, despre care am vorbit deja într-o postare anterioară. Desigur că este deranjant să îți fie impuse standarde de aspect fizic, pentru bărbați nu e voie, însă femeile trebuie să arate precum fotomodelele anorexice, sau pe aproape, pentru a le încânta privirile acestora.

Voi încheia urându-le La Mulți Ani tuturor bărbaților care știu ce înseamnă parteneriat, care nu au atitudini sexiste și misogine și care nu se alătură campaniei bergenbier, fiind chiar stânjeniți de lumina penibilă în care sunt puși din cauza acesteia. Iar urarea nu le-o fac cu o ocazie speciala (cum nu cred că este astăzi), este o urare pe care le-aș face-o în fiecare zi a anului pentru că ei sunt aceia pe care îi vrem în jurul nostru.

Alice C.

 

Football your way

Văzînd această reclama am început să mă întreb care sunt limitele. Știu că la prima vedere pare o întrebare simplă și banală dar dacă analizăm mai în profunzime chiar și puținele recmale (puține față de numărul total existent) comentate pe acest blog, vom avea, cred eu, dificultăți în a găsi răspunsul. Asta pentru că publicitate ofensatoare există în toate domeniile și acoperă toate posibilele defecte umane, în special atunci când este vorba despre femei.

Vedem la tot pasul reclame cu femei care spală, calcă, gătesc pentru bărbați sau pentru familie, vedem extrem de des femei a căror greutate este considerată neadecvată față de standardele sociale și care ar trebui să se simtă extrem de prost din acest motiv, vedem femei în postura de obiecte sexuale folosite pentru a vinde diverse produse, vedem chiar și femei victime ale agresiunilor sexuale iar acum vedem și femei  cu ceea ce societatea consideră a fi “defecte” fizice,  care ar fi putut fi obiecte sexuale dar au ratat “oportunitatea”  datorită acestor defecte. 

Încă o reclamă care întrece orice limită, edivent – după propria-mi apreciere a acestui concept. O reclamă absolut odioasă în care ni se arată sâni, pulpe și fese menite să atragă atenția și să stârnească admirația. Însă tot acest paradis afrodisiac este distrus odată cu apariția în cadru a fețelor acelor femei purtătoare de fese și sâni perfecți. Încă un mod de a spune femeilor că singura valoare care contează este aspectul fizic și nici măcar acesta nu valorează nimic dacă nu se înscrie din toate punctele de vedere în tiparele perfecțiunii atent și sever construite de societate și propagate intens prin publicitate.

Așadar, care sunt limitele? Ce mai urmează? Ce ar mai putea să urmeze și cum definești limitele atunci când acestea sunt întinse cu mult peste ceea ce ai fi considerat ca fiind maximul? M-aș gândi să spun că asta-i tot, că mai mult decât asta nu se poate însă simt că e un risc cam ridicat. Necunoscute sunt căile publicitarilor...

Alice C.

Romtelecom-Super pachete

În cazul in care nu ştiam care sunt cele mai frumoase momente din viaţa mea, Romtelecom mi-a sărit repede în ajutor. 

Ele se concretizează în patru elemente cheie care rezuma practic “esenţa” existenţei feminine:

* pantofi
* coafor
* haine
* o şedinţă la solar

Romtelecom ţine să îmi sublinieze că mă înţelege, că îşi dă seama că nimic nu este mai important pentru mine decât cumpăratul de pantofi sau mersul la solar, preocupări pe care, de altfel, le şi ironizează cu replici piperate de tipul “vezi să nu te arzi”. Mă anunţă în acelaşi timp că dacă îmi fac loc printre momentele frumoase şi de un uitat la televizor (pe un post dedicat, bineînţeles, modei şi prezentărilor de modă), compania are o ofertă specială.

O ofertă specială de stereotipuri in care să ne îmbrace viaţa, poate? Parcă femeile au şi alte preocupări în afara celor “patru puncte cardinale” şi parcă nu ne entuziasmăm chiar atât de tare la un “roşu mat 130”.

