vineri, 2 martie 2012

Bonux Fairy Activ


În reclamă vedem mai multe femei. Numai femei.

Grupul de femei din reclamă găteşte. De ce? (aşa-s feministele, îşi pun întrebări inoportune). Ca să câştige concursul „Papanaşul de aur” aflat, înţelegem, în plină desfăşurare. Orice femeie din lumea asta, sau măcar din ţara asta, cunoaşte şi îşi doreşte să câştige concursuri precum „Papanaşul de aur”, „Sarmaua de smarald” , „Friptura de rubin”, „Ţiparul de argint” sau „Plăcinta de aramă” .... Întru atingerea acestui nobil scop, în bucătărie (unde altundeva), muncesc (!) mai multe femei. În tigăi sfârâie...papanaşii de aur!

Bucătăria aparţine Pensiunii Maria (Maria este “Şefa trupei”), pensiune cu nume potrivit-românesc, situată în cadru patriarhalo-tradiţionalo-carpatin cu munţi falnici, brazi verzi, iarba...tot verde, cer albastru şi aer curat. Notă către publicitari: da, aţi reuşit să bifaţi aproape toate clişeele. Aproape. N-am văzut o fântână cu apă limpede de izvor, deşi probabil era şi ea prin preajmă.

 Dar să revenim la Pensiunea Maria, acolo unde, aţi reţinut, se desfăşoară concursul „Papanaşul de aur” (cum am putea uita de el?). Ei bine, în acest cadru patriarhalo-tradiţionalo-carpatin există o notă discordantă: femeia „altfel”. Cine este ea? Are o cămaşă mai frumoasă, şirag de perle, cercei de perle, brăţară de perle, broşă, păr coafat...aţi ghicit: este femeia „aranjată şi fiţoasă” dar, vai, nepricepută în bucătărie: o „cucoană”. Nu e ca celelalte femei: femei de nădejde, fete simple, muncitoare, frumuşele, dar nu prea machiate (cunoaşteţi tiparul, nu mai insist).

Ei bine, Cucoana nu ştie să gătească. Ni se sugerează "subtil" asta atunci când miroase nedumerită o misterioasă sticlă cu ulei. Cam aşa miroase un copil o floare nouă. Nu de alta, dar o femeie care nu ştie sau nu vrea să gătească trebuie neapărat acoperită cu ridicol. Atunci când, neinspirată şi cam fără chef, Cucoana răstoarnă deloc graţios (ruşine să-i fie) papanaşii în tigaie, se alege cu mai multe pete uleioase pe cămaşă. Este vina ei, desigur. Ce căuta cu aşa cămaşă la bucătărie? Trebuia să-şi pună un şorţ. Celelalte femei- gospodine şi pricepute- purtau şorţuri.

Petele respective declanşează o reacţie în lanţ pe care eu nu pot să nu o consider ...interesantă. Mai întâi, pe celelalte femei le pufneşte râsul (solidaritatea între femei din reclamă este înduioşătoare). Apoi, cu un aer sfătos, încep să curgă soluţiile. Prima femeie o sfătuieşte să folosească sare, a doua, făină. La al treilea răspuns ieşim din domeniul leacurilor băbeşti şi ajungem pe piaţa liberă: Fairy este răspunsul. Sau poate nu? Ei bine, nu, există ceva şi mai bun: Maria, „pentru că se pricepe”, scoate la iveală Noul Bonux Fairy Activ. Da, apare temuta pungă cu detergent pe care, în publicitate, femeile o au mereu prin preajmă (în bucătărie, în baie, la concerte, în geantă, în pălărie, în bancă, în tramvai etc). Cucoana zâmbeşte încântată în faţa revelaţiei cu „ingredienţi” (sic!) care omoară grăsimea. Niciodată în viaţa ei nu a văzut se pare o pungă cu detergent (păcatele mele, te pomeneşti că nici nu spală).

Sloganul apare spre final „Noul Bonux Fairy Activ: jos grăsimea de pe haine”. Ca să dea lovitura de graţie, Cucoanei şi nouă tuturor, “Maria” rosteşte ultima replică „Păcat că nu scoate (grăsimea) şi de pe şolduri”. Restul femeilor termină de aranjat masa, cu papanaşii de aur care sunt gata şi se arată în toată splendoarea lor de bombe calorice prăjite, cu smântână şi dulceaţă. Să mai înţelegi ceva...

Între tipologia fetele-gospodine-serioase-cuminti şi cea a cucoanei-fiţoase-neîndemanatice-antipatice, nu ştiu ce m-a enervat mai mult. Faptul că odată cu papanaşii de aur mi se serveşte pe ultima sută de metri şi o aluzie fină la grăsimea de pe şolduri nu mă face decât să îmi doresc cu şi mai multă ardoare un detergent miraculos care să scoată stereotipurile din publicitatea românească. Un astfel de detergent aş cumpăra şi eu. I-aş face chiar şi o reclamă.

