Legume Dujardin

Această reclamă se află la antipodul celor care promovează băuturile alcoolice, cele în care tot bei şi femeia din faţa ta se transformă într-o Jennifer Lopez. Este, dacă doriţi, o distopie a amorului. 

Bărbatul, simpatic şi galant, stă la o cină romantică alături de o domniţă blondă, bună şi...tunată, după cum ne sugerează reclama. Ideea centrală este că în momentul în care acest domn simpatic începe să guste din legumele Dujardin, îl lovesc peste ochi revelaţii după revelaţii: fata îşi pierde rând pe rând coafura, siliconul stâng şi dintele din faţă, iar el realizează în plin amuzament că nimic nu se compară cu naturaleţea legumelor din farfurie. Pentru că, aşa-s femeile, false!

Bineinţeles, el este cel care controlează povestea şi înfăţişarea femeii prin mâncat (dacă nu aş fi o delicată aş spune prin "halit"). Adică tot ia o gură de mazăre din asta magică care deschide ochii spre cea mai reală dintre realităţi şi hop-ţop femeia din faţa lui se desfigurează, arătându-şi adevărata faţă. Plăcerea cu care el face acest lucru m-ar determina să încerc o tentativă de psihanaliză pe bietul mâncăcios de Dujardin, dar având în vedere manierele lui (faptul că scuipă când îl pufneşte râsul e pur şi simplu….), cred că nu are sens să îmi folosesc resursele neuronale cu el. 

Apoi, eu nu înţeleg un lucru: dacă femeia aia era atât de falsă şi tunată, de ce a scos-o la o cină romantică? Oricum, această reclamă este odioasă din punct de vedere estetic: femeia aceea care săraca tot pierde chestii de pe ea, el care scuipă şi înfulecă doar pentru a o vedea pe ea cât mai distrusă... este pur şi simplu o idee de reclamă idioată pe care eu ca vegetariană şi consumatoare de legume o detest. Motto-ul brandului este: "Atât de natural. Dujardin, legume netunate", dar eu aş completa: "Atât de natural. Dujardin, legume promovate prin denigrarea imaginii femeilor". 

Andreea M.