Din păcate, însă, Romtelecom are cu totul altă părere şi atunci se naşte întrebarea: cum funcţionează atragerea clientelei, dacă o parte din grupul ţintă ajunge să fie ironizat şi şablonat?

Oana V.

 

Din Aventurile Frăției Bergenbier. Episodul 3: Hotărâre O.B.R- Numele de alint

Spoturile misogine curg mai ceva ca berea în pahare, cei de la Bergenbier părând să desfăşoare o adevărată campanie în acest sens. Creativii se întrec pe ei înşişi de fiecare dată, spoturile lor trezindu-ne reacţii de dezgust şi revoltă. Continuăm aşadar seria Bergenbier de pe blog cu un nou episod (Episodul 1: aici, Episodul 2: aici). Genul programului: misogin. Interzis consumatorilor de publicitate care au bun-simţ .

Noul spot Bergenbier vrea să ne aducă în atenţie una dintre hotărârile organizaţiei bărbaţilor din România (OBR) şi anume: femeile să nu se mai adreseze bărbaţilor cu numele de alint în public, acest lucru fiind considerat ofensator şi având urmări grave pentru aceştia, de tipul sentimentelor de ruşine sau chiar al accidentelor. Femeile din reclamă îşi jignesc profund partenerii atunci când li se adresează cu apelative ca iepuraş, ursuleţ, ţonţonel, iar acest lucru nu va mai fi tolerat de către aceştia, luându-se chiar o hotărâre în acest sens.

Avem deci încă un spot în care bărbaţii se victimizează şi ne jignesc pe noi în calitate de femei. Efectul micilor alinturi este exagerat, în schimb umilinţa la care suntem supuse noi este evident pierdută din vedere, apelative lipsite de respect precum bucăţică, păpuşă, etc., ce reduc femeile la statutul de obiect, nu fac subiectul unei hotărâri OBR de tipul: bărbaţii să nu se mai adreseze femeilor cu “alinturi” obiectivizante. Mi-aş dori tare mult să văd o hotărâre de acest gen scrisă în cartea galbenă cu hotărâri OBR, dar probabil că acest lucru nu se va întâmpla. Nu-mi rămâne decât să aştept cu dezinteres noi hotărâri şi noi reclame misogine din seria Bergenbier.

Alexandra B.

Din aventurile frăției Bergenbier. Episodul 2: O.B.R

Cred că dacă ar fi să acord un premiu pentru perseverență misogină în publicitate acesta ar fi câștigat fără îndoială de Bergenbier. Cred sincer că misoginismul a devenit strategie de marketing a acestui brand. Cea mai recentă campanie Organizația Bărbaților din România ( a se citi: Organizația bărbaților care au ca unice pasiuni băutul de bere, fluierat după femei, făcut mișto de femei și uitat la meciuri din România. Știu, exclusivistă organizație)

Această organizație decide niște reguli foarte stricte pentru femei- pentru a mai ușura viața chinuită a bărbaților. Una dintre reguli: Femeile să ne vorbească scurt, clar și la obiect ( parcă aud comentariile misogine de pe margine: dacă ar putea să n-o mai facă deloc și doar să ne arate sânii și să ne spele șosetele).

Și pentru că e clar că cei de la Bergenbier au o problemă în a urmări frazele lungi, o să mă supun (că deh sunt femeie) voinței dumnealor. O să le transmit mesajul în propoziții scurte, clare și la obiect.

Sunteți misogini. Nu sunteți amuzanți. Stereotipurile nu implică deloc creativitate.

Mă opresc aici- mă tem să nu fie prea mult. Reflectați.

Miruna M.

Orange

Dublul standard. În ultimul timp am folosit atât de des expresia aceasta încercând să atrag atenția asupra folosirii sale în diferite situații încât a început să mi se pară că nu mai are sens. Știți, asta se întâmplă cu absolut orice cuvânt pe care îl rostești extrem de des. Orice cuvânt, de la ”frustrant” până la ”banal”, repetat de 20 de ori la rând devine amuzant și absurd, începe să pară total lipsit de sens. Ei, pierzând sensul expresiei ”dublu standard” mi-am zis să o caut pe Google, să văd unde mai găsesc alții dublul standard înafara genului. Astfel am descoperit că Dublul Standard are pagină de wikipedia. Hilar. Însă mai amuzant decât asta mi se pare ultima definiție găsită pe această pagină : ”Proverbul românesc „Pentru unii mumă și pentru alții ciumă”, "Ce e gunoi pentru unul e comoară pentru altul" ilustrează expresiv ideea de baza a expresiei dublu standard.” 