Alice I.






7 comentarii:

  1. foarte fain articolul .... m-am amuzat citindu-l insa dupa ce am vazut reclama mi-a cam pierit zambetul de pe buze ....

    RăspundețiȘtergere
  2. De unde pana unde atmosfera patriarhala? Coboara din Carpati? Rasuna de pe dealuri? Din bucatarie?
    Femeile respective sunt in bucatarie de buna voie (si da, exista si femei, ba chiar unele dintre ele feministe, atrase de bagatele degradante precum prepararea mancarii).
    Maria este prezentata ca o antreprenoare (e o femeie care are afacerea ei, nu lucreaza la pensiunea 'Gheorghe' a sotului). Nu da de inteles ca ar fi genul de femeie educata, stilata, dar exista si astfel de femei, nu? Si ele formeaza publicul tinta al acestui produs.
    Daca ar fi fost o reclama cu barbati de conditie... medie, muncitori la un atelier mecanic, care rad de tipul cu camasa de matase si costum nushdecare, ramas in pana in micutul lor orasel montan, care miroase uleiul de masina ca si cand ar fi de fapt un coniac invechit, ce am mai fi comentat?

    E o reclama slaba, insa ok pt publicul vizat, nicidecum antifeminista.

    E un pic exasperant bashing-ul asta re: gospodine, if you ask me.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lucrand in publicitate, ma amuza foarte tare comentariile de genul acestui articol. In general, publicitatea functioneaza pe baza targetarii. Fiecare mesaj si executie are un public tinta care, SURPRIZA, s-ar putea sa nu fii tu! Asa cum nu esti poate consumatoare de coniac Unirea, sau de papuci de plastic din Piata Sudului, insa ALTII SUNT. Pentru ei sunt anumite reclame, pe care tu nu le vei intelege si gusta. Nu e vina ta, nu e vina celor care au facut reclama, si nu e vina celor care le gusta si le inteleg. E diversitate, si slava Domnului, nu suntem toti la fel.

    Partea mea preferata - "Între tipologia fetele-gospodine-serioase-cuminti şi cea a cucoanei-fiţoase-neîndemanatice-antipatice, nu ştiu ce m-a enervat mai mult." Probabil te enerveaza si ca unii oameni sunt blonzi sau unii au pistrui, nu? Si ca unele reclame sunt adresate lor? Publicitatea functioneaza folosind tipologii, locuri comune, stereotipuri. Oamenii se regasesc, astfel, in reclame, si se identifica cu brandul.

    Nu stiu de ce ma obosesc sa comentez atat, oricum n-o sa aprobi articolul, pentru ca e o parere diferita de a ta, si e ceva complet jignitor, nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. Adica vrem egalitate dar doar pt un anumit tip de femei - sa fie toate ca noi. E un fel de colonialism asta, sa educam barbarele.
    Da, inteleg sa le educi sa isi cunoasca drepturile, sa lupte impotriva abuzurilor/violentei, sa fie independente etc.
    Dar where's the shame in cooking? Sau in a fi 'fitoasa-neindemanatica-apatica'?
    Poate ca, asemenea unei prietene care are doctorat si cariera academica, vrei de fapt in your heart of hearts, sa fii a stay at home mom. Si din cauza mesajelor (tot stereotipii pana la urma) promovate de cei ca voi, ajungi, ca aceeasi prietena despre care ziceam, sa iti fie megarusine de asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi cer scuze, uitasem sa ma conectez.

    Anonim 2 si 3.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Anonim1: Multumesc. Cred ca sarcasmul si ironia sunt potrivite tocmai pentru a nu ne pieri zambetul in fata unor astfel de reclame…cel putin pentru mine functioneaza. Altfel, la cate reclame de tipul asta sunt, nu prea am mai zambi.