 Putem concluziona, deci, fără să fie lipsit de sens, că atunci când o femeie este prezentată ca fiind total dizgrațioasă iar caracteristicile și acțiunile care o fac să pară astfel sunt caracteristici și acțiuni regăsite și acceptate, de obicei fără probleme, în rândul bărbaților obișnuiți, se folosește dublul standard. Chiar așa, chiar el –  micuțul meu prieten ce pare adesea lipsit de sens, fiind mult prea prezent în societatea în care trăim și folosit cu atâta dibăcie de ”creativii” din publicitate. 

 Exact asta ni se arată în reclama Orange –  o femeie care se trezește dimineața nepieptănată, iese din cameră în maiou și chiloți scărpinându-se în cap, rupe dintr-un colț de pâine și bea lapte direct din cutie după care își scarpină fesa, ca mai apoi să mănânce ciocolată din borcan cu degetul. Toate astea îl fac pe micuțul și firavul bărbat, care nu se trezește niciodată cu părul răvășit, nu iese din cameră în chiloți, nu rupe din pâine și nu se scarpină niciodată în fund, să se întrebe dacă a făcut alegerea corectă atunci când s-a căsătorit cu o femeie atât de… umană! O femeie ce nu se trezește dimineața direct coafată și cu rimel pe gene, așa cum ni se arată, în general, în filme și în publicitate ; o femeie care nu face nicio acțiune pe care să nu o facă fiecare femeie în viața reală. O femeie care își permite să se comporte pur și simplu uman, așa cum li se permite, în general, doar bărbaților.

 
Vă urez tuturor Paște Fericit iar fetelor – la cât mai multe dejte’n borcanu’ de Nutella !

Alice C.

Click Net Romtelecom

Cred că aproape oricine beneficiază de ‘tasta cu butoane’, ‘maus în haus’ şi cablu de internet a intrat în contact cu această aşa-zisă ‘reclamă interzisă’ a celor de la Romtelecom.
Scenariul este simplu- multă lume care zumzăie încolo şi o ‘duduie’ care se distinge la un moment dat prin mersul ei hotărât. Nimic ofensator până aici. Insă apare un tînăr care din neatenţie se izbeşte de doamna în cauza şi foarte politicos, îşi vede mai departe de drum.
Punctul culminant îl reprezinta, însă, momentul când este înfăţişat ‘obiectul’ ce cade din geanta ‘duduii’ şi pe care bătranica naivă şi neştiutoare doreste să i-l restituie, zbierând din toate măruntaiele. Concluzia reclamei : dacă eşti femeie şi faci cumpărături ‘neortodoxe’, mai bine dă click şi achiziţionează-le de pe net, ca să eviti capcanele contingentului, materializate în bizonii care te calcăa în picioare pe străzi şi în cel mai ‘happy’ dintre ‘end-uri’ doar iţi imprastie ce ai geantă.
Concluzia mea : interzisă sau nu, reclama în cauză, chiar dacă deocamdată circulă doar la nivel de ‘Iutub’, frizează prost-gustul, prin tenta explicit-sexuală răsuflată pe care o afişeaza (care se vrea a fi hilară şi care ar dori să stârnească amuzamentul unora), printr-o evidentă şi rautacioasă aluzie la independenţa unor femei şi la ignoranţa altor femei.
Concluzia concluziilor : daca nu consideraţi că aţi văzut destul şi deja v-aţi hotărât să vă faceţi cumpărăturile online pentru tot restul vieţii dumneavoastră, derulati comentariile din link şi 100 de comentarii mai tarziu, după ce veţi fi băltit într-o mare de ‘ce tare, ce caterincă, ce mishteaux’, vi se vor contura înca o dată dimensiunile magnifice ale Grădinii Domnului.

Antonia N.