    @ Ioana Te: 1. Eh, bun, pe mine ma amuza cand primesc la infinit lectii despre targetare. O inteleg. Ce nu inteleg este de fapt incapatanarea de a confunda “targetul” cu o caricaturizare simplista a femeilor. Eu nu cred ca exista asa, “femei simple” (urasc expresia asta). Daca tot discutam in termeni de “pregatire profesionala”, eu am ceva experienta in cercetare sociala, inclusiv pe teren, inclusiv in zone mai putin batute decat “Piata Sudului”. Iar femeile pe care le-am intalnit/despre care am tot citit in cercetarile altora, de-a lungul multor ani, nu corespund cu viziunile simpliste din reclame, chiar daca 1-2 elemente sunt acolo (din 50). Ma deranjeaza stereotipul caricatural prezentat drept “grup social”, nu grupul social in sine. Spun “caricatural” pentru ca nu lucreaza decat cu tuse groase si...grosiere. Ma deranjeaza ca cele mai multe reprezentari ale femeilor, la care ele se pot raporta in spatiul public, sunt de tipul asta. Reclamele de tipul asta incurajeaza ele limitarea unui discurs public, nu faptul ca anumite femei sunt ele "simple".
    2. Apropo de partea preferata: comparatia nu sta in picioare. Eu vorbeam de constructe sociale, tu de trasaturi naturale. O diferenta importanta
    3. “Publicitatea functioneaza folosind tipologii, locuri comune, stereotipuri”. Dar asta nu inseamna ca le reproduce automat in mod stupid. Nu peste tot si nu toata publicitatea (vom posta curand mai multe exemple la “Bune Practici”). Regret, dar daca asta e toata publicitatea, nu inteleg de ce o consideram “creativa”. Daca e asa, se pot lua catva studenti anul 2 de la orice facultate de stiinte sociale, pus pe listat stereotipuri si facut reclame. Ar fi mai ieftin decat un departament de “creatie publicitara”. E si asta o idee.
    PS. eu cumparam Bonux inainte sa apara aceste reclame deosebite. Iar in cazul acestui calup de reclame (sunt mai multe) banuiesc ca “asul din maneca” a fost actrita (cunoscuta), nu “creativitatea” conceptului.

    Alice I.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Ileanne (anonimii ramasi, sper ca am inteles bine). Raspund pe larg, pentru ca mi se pare ca sunt mai multe puncte importante de clarificat:

    1. There is no shame in cooking! There is no shame in not cooking! Problema “rusinii” nu am ridicat-o eu, ci cei care au facut reclama. Pentru ca personajul not cooking este ridiculizat in mod evident. Iar personajele cooking sunt mai subtil ridiculizate. Partea asta “femei de nădejde, fete simple, muncitoare, frumuşele, dar nu prea machiate (cunoaşteţi tiparul, nu mai insist).” se referea la tiparul folosit in publicitate si era ironica. Nu se referea la un tipar uman (pentru ca nu il cred valid), citeste si raspunsul meu pentru Ioana Te. Iar adversitatea dintre tipologii nu am inventat-o eu, ea este prezenta in interactiunea dintre personaje (vezi ironia privind solidaritatea).
    2. “Maria este prezentata ca o antreprenoare” De acord, dar ce face Maria ca antreprenoare? I-au pus numele pe zidul casei, ca sa arate ca e o femeie “de succes”, dar pana la urma preocuparile ei principale sunt detergentii, papanasii si grasimea de pe solduri. Hm, mie mi se pare ca ni s-a aruncat asa, un oscior cam gol...
    3. “Adica vrem egalitate dar doar pt un anumit tip de femei - sa fie toate ca noi”. Nu, nu si nu! Din nou, ironia mea- directionata spre modul in care reclama prezenta femeilor, este confundata cu o ironie spre o categorie de femei. Eu am crezut ca ironia este evidenta- la adresa publicitarilor. "Bashing"-ul este pentru publicitari si cum vad ei gospodinele, nu pentru femei si muncile lor casnice.
    4. Atmosfera patriarhala inconjoara reclamele de tipul asta (din toata prezentarea asta pastorala a pensiunii eu nu am cum sa vad altceva decat apel la sensibilitati si valori traditionale. Care sunt..patriarhale. Iar reclama nu prea m-a contrazis. Daca era si un barbat, unul singur, in bucataria aia, sau daca dinamica dintre personaje era alta, ajungeam si eu la alta concluzie)
    5. “Poate ca, asemenea unei prietene care are doctorat si cariera academica, vrei de fapt in your heart of hearts, sa fii a stay at home mom” Haide sa nu ne lansam in discutii personale. Eu nu dezvolt auto-reflectii atat de profunde de la reclame pe care le consider…proaste. Comentariile le scriu cu sarcasm, ironie si foarte mult amuzament. Nici nu stiu cum as putea fi incrancenata in fata..papanasilor si a detergentului salvator:)

    Din nou, ridiculizarea MODULUI in care sunt prezentate femeile si muncile lor si ridiculizarea femeilor si a muncilor lor sunt doua lucruri diferite. Eu cred ca publicitatea (in mare parte) si aceasta reclama in particular le ridiculizeaza si le caricaturizeaza. Eh, da, as vrea sa vad o reclama care ia in serios dubla zi de munca a femeilor...nu este cazul aici.

    Alice I.

    RăspundețiȘtergere